Text
 

S

hibridarea
Stuparitul Stationar
Tipuri de stupi:
h. Vertical dublu

Variante:
de stransura

 

Sacagitele

Sunt albinele specializate in aducerea apei.

sus

 

Salcia

Familia Salicaceae numara peste 160 de specii, in Romania fiind prezente aproape 50 , cele mai raspandite fiind intalnite de-a lungul vailor, de la Dunare pana la munte. Iovul, richita, salcia rosie si salcia pletoasa dau productii insemnate de nectar si polen, cam la 4-5 zile de la inflorire. Polenul si mierea de salcie sunt foarte valoroase pentru albine. Mierea de mana produsa de salcie spre sfarsitul lui iulie inceputul lui august nu este buna pentru iernare, producand diaree.

sus

 

Salcamul alb

Salcamul (acat, magrin, malin, dafin) este un arbore originar din America, unde are o raspandire mare, fiind adus la noi in prima jumatate a sec. al XVIII-lea in partea de sud a tarii de catre turci, gasind conditii favorabile astfel incat astazi constituie una din principalele resurse melifere ale tarii. Teritoriul ocupat de salcam este de aproximativ 80.000 ha, impreuna cu exemplarele solitare si razlete (foarte importante pentru stuparitul stationar) ocupand aproape 100.000 ha.

Inflorirea salcamului coincide de obicei cu aparitia frunzelor si are loc cam la 70-80 de zile de la inceputul primaverii, data infloririi fiind in functie de mersul vremii (indeosebi de temperatura). Infloritul incepe la 5 saptamani de la aparitia primilor muguri. Cand bobocul atinge 3 cm lungime, se considera ca infloritul incepe dupa 10-14 zile. Floarea tine 8-10 zile la exemplarele solitare si cu 2-3 zile mai mult in masiv, unde si infloritul incepe cu 2-5 zile mai tarziu. Secretia nectarului incepe sa devina apreciabila dupa nopti cu temperatura de 14 grade Celsius si devine foarte buna de la 18 grade Celsius in sus. Umiditatea si soarele joaca de asemenea un rol deosebit. Arborii solitari produc mai mult nectar, fiind expusi mai bine razelor solare, de asemenea cei plantati pe soluri usoare, adanci si bogate in substante fertilizante, cu apa freatica aproape de suprafata. Este bine ca in apropiere sa existe surse de apa pentru ca umiditatea relativa sa fie cat mai ridicata. Plantatiile aflate pe soluri grele, argiloase sau superficiale sunt slab productive, neatingand decat a 3-a parte din capacitate. Sunt ani in care salcamul da putin nectar dar, in anii favorabili productia poate atinge 1100-1700 kg miere la ha.

In primele zile culesul este modest (incepand cu cateva sute de grame pana la 2 kg). Urmeaza o perioada in care culesul poate atinge maxime de pana al 10-12 kg pe zi la coloniile foarte puternice. In ultimele 2 zile culesul scade brusc la 2 si apoi la 1 kg, pentru a inceta apoi cu totul.

La culesul de salcam stupii se aseaza in locuri insorite la marginea padurilor. Aplicarea catului sau celui de-al doilea corp poate fi facuta lasand deasupra primului corp o foaie de linoleum sau de carton cu dimensiuni mai mici cu 2-4 cm fata de dimensiunile interioare ale stupului, pastrand astfel caldura cuibului.

Inaintea culesului de salcam se egalizeaza familiile luand rame cu puiet capacit de la coloniile supraaglomerate care ar putea intra in frigurile roitului, intarindu-se coloniile mijlocii si apoi cele slabe, pentru a le egaliza. Dupa culesurile de la salcam, daca nu exista alte culesuri se fac roiuri, principala preocupare fiind mentinerea tuturor coloniilor de albine in stare activa.

sus

 

Salcamul galben

Cunoscut si sub numele de basicoasa, creste pe terenurile nisipoase, atingand 3-4 m inaltime, avand un trunchi flexibil, verzui, plin de spini, cu frunze trifoliate. Inflorirea are loc la sfarsitul lui mai, secretand mari cantitati de nectar. Secretia de nectar nu este influentata de timpul rece, albinele culegand chiar si pe timp ploios atat nectar cat si polen. La noi este putin raspandit, fiind intalnit mai mult ca arbore ornamental. In alte tari creste si in masiv.

sus

 

Salcamul pitic

Salcamul de balta este un arbust melifer dar mai cu seama polenifer, fiind originar din America de Nord. Are o inaltime de 3-5 m si creste in forma de tufa cu tulpini mladioase, dar rezistente. Florile au culoarea rosu-violet inchis, cu stamine expuse la exterior de la baza pana la varful motului. Ele dau foarte mult polen, nectarul fiind mai putin abundent (50 kg la ha). Infloreste la sfarsitul lui mai timp de 2 saptamani. Creste prin padurile inundabile ale Dunarii si pe prundurile vailor mari.

sus

 

Salpetru

Narcotizarea cu ajutorul salpetrului (adica a azotatului de amoniu) se face astfel:

  • cu o zi inainte, intr-un pahar cu apa in care s-au introdus 3 g de salpetru, se adancesc niste fasii din carpe;
  • dupa ce fasiile au absorbit toata solutia din pahar acestea se pun la uscat;
  • pentru narcotizarea albinelor unei colonii se introduc in afumatorul aprins 1-2 fasii, dupa ce mai intai ramele cu puiet necapacit se scot din stup (in ladita portativa);
  • atunci cand albinele sunt cazute jos se va face repede operatia dorita.

Atentie!

Narcotizarea cu salpetru se va face cel mult timp de 1-1,5 minute, altfel va da nastere acidului nitric (otravitor pentru albine). Acest tip de narcotizare are dezavantajul ca albina vomita si defeca in stup.

sus

 

Sarea solida

Bucati de sare solida, folosita la furajarea vitelor, puse pe fundul stupilor se recomanda a fi folosite pentru completarea carentelor de sare cerute de organismul albinelor.

Doza cea mai recomandata de sare pusa in apa adapatorului este de 5 g la litru de apa, sarea topindu-se mai intai in apa calduta. Sarea poate fi pusa si in hrana de stimulare de primavara, in proportie de 1‰, contribuind la stimularea puietului si la activarea claditului fagurilor. In nici un caz nu se va pune in hrana de toamna, caci albinele consumand-o vor avea sete mare si vor fi nelinistite, sarea producand, in acest caz, diaree si mortalitate marita.

sus

 

Secretia cerii

Este conditionata de:

  • numarul de larve crescute de o albina,
  • hrana primita de o albina,
  • cantitatea puietului si
  • existenta unor culesuri abundente.

sus

 

Selectia artificiala

Actiunea prin care se aleg continuu, se pastreaza si se inmultesc familiile de albine cu insusiri superioare si se inlatura cele cu insusiri inferioare, poarta numele de selectie artificiala. Actiunea de ameliorare este ingreunata insa de poliandria matcilor, imperecherea realizandu-se in aer liber, fara a permite controlul. Totusi, alegerea celor mai bune familii de albine pentru reproductie are o importanta deosebita fiind procedeul cel mai intalnit in practica apicola. Pe de alta parte, poliandria favorizeaza vitalitatea.

Caile de ameliorare:

  1. Consangvinizarea (selectia artificiala in interiorul rasei);
  2. Cresterea combinata;
  3. Hibridarea (incrucisarea intre rase, populatii sau linii consangvine);
  4. Cresterea prin mutante.

Atunci cand se practica selectia este interzisa intarirea familiilor slabe pe seama celor puternice.

Munca de selectie nu este usoara dar, productivitatea muncii, este strans legata de valoarea matcilor pe care le detinem in stupina. Daca toti apicultorii ar intelege cum trebuie acest lucru, am avea numai de castigat. Asadar, matca este secretul succesului in apicultura!

Daca exista apicultori practicieni care se ocupa cu selectia si cresterea artificiala a matcilor, sunt rugati sa isi aduca aportul la completarea si imbogatirea acestei rubrici.

selectia artificiala

sus

 

1. Consangvinizarea

Selectia familiilor foarte productive

Majoritatea apicultorilor detin familii de albine de mai multe categorii:

  • unele dau productii foarte mari,
  • majoritatea dau productii mijlocii,
  • altele nu produc aproape nimic (balastul stupinelor), trebuind chiar ajutate pentru a iesi din iarna.

Cum recunoastem familiile necorespunzatoare?

  • consuma aproape tot nectarul cules pentru cresterea unei mari cantitati de puiet (asa zisele "familii de carne");
  • la culesul mare depun pe prima si ultima rama miere (uneori umplandu-le in totalitate) dar, celelalte rame din cuib nu au coronite cu miere ci numai cate o fasie de 5-25 mm deasupra puietului;
  • spre toamna, albinele se retrag pe 7-9 rame cu miere insuficienta si lasa in urma ramele goale;
  • de obicei sunt si roitoare.

Cum recunoastem familiile productive?

  • Depun puietul la mijlocul ramei pana jos, iar deasupra acestuia formeaza coronite cu miere cu latimea de 6-12 cm, formand uneori un semicerc in jurul puietului.
  • Cand nu este cules lasa loc deasupra puietului - pentru coronite - unde depun cantitati mici de miere pana la ivirea culesului, cand umplu coronitele.
  • Lucreaza echilibrat, au o activitate intensa de zbor la urdinis si pe ramele unde depun nectarul, pe timpul marilor culesuri majoritatea albinelor fiind plecate (pe rame raman putine albine comparativ cu familiile neproductive).
  • Sunt neroitoare, iar pentru schimbarea linistita a botcilor fac 1-5 botci, de regula la 3-4 ani, alegandu-si matca cea mai buna.
  • Sunt rezistente la boli, nu inteapa, ies la zbor si la cules chiar si pe timp ceva mai racoros.
  • In functie de climat si flora dau productii mari iar cuibul pentru iernare este bine organizat cu circa 15-25 kg, iernarea decurgand in bune conditii si cu mortalitate mica.

selectia artificiala

sus

 

Selectia individuala

Consta in impreunarea reproducatorilor de elita, din materialul rezultat creandu-se apoi linii de descendenti, unind apoi intre ei descendentii cu insusirile cele mai valoroase (consangvinitate apropiata), dupa care se trece la consangvinitate moderata. Este o metoda avansata de selectie si se practica in stupine specializate in ameliorarea albinelor cu scopul de a crea linii de albine cu insusiri stabile. La aceasta selectie, spre deosebire de selectia in masa, se organizeaza verificarea calitatii urmarindu-se indeaproape modul in care FP (familiile de prasila) transmit insusirile lor valoroase la descendenti.

Plan de actiune:

  • bonitarea familiilor foarte productive;
  • stabilirea perechilor de familii ce vor fi folosite pentru reproductie;
  • cresterea trantorilor si a matcilor din familiile alese;
  • formarea grupelor de familii cu matci fiice in vederea verificarii acestora;
  • asigurarea conditiilor pentru intensificarea insusirilor urmarite;
  • valorificarea perechii initiale FP si a familiilor de albine care au fost unificate.

In anul I

Se aleg 15-20 de familii cu indicii cei mai valorosi (recordiste) alcatuind grupa FP, asigurandu-li-se conditiile cele mai bune.

In anul II

Din grupa de prasila se aleg 3-4 familii adaptate conditiilor de cules din zona, cu indicii cei mai valorosi, folosindu-se la cresterea matcilor si a trantorilor. Lucrarile de crestere a trantorilor se incep cu 15 zile mai inainte de inceperea lucrarilor de crestere a matcilor. Cresterea trantorilor este indicat a se organiza in puncte izolate pana la care trantorii de alta provenienta nu pot ajunge. Familiile donatoare de larve se pot folosi si ca familii crescatoare.

In anul al III-lea

  • Se urmareste indeaproape comportarea familiilor de albine din grupele supuse verificarii, comparativ cu grupa martor.
  • Familia de reproductie ale carei matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate, se utilizeaza in continuare pentru inmultire.
  • Ca rezultat al muncii de selectie riguros urmarita si temeinic aprofundata, in cadrul populatiilor de albine din aceeasi rasa apar mai multe linii care se evidentiaza prin insusiri cu totul deosebite ce se transmit la descendenti.
  • In lucrarile de ameliorare incrucisarea intre doua linii asigura concentrarea si consolidarea unor insusiri economice care au aparut ca urmare a lucrarilor de selectie.

selectia artificiala

sus

 

Susa

Prin susa se intelege ansamblul coloniilor rezultate din aceeasi matca si ale caror matci fiice au fost fecundate de trantori frati. Modalitatile de roire sunt influentate de circumstante de timp si de loc, dar mai ales de predispozitiile ereditare ale susei careia ii apartine colonia.

selectia artificiala

sus

Selectia pe baza de linii consanguine

Consangvinizarea stransa si de lunga durata are efecte daunatoare care dispar numai atunci cand dispare imperecherea dintre indivizi inruditi.

Ciclu de lucrari:

  • identificarea familiilor cu cele mai valoroase insusiri;
  • formarea grupei de prasila si valorificarea ei;
  • alegerea a 2 familii de albine cu indicii cei mai valorosi pentru formarea liniei tata si mama;
  • obtinerea matcilor de productie prin incrucisarea matcilor fiice din linia mama cu trantori din linia tata;
  • valorificarea matcilor fiice;
  • in cazul in care familiile supuse verificarii nu corespund scopului, una din linii, de preferat linia mama, se inlocuieste.
  • Imperecherea inrudita este un mijloc eficace de ameliorare, cu conditia sa fie aplicata de specialisti cu inalta calificare si numai in crescatorii apicole.

selectia artificiala

sus

 

Selectia in masa

Selectia in masa este o metoda simpla de lucru fiind indicata pentru toti apicultorii, scopul ei fiind imbunatatirea sistematica a insusirilor valoroase ale familiilor de albine in vederea ridicarii productivitatii acestora, la alegerea familiilor de prasila tinandu-se seama atat de insusirile matcilor cat si ale trantorilor fara a cunoaste sau urmari daca aceste insusiri sunt ereditare.

Principalele lucrari ale selectiei in masa:

  • alegerea celor mai productive FAB;
  • cresterea matcilor si a trantorilor din aceste familii;
  • prevenirea incrucisarii inrudite intre matci si trantori.

Pe ani, lucrarile se pot grupa astfel:

In anul I

Se face bonitarea = identificarea FP (familiilor de prasila) carora sa le corespunda cati mai multi indici de selectie (10-15% din numarul total al coloniilor), grupa FP neramanand in permanenta acelasi.

In anul al II-lea

FP sunt folosite pentru cresterea matcilor si a trantorilor, in perioada imperecherii luandu-se masuri de izolare a trantorilor neproductivi. Dupa obtinerea matcilor imperecheate acestea se folosesc la schimbarea a 40-50% din matcile neproductive ale lotului de baza.

In anul al III-lea

Se aplica schema de lucru din anul al II-lea, inlocuind si restul matcilor FAB.

La 3-5 ani

FP sunt schimbate cu material valoros provenit de la o alta stupina aflata la o distanta de cel putin 15 km, in care se executa de asemenea lucrari de selectie.

Actiunea de selectie in masa este permanenta si obliga apicultorul sa schimbe matcile anual in proportie de 50%, asigurandu-se astfel potentialul prolific maxim.

De retinut!

Tineretea matcilor prin ea insasi, nu este intotdeauna o garantie a calitatii, atata timp cat matca nu provine de la ascendenti cu insusiri valoroase constante si transmisibile din generatie in generatie.

Model de selectie expus de ªtefan Popescu:

  • ne procuram 2 matci selectionate A si B cu conditia ca ele sa nu fie surori;
  • in primul an, din matca A, cu respectarea conditiilor optime, schimbam toate matcile din stupina;
  • in al doilea an vom creste matci din matca B si vom schimba din nou toate matcile (se intelege  ca de data aceasta toate matcile provenite din matca B se vor imperechea cu trantorii proveniti din matca A);
  • problema care ramane de solutionat este amplasarea stupinei intr-o zona izolata, unde imperecherea matcilor cu alti trantori sa fie evitata.

selectia artificiala

sus

 

2. Selectia combinata

Consangvinitatea stransa si de lunga durata are efecte daunatoare, fapt pentru care se recomanda obtinerea de linii consangvine de inalta productivitate si imperecherea in continuare a reproducatorilor masculi si femele, proveniti din aceste linii. Prin consangvinizarea repetata, timp de mai multe generatii, apar indivizi exceptionali care insa, pe langa insusirile bune, prezinta si unele scaderi instalandu-se fenomenul de depresiune consangvina. Acest fenomen poate fi preintampinat prin primenirea de sange.

selectia artificiala

sus

 

Separatorul dublu

Este o rama de 12 x 12 mm grosime al carei perimetru corespunde cu cel al stupului majoritar din stupina, pe ambele fete ale ramei fiind fixate 2 panze metalice galvanizate cu ochiuri de 1,5-2 mm pentru ca albinele din cele 2 compartimente sa nu se poate atinga intre ele.

sus

 

Septembrie

Adunarea materialelor necesare pentru iernare

Neavand mult de lucru in stupina, apicultorul trebuie sa se ingrijeasca din timp de procurarea materialelor termoizolante in vederea asigurarii unei bune impachetari pentru iernare.

Culesul in regiunile viticole

Albinele culeg suc de struguri din bobitele plesnite sau sfasiate de viespii. In anii ploiosi, culesul poate atinge 10-15 kg pe familie dar, aceasta miere nu trebuie pastrata pentru iernare, intrucat provoaca diaree. Mierea de struguri are o culoare deschisa, placuta la gust si apreciata de consumatori. Mierea depozitata in cuib nu se extrage, exceptie facand cea de mana, care se extrage integral.

Furtisagul

In septembrie, aparitia albinelor hoate poate duce la omorarea matcilor, albinele pradate asociindu-se apoi cu pradatoarele transportand toata agoniseala in stupul pradator. Odata pornite pe aceasta cale hoatele ataca si alte colonii. In cazul aparitiei, trebuie luate masuri drastice de stingere.

Impulsionarea cresterii de puiet

Coloniile cu matci tinere sunt ajutate in felul urmator: se iau fagurii cu puiet capacit si deschis la culoare si se incredinteaza provizoriu unei colonii puternice. Albinele vazandu-se fara puiet in prag de iarna hranesc cu disperare matca, aceasta acoperind suprafete mari cu puiet, cu conditia ca fagurii introdusi in locul celor retrasi sa fie de culoare inchisa. Spre sfarsitul lunii, colonia cu populatie redusa, va primi inapoi fagurii cu puiet in eclozionare de la colonia care i-a primit mai inainte. Astfel, colonia cu matca tanara va intra la iernat numai cu albina tanara caci albinele batrane, care au hranit mult puiet vor pieri inainte de venirea iernii.

Plecarea prigoriilor

Incepand cu primele zile ale lunii septembrie incep sa plece prigoriile, nu inainte de a se aproviziona pentru drum, albinele fiind hrana lor preferata. Daca atacul este masiv stupii trebuie tinuti inchisi pana la orele 18, adapand albinele. Altfel, mii de albine vor cadea prada.

sus

 

Septicemia

Este provocata in general la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, de un bacil aerob denumit Bacilus apisepticus, care nu se transforma in spori, si moare la 100 grade Celsius in 3 minute, fiind sensibil la razele solare si la vaporii de formol. Germenul bolii se afla in natura, in apele statatoare infectate si este adus de albinele ce transporta apa, calea de patrundere fiind aparatul respirator, de unde trece in hemolimfa, unde se inmulteste provocand o infectie generala. Alteori patrunde in sange pe cale digestiva, iar cand albinele sunt slabite si de nosemoza rezistenta lor organica devine minora. Alterarea profunda si rapida a cadavrelor, mai ales pe timp cald, exala un miros pronuntat de putrefactie, capul, toracele si abdomenul, la cea mai mica atingere separandu-se. Aripile si picioarele se desprind cu aceeasi usurinta de pe torace iar albinele muribunde executa sarituri nervoase. fiind produsa de Bacterium apisepticus. Poate fi banuita atunci cand se constata o activitate redusa a albinelor, pierderea capacitatii de zbor a acestora, contractii abdominale urmate de moarte si in special fragilitatea cadavrelor.

Tratament

  • pastrarea igienei in stupi si in stupina,
  • hrana de calitate,
  • pastrarea in stupina numai a coloniilor puternice,
  • indepartarea de locurile umede si umbroase si expunerea stupilor la soare,
  • schimbarea matcilor si eventual administrarea de antibiotice, mierea de la stupii tratati fiind extrasa separat.

sus

 

Sistemul glandular

Sistemul glandular este un complex de glande a caror dozare este coordonata de sistemul nervos vegetativ, secretiile albinelor fiind de 3 feluri:

  1. laptisor (in stadiul de doica);
  2. invertaza (in stadiul de culegatoare);
  3. catalaza (enzima ce foloseste oxigenul din trahee transformand o parte din miere in acid gluconic (creand aciditatea necesara conservarii mierii in lupta cu bacteriile).

Glandele mandibulare sunt folosite la prelucrarea si imbunatatirea nectarului. Glandele din gusa au rolul de a transforma zaharoza in zahar invertit sub actiunea glandelor faringiene. Glandele salivare toracice au rolul de a produce saliva atat de necesara in procesul de digestie a pasturii, a zaharurilor cristalizate. Glandele faringiene extrag din corpul albinei apa necesara secretiilor ceea ce ar dezhidrata-o daca albina nu si-ar acoperi nevoia, cu apa din afara. De aceea in timpul cresterii puietului consumul de apa este mare. Glandele faringiene sunt foarte sensibile la modificarile exterioare ca:

  • temperatura;
  • cules;
  • cantitatea si calitatea hranei etc.

Secretia glandelor faringiene are loc pana in a 15-20-a zi a vietii albinelor, dar poate fi prelungita si amplificata daca apicultorul intervine cu substante proteice si vitamine.

Glandele rectale secreta catalaza, enzima ce descompune glucoza ce se mai afla in reziduurile intestinale, transformand-o cu ajutorul oxigenului din traheole in acid gluconic. Catalaza descompune peroxidul de hidrogen aflat in intestin (care altfel ar intoxica albina), in apa si oxigen, amandoua folositoare in aceasta stare. Cu cat glandele rectale vor produce mai multa catalaza, cu atat iernarea va decurge in conditii mai bune. Secretia de catalaza din intestinul gros isi pierde puterea de franare a proceselor de fermentatie, atunci cand albinele sunt hranite cu miere de mana, al carei continut bogat in saruri minerale franeaza actiunea catalazei consecinta directa fiind aparitia diareei.

Glandele din intestinul subtire disociaza albumina si grasimile consumate de albine, tot ce prisoseste fiind depozitat sub forma organica proteica alcatuind corpul gras, pe seama caruia albinele cresc chiar si iarna puiet, in lipsa polenului. Descompunerea si consumul corpului gras (in lipsa proviziilor de pastura) uzeaza insa albina, ii scurteaza viata si o expune atacului nosemozei.

Glandele cerifere se dezvolta in ziua a 10 de dezvoltare a albinei si sunt alcatuite din 4 perechi de buzunarase, situate sub inelul al 3-lea si al 6-lea abdominal, prin care ies solzisorii de ceara fabricati de albinele cerese atunci cand apar conditii optime (multa albina tanara, temperatura ridicata, cules bogat de nectar si polen, regine tinere). Cand e frig albinele nu pot produce ceara. La o temperatura de peste 20 grade Celsius glandele cerifere se activeaza doar atunci cand exista o nevoie stringenta si cand au la indemana o mare cantitate de hrana. Pana acolo merg cu economia in aceasta privinta incat primavara, pentru capacirea puietului, folosesc ceara roasa de pe marginea celulelor fagurilor marginasi. Temperatura optima pentru claditul fagurilor este intre +36 si +42 grade Celsius. Atunci cand in cuib exista albine tinere, miere si pastura din belsug albinele pot cladi chiar si pe timpul iernii acolo unde este neaparata nevoie.

Glanda lui Nasanoff - situata intre ultimele doua inele abdominale - este o glanda care, dupa unii autori, are puterea de a emite unde electrice cu ajutorul carora albinele isi comunica de la distanta informatii legate de sursa culesului si bogatia nectarului, dupa altii, raspandeste o unduire specifica fiecarei colonii, albinele aceluiasi stup recunoscandu-se astfel intre ele.

sus

 

Sistemul nervos

Simturile albinei sunt localizate in antene si de aici, informatiile sunt transmise la creier (sediul centrilor nervosi constienti si reflecsi), format din doi ganglioni. Din acesti ganglioni porneste un cordon nervos format din 7 perechi de ganglioni ceva mai mici: 2 perechi in torace (comandand miscarile aripilor si picioarelor), 5 perechi in abdomen (coordonand miscarile gusii, sacii cu aer, miscarile muschilor, stigmatele etc.). La regina, ultimul ganglion comanda miscarile reflexe ale aparatului genital.

stuparit stationar

sus

 

Situarea reginei

  • seara - in mijlocul cuibului
  • dimineata - pe primul sau al doilea fagure de langa cel din mijloc
  • intre 12 si 16 - pe cel mai indepartat loc al cuibului cu puiet

Atunci cand nu putem gasi regina - putem utiliza anumite capcane:

  • cu o zi inainte, in mijlocul cuibului se aseaza un fagure cu celule mici de lucratoare, fiind siguri ca a doua zi dimineata vom gasi regina pe acest fagure;
  • altii, mai putini practici, inlocuiesc stupul populat cu unul gol, caruia i se monteaza o gratie la urdinis, dupa care scutura albina in fata stupului gol, pe un cearsaf, punand fagurii scuturati in noul stup. Regina, daca nu va fi observata pe cearsaf, va fi gasita la urdinis, neputand sa treaca de gratie.

stuparit stationar

sus

 

Stadiile de dezvoltare

Stadiile de dezvoltare sunt redate in numar de zile.

Explicatii
Puiet
Matca
Lucratoare
Trantor
necapacit
ou
3
3
3
larva
5 1/2
6
6 1/2
capacit
de la larva la imago
7 1/2
12
14 1/2
Total zile
16
21
24

 


Pentru a se dezvolta normal oul are nevoie de caldura (27-30 grade Celsius), umezeala calda (75-80%) si hrana. Puietul are nevoie de 35,6-35,8 grade Celsius. Fara umezeala oul sau larva se usuca si mor. Hrana este diferentiata. Viitoarea regina va primi pe tot parcursul laptisor de matca. Viitoarea albina va primi laptisor de matca in primele 5-6 ore, dupa care acesta va fi din ce in ce diluat pana in ziua a 3-a cand va primi un amestec din laptisor, polen, miere si apa. Din ziua a 5-a laptisorul dispare cu totul din hrana larvelor de viitoare albine sau trantori. Larvele de trantor primesc un amestec asemanator cu cel primit de albine. Pana la 3 zile larvele de albine pot vira spre matca dar, in functie de hrana primita, vor da nastere unor matci mai putin prolifice.

Un ou sta pe fundul celulei:

  • vertical in ziua 1-a,
  • oblic in ziua a 2-a si
  • culcat in ziua a 3-a.

Cu 2 zile inainte de ecloziune, nimfa ia culoarea albinei. Dupa ultima naparlire care precede cu o zi iesirea din celula, tanara fiinta roade oblonul capacelul de ceara si iese la lumina (eclozioneaza). Capacirea botcii are loc la 8 zile de la faza de ou de o zi.

Timpul necesar transformarii albinei din faza de ou in insecta se poate prelungi, cand temperatura nu a fost normala, cu inca 1-2 zile.

Deschiderea stupilor pe un timp rece este foarte primejdioasa, mai ales pentru ouale si larvele necapacite. Astfel, la o temperatura mai joasa de 12 grade Celsius, larvele descoperite si tinute un anumit timp afara mor sau, in cel mai fericit caz, isi prelungesc evolutia cu cateva zile. De aceea, puietul nu este indicat a se tine descoperit mai mult de cateva minute, iar deschiderea stupilor nu este indicat a se face prea des.

stuparit stationar

sus

 

Starter

Starterii sunt familiile pornitoare orfanizate total, adica fara pic de puiet sau oua, cu cel putin 3-4 ore inainte de introducerea botcilor, recomandat 6-7 ore in cazul in care folosim leaturi cu cupule de plastic care sunt introduse in starter pentru familiarizare timp de 5-6 ore.

Metoda americana cunoscuta si sub numele de Doolittle-Pratt recomanda orfanizarea coloniei crescatoare cu 7 zile inainte si distrugerea tuturor botcilor cu 12-24 ore inaintea introducerii ramei port botci cu larvele luate in crestere de starter. Pe timpul celor 7 zile, fagurele port-botci prevazut cu hranitor, va sta in mijlocul cuibului. Inainte de introducere, va fi introdus in sirop de miere si va primi si sirop in hranitor pe tot parcursul lucrarilor.

Dupa trecerea celor 7 zile, botcile gasite in colonia crescatoare vor fi distruse si vom trece la formarea starterului. Acesta va avea in componenta 2 faguri cu provizii de cea mai buna calitate (1 cu miere+1 cu pastura), asezati distantat pentru ca, la momentul potrivit, sa introducem in mijloc rama port-botci cu hranitor. Spatiul ramas liber din stup se margineste cu ajutorul a 2 diafragme etanse si materiale izolatoare. Popularea starterului se face cu albina scuturata de pe 10-12 faguri cu puiet ridicati din 2 familii recordiste. Dupa 1-2 ore de la orfanizare, timp in care albina zburatoare se inapoiaza la vechiul loc, se aduce rama port-botci prevazuta cu hranitor, pentru familiarizare, fiind asezata intre cele 2 rame cu provizii si se da sirop putin mai diluat in hranitor, avand grija sa micsoram si urdinisul. Dupa 6 ore, timp in care albinele tinere ramase au preluat siropul, vom ridica rama port-botci si o vom inlocui cu alta, in care se afla larve de cateva ore ce provin din colonia mama (recordista stupinei). Albinele tinere si bine hranite vor lua in crestere cat mai multe botci.

Dupa luarea in crestere a botcilor, albinele orfanizate din stupul crescator (caruia i-am distrus toate botcile cu 24 ore inainte), vazand botcile luate in crestere continua sa le ingrijeasca. Daca nu mai crestem alta serie de matci, albinele din stupul pornitor pot fi folosite la intarirea coloniei crescatoare. Cu 1-2 zile inainte de eclozionare, botcile vor fi introduse in custile de eclozionare si date apoi stupilor orfani ori nucleelor de imperechere.

Concomitent cu introducerea fagurelui port-botci se va pune sirop amestecat cu polen in hranitorul aflat in componenta ramei port-botci. Daca avem nevoie de cat mai multe botci, putem folosi tot aceasta familie ca stup pornitor, dupa fiecare 24 de ore mutand rama cu botcile acceptate in cuibul unei familii finisoare din lotul de prasila. In cazul unei cresteri continue familia pornitoare va mai fi ajutata, din cand in cand, cu puiet capacit in eclozionare, ridicat din stupii furnizori, pentru mentinerea la parametri maximi.

stuparit stationar

sus

 

Stingere furtisag

In caz de furtisag, trebuie gasita si inlaturata mai intai cauza, dupa care se va incepe actiunea de stingere propriu zisa ce consta in:

  • inchiderea stupului atacat,
  • ungerea lui cu creolina diluata sau cu gaz,
  • transportarea lui pe un alt loc, cat mai departe de stupina,
  • inlocuirea stupului atacat cu un alt stup gol sau cu faguri goi, fara pic de miere (albinele vor vizita catva timp acest stup dar, negasind nimic, il vor abandona),
  • micsorarea tuturor urdinisurilor,
  • inchiderea urdinisului stupului atacat pe o perioada de 4 zile (avand asigurata hrana si apa).

stuparit stationar

sus

 

Stolonarea

Consta in amestecarea albinei de la mai multi stupi in vederea formarii unei noi unitati biologice.

Este stiut ca atunci cand se ia albina din doi stupi exista riscul declansarii bataii dintre albine. Daca se ia albina de la 3 sau mai multe colonii albinele nu mai au aceeasi comportare. Pentru preintampinarea oricarui risc este bine ca fagurii sa nu fie apropiati dintr-o data iar cutia noului roi sa nu apartina nici uneia din unitatile care formeaza noul roi.

stuparit stationar

sus

 

Stomacul albinei

Stomacul sau intestinul mijlociu al albinei este locul unde se face digestia hranei trecute din gusa, in procesul digestiei intervenind secretiile glandulare si enzimele ce se regenereaza continuu. Aici albina isi acumuleaza o insemnatate cantitate de glicogen, ce se aduna si in peretii gusii, musculaturii si asa-zisul corp gras, facandu-si o rezerva de substante nutritive si energetice (pana la 2 mg) folosita in momentele de criza.

Glandele din intestinul subtire disociaza albuminele si grasimile, tot ce prisoseste fiind depozitat in cavitatea pericardica, sub chitina, constituind "corpul gras", unde sunt depozitate rezervele organice de proteina, grasimi si glicogen care vor asigura o viata mai lunga si o rezistenta mai mare la nosemoza.

stuparit stationar

sus

 

Straja coloniei

Pazirea este asigurata de albinele care nu si-au facut inca zborul de recunoastere dar care au posibilitatea sa recunoasca pe cele straine, datorita mirosului caracteristic fiecarei colonii.

stuparit stationar

sus

 

Stuparitul stationar

In vederea sporirii productiei, o solutie pentru cei care nu practica stuparitul pastoral este diversificarea productiei, albinele producand nu numai miere, ci si alte produse: polen, pastura, ceara, laptisor de matca, propolis, venin etc.

stuparit stationar

sus

 

Stupina

Prin prisaca sau stupina intelegem totalitatea stupilor, a materialului biologic, a inventarului apicol necesar cresterii si intretinerii albinelor, inclusiv a vetrelor de stupina, a mijloacelor de transport folosite pentru transportul stupilor, a mierii si a utilajelor apicole. Vatra permanenta este cea care da caracterul de permanenta stupinei, stupinele deplasate in pastoral avand doar vetre provizorii.

Amplasare

Un loc bun pentru stupina este padurea. Vor fi preferate poienile insorite si ferite de vanturile reci. Stupinele asezate in locuri deschise, cu vanturi reci, in general nu sunt rentabile. Stupinele nu trebuie asezate in vecinatatea apelor intinse, a lacurilor sau fluviilor, unde, pentru a infrunta curentii de aer albinele zboara la suprafata apei, orice val (cat de mic) putandu-le ineca. Prisaca nu se aseaza niciodata in preajma fabricilor de produse zaharoase, caci albinele fiind avide de dulciuri se vor ineca in masa fluida a zaharului supus fabricatiei.

Apropierea combinatelor unde se trateaza minerale feroase trebuie evitata, deoarece albinele se intoxica cu arseniat si cu fluor care se degaja sub forma foarte fina, contaminand terenul si florile pe o distanta de 3 km. Apropierea albinelor de uzinele ce prelucreaza aluminiu da intoxicatia albinelor prin fluor.

Nici langa drumurile prea circulate nu este bine sa avem stupina, intrucat, in anumite conditii albinele devenind irascibile atacand trecatorii sau animalele de transport. Locurile bantuite de musca senotania sau de viespi (mai ales lupul albinelor) trebuie evitate, caci irita albinele si le fac mult rau. Asezarea stupilor intr-un defileu ingust unde curentii circula rapid, dauneaza de asemenea albinelor, cu atat mai mult iarna cand se aduna aici cel mai rece aer. La fel este si atunci cand, pe timpul verii soarele bate direct pe urdinisul stupilor. Pe acest motiv se recomanda orientarea stupilor pe directiile est-vest sau chiar nord, stupii asezati cu fata spre nord dand cel mai redus procent de roiuri.

O asezare buna a stupinei este si aceea de la marginea unei paduri, spre partea estica, cu urdinisurile orientate in aceeasi directie, pentru ca urdinisurile sa nu fie umbrite (mai ales in primaverile reci), soarele ajutandu-le sa lupte cu succes impotriva nosemozei. Din acest motiv, primavara este recomandata expunerea sudica a stupilor. Ape timpul verii se recomanda umbrirea stupilor cu ajutorul unor dispozitive mobile. Locurile prea umbrite sau cele joase si umede nu sunt bune pentru asezarea unei stupine. In aceste locuri stupii vor putrezi repede iar albinele vor fi atacate de diferite micoze, raceala umeda a acestor locuri franand dezvoltarea cuiburilor. Atunci cand sursa de nectar se afla pe un versant inalt de deal sau de munte, stupina este bine sa fie asezata mai la vale, intrucat albinele cu greu urca atunci cand sunt incarcate.

Nici locurile prea zgomotoase, cu trafic intens nu sunt indicate pentru vetrele de stupina, trepidatiile si zgomotele generand diaree. Versantii cu expunere sudica apara stupii de vijeliile crivatului, fiind o protectie naturala pentru albine, mai ales in perioada de iarna si primavara. O perdea de protectie formata din cel putin 10 randuri de arbori va fi un bun adapost. Plantele cu flori aromatice cum sunt mataciunea, isopul, lamaita, levantica etc. nu se pun in fata stupilor sau intre randurile de stupi, puternicul lor parfum uniformizand mirosul coloniilor fapt ce poate duce cu usurinta la declansarea furtisagului intre albine.

Locurile unde se vor aseza stupii este bine sa fie tratate cu erbicide sau cu solutie de sare (30-40 g la litru). Asezarea stupilor trebuie sa fie variata obligand albinele sa-si faca culoare diferite de zbor. In fata fiecarei scanduri de zbor trebuie sa stea inclinata cate o planseta de aterizare, albinele cazute pe pamant in fata stupului putandu-se urca mai usor.

stuparit stationar

sus

 

Formare

Regulile de baza la formarea stupinei sunt urmatoarele:

  1. sa folosim un singur model de stup si de rame in intreaga stupina;
  2. sa dispunem de o camera speciala tip laborator, folosita pentru extractii, depozitarea mierii, fagurilor, efectuarea micilor reparatii etc.;
  3. sa avem asigurata o buna baza melifera;
  4. stupii sa fie feriti de accesul pasarilor de curte si de vanturile puternice (pentru protejare fiind indicate, printre altele, perdelele de protectie din glicina inalta si deasa);
  5. in fata fiecarui stup sa presaram cu nisip o suprafata de 1 metru patrat, constituind asa-zisa oglinda a stupului;
  6. asezarea stupilor pe suporti trebuie sa fie putin inclinata spre fata pentru ca apa precipitatiilor sa nu poate patrunde in stup, facand sa apara umiditatea generatoare a micozelor;
  7. in practicarea apiculturii se impun tot mai mult stupinele mobile, cele mai des folosite in Romania fiind cele de tip pavilionar.

stuparit stationar

sus

 

Stupul

Cuvantul deriva de la latinescul „stypus” si desemneaza casuta coloniei, unde albinele cladesc faguri pentru depozitarea stransurii si cresterea puietului. Stupii primitivi erau confectionati din scorburi ori erau impletiti din nuiele, lipite cu lut, sau din funii din paie legate cu mlaja intocmiti ca un clopot etc. Odata cu inventarea ramei mobile s-a trecut la folosirea stupilor sistematici confectionati din lemn de tei sau de brad. Izolatia la exterior a stupilor se face cu doua straturi de vopsea, inaintea vopsirii facandu-se chituirea cu asa-zisul „chit de cutit”, care o data intarit, nu mai cade niciodata. La fel si fundul stupilor. La confectionarea stupilor se va folosi lemn bine uscat iar la acoperis se va folosi tabla zincata.

In stupina este recomandat a folosi dimensiunile standardizate existente in reteaua ACA, acelasi tip de stup si de rame, economisind astfel timp, materiale etc., contribuind prin aceasta la eficientizarea muncii.

Conditii generale

  1. Capacitatea stupului - trebuie sa fie corespunzatoare adapostirii unei populatii cat mai numeroase, unui puiet cat mai extins si unei recolte cat mai bogate. Asadar, stupii trebuie sa fie de capacitate mare (18-20 rame SATAS) sau sa aiba posibilitatea maririi sau micsorarii in functie de necesitati.
  2. Mobilitatea partilor componente - constituie a doua conditie de ordin general, fiind recomandat ca orice piesa componenta a unui stup sa se poata potrivi oricarui stup din stupina. De aceea, chiar si folosirea aceluiasi tip de rama constituie o calitate de necontestat.

stuparit stationar

sus

 

Conditii particulare

Partile principale

1. Fundul stupului

Este indicat sa fie:

  • mobil - curatarea lui fiind mult usurata primavara, cu posibilitate de fixare pentru practicarea pastoralului;
  • din scandura incheiata strans in nut si feder - fara crapaturi, stiut fiind ca orice crapatura este un virtual focar de infectie prin patrunderea gaselnitei, pradatorul tuturor fagurilor;
  • sa fie vopsit in 2-3 randuri de vopsea - pentru ca apa provenita din vaporii ce se condenseaza iarna in stupi sa poata aluneca usor afara, fara a se impregna in scandura fundului provocandu-i putrezirea; in plus, un fund impregnat cu apa poate determina mucegairea fagurilor cu toate neajunsurile ce decurg de aici pentru albine si mierea din faguri;
  • sa fie putin inclinat spre urdinis - pentru ca apa condensata din vapori sa poata curge usor;
  • sa fie intarit si sprijinit pe doua curmezisuri trainice - care, la nevoie, vor putea servi si de picioare, ori sa fie incadrat in 3 leaturi (2 pe laturi si unul in spate), model numit si american, utilizat si de ACA, fiind la origine produs de Root;
  • scandura de zbor - sa fie cat mai accesibila albinelor, oferindu-le o aterizare usoara si ferita de curenti;
  • sa fie trainic - suportand greutatea si oferind echilibru stupului.

stuparit stationar

sus

 

2. Corpul stupului

  • sa fie de mare capacitate,
  • cat mai simplu construiti (fara a incarca preturile de cost),
  • sa permita manevrarea usoara a ramelor,
  • materialul din care sunt confectionati stupii sa fie foarte usor si bine uscat (tei sau brad),
  • inima scandurilor late sa fie asezata totdeauna in afara (pentru ca nu cumva, dupa scorojire, sa preseze spre exterior, slabind trainicia stupilor),
  • grosimea peretilor sa fie de aproximativ 2 cm,
  • urdinisul sa fie pozitionat in partea de jos, oferind posibilitatea reglarii dupa necesitati,
  • pe muchea dinauntru a faltului pe care se sprijina ramele se aplica pe toata lungimea un balot ingust de tabla ce va impiedica propolizarea ramelor si distrugerea faltului,
  • interiorul stupilor nu se vopseste sau, cine vrea cu tot dinadinsul poate incerca reteta Bertrand, mentionata de Hristea in Stuparitul, p.345: "Se limpezeste propolisul in apa calda, careia i se adauga putin acid sulfuric; adunat apoi din apa, el se amesteca cu ulei de in fierbinte, in proportie de 2 parti propolis, o parte ceara si 4 parti ulei. Uleiul, mai inainte de a fi amestecat cu ceara si propolisul, trebuie tinut 17-20 de zile pe o plita de bucatarie, fara sa clocoteasca. Vopseaua se intrebuinteaza calda si se intinde cu o pensula pe scanduri, atat cat o poate suge lemnul",
  • partile componente ale fiecarui stup vor avea imprimata in exterior o litera si un numar de individualizare a componentelor fiecarui stup.

stuparit stationar

sus

 

3. Capacul stupului

Capacul drept este format din 4 pereti laterali, acoperit cu o planseta de scandura sau PFL, peste care se pune tabla. Inaltimea capacului trebuie sa fie potrivita pentru a permite montarea unei site de ventilatie sau asezarea unei saltelute sau placi de polistiren expandat care sa izoleze albinele de caldurile toride de pe timpul verii. Pentru ca apa cazuta pe capac sa nu balteasca este bine ca centrul capacului sa fie putin ridicat iar marginile capacului sa imbrace corpul stupului.

Capacul in doua ape nu prea mai este folosit din cauza inconvenientelor pe care le are in cazul practicarii stuparitului pastoral.

stuparit stationar

sus

 

Accesoriile

1. Ramele

O rama prost dimensionata poate influenta bunul mers al unei colonii, micsorandu-ne castigul si chiar aducandu-ne pagube. Este bine sa utilizam in stupina un singur model de rama tipizata, din cele ce se comercializeaza prin retelele ACA, orice modificare marind pretul de cost al produsului finit.

  • Rama inalta (Layens) 40 x 30 cm

Ofera o buna dezvoltare a cuibului atat vara cat si iarna, proviziile fiind tot timpul accesibile albinelor. Datorita inaltimii aerisirea nu este intru totul corespunzatoare, mai ales in partea de sus, neajuns inlaturat printr-o deschidere mai larga a urdinisurilor. Exista de asemenea un risc mai ridicat de omorare a albinelor sau a matci odata cu manipularea ramelor stupului cercetat. Marele neajuns este insa legat de extractia mierii, neavand posibilitatea sa extragem o miere de calitate, multi faguri cu miere fiind amestecati cu puiet sau polen. Existenta polenului in cantitate mare in mierea extrasa inlesneste, mai tarziu sau mai devreme, fermentarea mierii. Un alt neajuns, greutatea prea mare a ramei centrifugate poate duce la ruperea fagurelui, mai ales daca acesta nu se sprijina cu intreaga suprafata pe gratarul centrifugii.

Primejdia strivirii albinelor e mult micsorata, aerisirea se face mult mai usor, albinele ridica prisosul de miere in magazinele de recolta, mierea extrasa fiind de foarte buna calitate. Ramele rezista foarte bine pe timpul extractiei. Neajunsurile acestei rame nu sunt de neglijat, ingustimea lor nefiind favorabila dezvoltarii normale a cuibului. Iernarea nu se face in conditii corespunzatoare, coloniile riscand sa moara de foame. Din acest motiv, cei ce folosesc astfel de rame sunt nevoiti sa faca iernarea pe 2 corpuri.

  • Rama Dadant 42 x 27 cm

Este prezinta mai multe avantaje, in comparatie cu celelalte doua. Iernarea se face bine, cuibul se dezvolta normal, mierea poate fi selectionata, aerisirea este corespunzatoare etc.

O varianta a acesteia, este rama STAS (rama normala cu dimensiunile 435 x 300 mm) = rama tipizata pentru Romania. Desi unii teoreticieni inca mai sustin folosirea ramei ME (trei sferturi), eu sunt adeptul folosirii ramei normale, considerand ca acest tip de rama este cel mai bine adaptat la conditiile tarii noastre, atat in ceea ce priveste dezvoltarea puietului, acumularea proviziilor, pastrarea caldurii cat si in ceea ce priveste manevrarea ramelor, iernarea corespunzatoare si obtinerea unor recolte bogate. Mai mult decat atat, practicand apicultura de tip pastoral, folosesc tipul de stup vertical pe 2 corpuri, utilizand acelasi tip de rama in toata stupina, beneficiind din plin de avantajele oferite de uniformizarea ramelor.

  • Rama trapezoidala 23 x 35 cm

Prezinta avantaje incontestabile cu privire la iernare, la dezvoltarea cuiburilor si la manevrarea ramelor. Marele dezavantaj al acesteia consta in greutatea cu care albinele se urca in cat, ele preferand sa-si completeze proviziile din cuib si abia mai apoi sa urce in magazinul de recolta. Pe toata aceasta perioada, regina este oarecum stanjenita de graba albinelor de a umple celulele cu provizii. In plus, cea mai mica deformare a ramei genereaza lipirea ei de unul din peretii cuibului, strivirea albinelor si scoaterea greoaie din stup.

  • Rama tip Hoffman

Umerasii tip Hoffman sunt situati in treimea superioara a leaturilor unei rame, pe o suprafata de 7 cm, avand aproximativ 37 mm latime. Acest tip de rama s-a impus in toate stupinele prin faptul ca ramele sunt tinute totdeauna la o distanta precisa, putand fi deplasate mai multe deodata, facandu-le sa alunece pe muchea balotului de care se reazema umerasele ramelor. Distantatoarele tip Hoffman se regasesc si la noi in constructia modelelor STAS. Prin folosirea acestui tip de rama sunt inlaturate toate tipurile de distantatoare automate facute din cuie, sarma, dantelarie de tabla etc., practicarea pastoralului facandu-se fara pericolul tocarii albinei.

stuparit stationar

sus

 

2. Diafragma

Nu este altceva decat un perete miscator alcatuit din scandura, PFL sau alt material, cu ajutorul caruia, la nevoie, putem mari sau micsora capacitatea cuibului, pentru ca acesta sa-si poata pastra caldura normala, in raport cu marimea coloniei. Cand stupul s-a umplut cu rame ocupate in totalitate de albine, diafragma este scoasa din stup, locul ei fiind ocupat de o rama. Pentru a nu lasa nici un loc gol intre marginile diafragmei si peretii stupului, acestea se captusesc cu fasii de panza sau pasla, inlaturand astfel posibilitatea formarii curentilor interior ce put dauna cuibului. Pentru prinderea fasiei de pasla se folosesc, din loc in loc, agrafe, pioneze sau tintisoare. Marginea de jos a diafragmei nu trebuie sa atinga fundul stupului, pastrand o distanta de 8-10 mm, pe unde albinele sa poata circula. Letisorul de sus al diafragmei, care ii serveste si de sprijin pe scaunul ramelor, va fi cu 7 mm mai inalt decat letisorul ramelor vecine, deoarece intreaga suprafata a stupului trebuie sa fie acoperita cu un podisor ce sta deasupra ramelor, cu 7 mm mai sus de ele, astfel ca diafragma sa ajunga exact sub acest podisor si sa inchida de tot golul de sub el. Daca vor exista spatii libere, aerul intrat pe urdinis isi va face un circuit pe sub podisor si peste diafragma, curent ce va lua toata caldura cuibului si ar fi foarte daunator atat unei bune iernari, cat, mai ales, unei bune dezvoltari a puietului. Unii apicultori pentru obturarea cat mai precisa a acestui spatiu folosesc, fie fasii de pasla ce adera la partea de sus a diafragmei, fie o a doua diafragma de polistiren, perfect etansa. 

stuparit stationar

sus

 

3. Podisorul

Este un capac de lemn ce sta la o inaltime de 7 mm deasupra ramelor, datorita marginilor de 7 mm ce-l inconjoara. La stupul Layens podisorul e format din scandurele, la celelalte tipuri dintr-o singura bucata, unele podisoare fiind alcatuite dintr-o rama de lemn cu sita metalica ce e folosita si ca sita de ventilatie pe timpul transporturilor in pastoral.

Unii apicultori folosesc podisoare ce au practicat in mijloc un orificiu ce comunica cu hranitorul. Este indicat ca acel orificiu sa fie putin mai spre margine, intrucat albinele au tendinta sa depoziteze mierea ce li se da in hranitoare, in imediata apropiere a hranitorului. Orificiul podisorului poate fi folosit si la montarea izgonitoarelor de albine, cu o zi inaintea extractiei, dupa ce mai inainte am urcat corpurile cu miere deasupra lor si le-am afumat.

stuparit stationar

sus

 

4. Magazia de recolta

Este fie un corp micsorat ce se aseaza peste corpul stupului vertical, fie un corp cu rame normale sau trei sferturi.

stuparit stationar

sus

 

5. Gratia Hanemann

Este o gratie din plastic, celuloid sau zinc prin care albinele pot trece, nu insa si matca. Gratiile din sarma galvanizata sau zinc se pot dilata si din aceasta cauza nu sunt recomandate. Gratia e folosita cu predilectie la stupul vertical dar, poate fi folosita si la stupii orizontali in vederea izolarii matcii pe 10 rame. Intrucat albinele se obisnuiesc cu greu cu aceasta gratie si isi zdrentuiesc aripile si puful de pe corp unii apicultori folosesc alte metode pentru a obtine miere selectionata: fie aseaza in caturi fagurii mai distantati, fie ocupa caturile numai cu faguri in care matca nu a ouat niciodata. Cu toate acestea, folosirea gratiei este indispensabila in unele lucrari de crestere si selectie a matcilor cum ar fi izolarea trantorilor, a matcilor etc.

stuparit stationar

sus

 

Accesorii marunte

Inchizatorul de urdinis

E confectionat fie din tabla, perforata din loc in loc pentru accesul albinelor si impiedicarea accesului rozatoarelor, fie dintr-un leat, numit inchizator bloc, care inchide golul urdinisului pe toata deschiderea, pe una din parti avand taiata o deschizatura de 15-20 cm lungime si 8 mm inaltime. In partea de sus a blocului e practicata o alta taietura mai mica de 7-8 cm, folosita ca urdinis de iernare la familiile mai putin puternice. Cand se ajunge la marele cules, sau atunci cand e nevoie de o aerisire mai mare, blocul se inlatura cu totul. 

stuparit stationar

sus

 

Oblonul de iarna

E o scandurica de lungimea urdinisului ce se aseaza deasupra urdinisului oblic, pentru a impiedica razele solare sa patrunda pe urdinis, pacalind albinele sa iasa afara pe un timp rece.

stuparit stationar

sus

 

Podisoarele cu sita pentru transport

Sunt folosita la transportul stupilor in pastoral, montandu-se peste magazinele de recolta. Unii apicultori folosesc aceste rame si pe post de podisor, cu rezultate destul de bune, avand grija sa le acopere cu materiale termoizolante dupa efectuarea transportului.

stuparit stationar

sus

 

Stupul de control

Este cel care adaposteste una din cele mai bune colonii si este asezat pe un cantar de control care da indicatii apicultorului despre felul cum se desfasoara culesul. Datele si indicatiile aratate de cantar se inregistreaza seara, dupa ce albinele au incetat zborul, si se trec in agenda de lucrari zilnice. Aceste date nu reprezinta numai nectarul adus din camp ci si cantitatea de puiet crescuta datorita culesului.

stuparit stationar

sus

 

Stupul de observatie

Este un stup cu pereti transparenti, folosit ca obiect de studiu pentru apicultorii incepatori sau cercetatorii care urmaresc problemele legate de viata interioara a unei colonii. Pentru ca razele soarelui sa nu ridice anormal temperatura interioara, stupul sta la umbra iar geamurile laterale sunt protejate cu jaluzele ce se pot inlatura usor cand se fac observatiile necesare.

stuparit stationar

sus

 

Stupul furnizor

Stupii puternici, cu puiet si albina pe 2 corpuri, se organizeaza in felul urmator. In corpul de jos se lasa matca cu 1 fagure cu provizii, 1-2 cu puiet in diverse stadii si faguri claditi buni de ouat. Peste corp se pun gratii Hannemann. In corpul de sus sunt ridicati toti fagurii cu puiet, la momentul oportun apicultorul putand lua orice fagure din corpul de sus, aflat deasupra gratiei izolatoare de matca, pentru a-l folosi la formarea sau intarirea roilor, fara a mai fi nevoit sa caute matca. Dupa o perioada mai lunga, timp in care corpul de jos este din nou ocupat in majoritate cu puiet, se va face o noua organizare a familiei. In felul acesta, corpurile de sus vor avea albina tanara disponibila pentru ajutorarea altor colonii din stupina

Variante

Se alege unul din cei mai puternici stupi, pe care-l numim de convenienta stupul A, ce va fi mutat cu 1-2 m in spate, cu urdinisul orientat putin oblic. Pe vechiul loc se aduce un stup gol, stupul B, in care introducem 2 faguri din stupul A, cu albina insotitoare (1 fagure cu provizii si fagurele cu matca stupului A). Se adauga apoi inca 8 faguri fara albinele insotitoare (1 cu puiet capacit, fagurii cu puiet larvar, faguri claditi si artificiali pana la completare). Se inchide stupul B care in scurt timp va reveni la normal prin popularea sa cu albina culegatoare intoarsa de la camp.

Reorganizam apoi fagurii din stupul A, ce va deveni stup furnizor lasand doar fagurii cu puiet capacit si provizii + diafragma + 1 hranitor cu apa. Stupul A va furniza astfel albinele tinere necesare diferitelor lucrari in stupina. Una din variante presupune scuturarea albinelor tinere ramase dupa intoarcerea celor batrane la vechiul loc (circa 2-24 ore) intr-o lada, acestea fiind usor udate si distribuite dupa nevoi. Fagurii cu puiet ramasi dupa scuturare vor fi folositi in alte familii. Alta varianta recomanda folosirea stupului furnizor pentru primirea si imperecherea tinerelor matci, in perioadele dificile acceptarii lor, ori utilizarea ca starter sau crescator, in acest caz fiind mutat pe locul altui stup recordist, de la care va prelua toate culegatoarele. In cazul in care este folosit la imperecherea matcilor, dupa 10 zile de la acceptarea si inceperea pontei noii matci, stupul va fi adus la vechiul loc, unde, va primi toti fagurii scuturati din vechea familie, careia i se va ridica matca. Albinele scuturate in fata vechiului loc, intrand intr-un stup nou vor fi foarte supuse.

stuparit stationar

sus

 

Stupul Layens

Stupul original conceput de Layens pe 20 de rame (31 x 37 cm), cu unele modificari minore sta astazi la orignea stupului orizontal.

legaturi:

stuparit stationar

sus

 

Stupul multietajat (ME)

Primul stup sistematic cu rama mobila a fost conceput de americanul Langstroth (1810-1895), parintele apiculturii sistematice. Cu unele modificari aduse de Root, acest tip de stup este cel mai raspandit stup din lume si mai este numit stup standard multietajat sau american. La noi se bucura de o mai mica popularitate, in practicarea pastoralului fiind preferati stupii orizontali si cei verticali cu magazine sau stupii verticali pe 2 corpuri.

Foloseste mai multe corpuri suprapuse cu rame 3/4 si are toate piesele complet independente si fara falturi stanjenitoare.

Dimensiunile interioare ale fiecarui corp ME sunt de 450 mm lungime x 375 mm latime x 247 mm inaltime. In fiecare corp incap 10 rame cu distantatoare Hoffman. Ramele stau asezate in corp rezemate pe un falt captusit la suprafata cu o fasie de tabla pentru impiedicarea propolizarii. De la suprafata superioara a ramelor mai ramane pana sus un spatiu de 8 mm, pentru circulatia albinelor de deasupra ramelor; in schimb, speteaza ingusta de jos ajunge la nivelul inferior al marginilor corpului de stup. Fundul stupului este mobil si alcatuit din scanduri cu falturi intre ele. Prin faptul ca lipseste partea din fata a fundului, se creeaza acolo un gol pe toata latimea corpului de stup, care serveste ca urdinis. In perioadele reci acest urdinis larg este micsorat cu ajutorul unui reductor mobil. Toate elementele acestui tip sunt tipizate si se pot cumpara de la magazinele de tip apicol. O caracteristica a acestui tip de stup este interschimbabilitatea, componentele sale putand fi folosite si la alti stupi de tip vertical.

Prin schimbarea corpurilor ME intre ele se inlatura in mare parte pericolul roitului iar roiurile temporale formate timpuriu au posibilitatea sa se dezvolte foarte repede fiind ajutate de caldura emanata a coloniilor de baza puternice deasupra carora sunt asezate, fiind despartite cu un podisor Snellgrove. Acest tip de stup prezinta o serie de avantaje dar si dezavantaje, necesitand folosirea unor colonii puternice si o tehnica avansata. La noi in tara, desi a fost foarte recomandat de literatura de specialitate nu prea este folosit, fiind preferati stupii verticali cu magazine pe jumatati de rama, cu cat ME, sau cu cat normal (adica cu rame normale).

stuparit stationar

sus

 

Stupul vertical Dadant

Creatorul stupului vertical pe 12 rame cu magazine este francezul Charles Dadant (1817-1902). Modelele de rame si de stupi Dadant-Blatt au fost adoptate si la noi.

Masurile interioare ale stupului pe 12 rame sunt urmatoarele: 460 x 450 mm iar inaltimea de 317 (sau 315) mm. In felul acesta, ramele corpului pot fi asezate fie in pat cald, fie in pat rece. In cazul in care dimensiunile sunt simplificate la 450 x 450 x 315 mm, in stup nu vor mai incapea decat 11 rame.

Stupul Dadant cu 2 magazine are o larga raspandire in zona centrala a Rusiei, tehnologia de lucru permitand preluarea mierii de la familiile cu magazine intregi si nu cu faguri separat ( vezi articolul „Ingrijirea albinelor in diferite tipuri de stupi” de V.I.Lebedev, tradus de prof Vladimir Bacalov din rev Pcelovodstvo, aparut in Romania apicola, nr. 12, 2002, pag 18-21). Folosirea magazinelor permite maturizarea mai rapida a mierii si obtinerea fagurilor in sectiuni. Neajunsul principal al acestor stupi este ca familiile care se adapostesc in ei sunt foarte predispuse la roire. Din aceasta cauza, utilizarea lor impune neaparat formarea unor roiuri de stransura (atunci cand familiile ocupa bine cei 12 faguri de cuib si au 8 faguri cu puiet) si luarea unor masuri drastice de preintampinare a roirii. 

Dupa intarirea familiilor si a roiurilor, cand fiecare stup va avea cel putin 7 rame cu puiet iar albinele vor ocupa 10-11 rame se aseaza magazinele. Pentru ca regina sa nu poata urca in magazine, in acestea se vor lasa doar 9-10 rame, cu spatii mari intre ele. Aceasta metoda da rezultate doar la familiile puternice, cele slabe neurcand in aceste magazine. La coloniile slabe se monteaza gratii separatoare si se lasa 12 faguri in magazine. Cel de-al doilea magazin se pune atunci cand albinele incep sa lucreze la primul si totdeauna intre cuib si celalalt magazin. Pe masura umplerii cu miere se dau jos si se pun altele.

Trebuie avut grija sa asiguram provizii suficiente pentru iernare, intrucat albinele depoziteaza majoritatea mierii in magazinele de stransura.

stuparit stationar

sus

 

Stupul vertical R.A. 1001

In Romania stupul vertical pe 10 rame cu magazine, inspirat dupa Dadant, a fost standardizat sub denumirea de RA 1001 sau vertical cu doua magazine sau un singur magazin.

Corpul are 4 pereti din care cei laterali au grosimea de 25 mm, iar ceilalti doi de 33 mm. Laturile exterioare au 524 x 436 x 312 mm, iar cele interioare 450 x 386 x 310 mm. Sus, pe laturile peretilor spre exterior, corpul are prevazut un falt cu un brau destinat fixarii prin suprapunere a magazinului, care la randul lui are pe partea interioara un alt falt care serveste la imbinarea partilor componente asigurand stabilitatea stupului. In interior corpul este prevazut cu un alt falt montat pe peretii din fata si spate destinat sprijinului ramelor. Magazinele, in numar de doua, sunt identice cu corpul, avand aproximativ jumatate din inaltime, astfel la exterior 524 x 436 x 175 mm, iar interior 450 x 386 x 175 mm. Este un stup conceput pentru apicultura pastorala, fiind prevazut cu 10 rame si o diafragma. Ramele au dimensiunile exterioare de 300 mm inaltime si 435 mm latime, cu speteaza superioara de 470 mm. Spetezele laterale ale ramei au dispozitive Hoffman de 37 mm latime in treimea lor superioara, pe o inaltime de 7 cm, tinand ramele distantate automat intre ele. Capacul e prevazut cu un falt care foloseste la imbinarea cu faltul corpului iar in partea superioara suprafata de acoperire este plana si acoperita cu tabla zincata. Capacul are 2 dispozitive de ventilare la transport: in interior o rama cu panza metalica cu ochiuri de 2 mm pe toata suprafata orizontala, iar la exterior in partile din fata si din spate ale capacului sunt 2 deschideri transversale inalte de 20 mm prevazute si ele cu panza metalica, in vederea statornicirii unui curent de aer la transport, care circula pe deasupra ramei cu panza de sarma din interior, sub care albinele stupului se aduna in ciorchine pe timpul transportului. Inaltimea capacului cu rama cu tot este de 170 mm. In spatiul dintre podisor si plasa iarna se poate pune o salteluta din paie sau din polistiren expandat. Fundul stupului este reversibil oferind posibilitatea varierii inaltimii urdinisului dupa sezon: vara un urdinis inalt de 18 mm, iarna unul ingust de 8 mm. La transport fundul se prinde de corp cu 2 carlige, iar capacul si cele 2 magazine sunt prinse de corp cu 2 tendoane din balot.

In reteaua ACA este comercializata, cu precadere, o varianta simplificata a acestui tip de stup.

stuparit stationar

sus

 

Stupul vertical dublu

Aceasta denumire se refera la vechiul stup tip Dadant cu 12 rame sau RA 1001 pe 10 rame, corpul si catul avand aceleasi dimensiuni (obtinandu-se stupi verticali pe 24-20 rame normale). Cu acest tip de stup se obtine o productie cu 35-40 % mai mare fata de cea obtinuta cu tipul orizontal. Manuirea acestor corpuri necesita insa culesuri bogate, matci valoroase si mana de lucru suplimentara - datorita greutatii sporite a catului.

Coloniile intretinute in stupii verticali cu 2 corpuri roiesc mai putin. Momentul asezarii celui de-al doilea corp trebuie bine ales intrucat, daca acesta este pus prea de timpuriu exista riscul racirii puietului, iar daca este pus prea tarziu, colonia poate roi. La familiile foarte puternice, asezarea corpului al doilea se face atunci cand corpul 1 este bine ocupat cu albina si puiet pe 7-8 faguri - la stupii RA - sau 9-10 rame, la stupii Dadant. Odata cu punerea celui de-al doilea corp ridicam in corpul de sus fagurii cu provizii, locul ramas liber in corpul de jos fiind umplut cu faguri claditi si artificiali intercalati. Cuibul de jos se obtureaza cu linoleum lasand descoperita doar o mica portiune pentru ca albinele sa poata urca si in corpul de sus. La celelalte familii, aceasta operatie se face inaintea plecarii in pastoral la culesul de salcam. Linoleumul se inlatura inaintea plecarii in pastoral, la stupii foarte puternici, sau cu prilejul extractiei, doar la stupii ce acopera bine cu albina cele doua corpuri.

Daca nu se practica pastoralul, dupa culesul principal, sau atunci cand familiile devin foarte puternice, cu surplusul de albina si puiet capacit se formeaza roiuri temporare, in toamna inlocuind cu ajutorul lor matcile necorespunzatoare. Unificarea se poate face si inaintea unui cules principal. Fiecare apicultor poate experimenta una din tehnicile descrise la stupul vertical sau orizontal, creandu-si propria tehnica, in functie de timpul disponibil si conditiile specifice de lucru.

stuparit stationar

sus

 

Stupul orizontal

Inventatorul stupului orizontal este francezul Layens (1834-1897), unul dintre precursorii apiculturii sistematice. Pentru tarile unde mierea nu se cere pe calitati deosebite poate fi considerat ca cel mai bun stup.

Dimensiunile stupului standardizat orizontal 4170 pe 20 de rame STAS sunt urmatoarele: 780 mm lungime, 450 mm latime si 390 mm inaltime. In interior cei 2 pereti din fata si spate au un falt pe care se sprijina umerasele ramelor, si altul de 8 mm mai sus pentru sprijinul celor 6 scandurele acoperitoare ce formeaza podisorul, ale caror dimensiuni sunt de 484 x 130 x 10 mm. Una din aceste scandurele acoperitoare are la mijloc o taietura de 350 x 90 mm prevazuta cu panza metalica. Ea se aseaza peste nucleul ajutator in timpul transportului, drept spatiu de aerisire.

Capacitatea corpului de stup poate fi redusa cu ajutorul a 2 diafragme: una scurta (are inaltimea de 310 mm pe sub care albinele pot trece in compartimentul vecin, unde stau fagurii de rezerva); cea de-a doua are 390 mm inaltime inchizand etans spatiul dintre compartimente, fiind denumita diafragma oarba. Aceasta diafragma este folosita atunci cand intretinem in acelasi stup 2 colonii.

Pentru fixarea ramelor de transport, stupul are o bara transversala care prinde sub ea scandurile de podisor stranse in 2 grupe la capete. Capacul are dimensiunile exterioare de 934 mm lungime, 604 mm latime si 120 mm inaltime, avand la partile laterale 2 deschideri longitudinale pentru ventilatie, cu site inclinate. Deschiderile au dispozitive de inchidere pentru iarna. Stupul este prevazut la partile laterale cu 2 manere solide, pliabile, de fier beton, iar fundul este fixat de corpul stupului, avand pe dedesubt 2 stinghii transversale de 516 mm lungime, 60 mm latime si 40 mm inaltime, putand servi si ca picioare inaltatoare ale stupului. Stupul este prevazut cu 4 urdinisuri (2 taiate in peretele frontal spre margini, cu dimensiunile de 300 x 20 mm inaltime; cel de-al treilea este de 150 mm x 20 mm taiat in partea din dreapta a peretelui, fiind folosit de colonia mica ajutatoare; cel de-al patrulea este rotund, cu diametrul de 25 mm, in mijlocul jumatatii din dreapta, servind drept urdinis de iarna). Toate urdinisurile au scandurelele de zbor prinse in balamale si se inchid cu cate un foraiber.

Avantaje:

toate lucrarile se reduc la mutarea fagurilor, un singur apicultor putand intretine de unul singur un mare numar de stupi

poate fi folosit cu usurinta la cresterea botcilor in prezenta matcii, la iernarea in acelasi stup a doua familii, la unificari etc., fara un efort deosebit.

Dezavantaje:

  • la un cules in avalansa cuibul este blocat din prima zi;
  • depozitarea mierii se face lateral, multi faguri cu miere fiind ocupati si cu puiet si, din aceasta cauza mierea nu este de calitatea celei extrase din stupii verticali, maturizandu-se mai greu ( Acesta este si motivul pentru care normele UE recomanda folosirea doar a stupilor verticali. In Romania acest tip de stup este foarte folosit datorita usurintei cu care se lucreaza, un singur apicultor putand ingriji de unul singur un mare numar de stupi orizontali, mai ales daca acestia se afla in componenta unui pavilion apicol);
  • are fund fix, iar urdinisul este prea mic pentru asigurarea unei ventilatii suficiente pe timpul zilelor calduroase;
  • capacul este prins in balamale si nu ingaduie suprainaltarea cu magazine.

stuparit stationar

sus

 

Stupul pepinier

Este un stup orizontal folosit la cresterea, imperecherea, intretinerea si iernarea matcilor, stupul fiind compartimentat in 6-8 nuclee cu diafragme etanse, nucleele iernand sub acelasi acoperis. Pentru iernare, cel mai indicat este tipul Maissoneuve, prevazut cu 9 nuclee a 2-3 rame ocupate integral de albine, avand provizii de cea mai buna calitate pe cel putin 3 sferturi din inaltimea ramelor. Un rol deosebit il au acesti stupi atunci cand unificam coloniile cu nucleele tip buzunar, folosind matcile ramase, cu fagurii si albina insotitoare, pentru popularea acestor stupi pepinieri. Cand culesul a trecut, colonia de baza se restrange si nucleul isi reia vechiul domiciliu. Peste iarna sunt folositi la pastrarea matcilor de rezerva pentru inlocuirea pierderilor datorate iernarii. Fiecare compartiment va avea scandurica proprie de zbor si va fi vopsit la exterior cu o alta culoare, avand si un numar de identificare ce va corespunde cu numarul de pe podisor, in podisor avand o gaura de 70 mm pentru hranire.

stuparit stationar

sus

 

Stupul Wells

A fost conceput pe 16 rame de 30 pe 40 cm, avand la mijloc un perete despartitor prevazut cu un dreptunghi de sita dubla, in vederea iernarii a 2 colonii, fiecare compartiment fiind prevazut cu urdinis propriu pe laturi opuse. Cand una din coloniile gazduite este slaba, stupul se intoarce la 180Ú, albinele compartimentului puternic populandu-l pe cel slab si viceversa, albinele avand acelasi miros (datorita sitei despartitoare). La aparitia culesului, deasupra celor 2 colonii se pune o singura magazie de recolta, care se intinde pe toata suprafata stupului dublu, izolata cu o gratie Hanemann. Recolta obtinuta este peste asteptari! Dupa trecerea culesului corpul de deasupra se ridica.

stuparit stationar

sus

 

Stupusorul

Stupusorul sau nucleul de imperechere este o cutie cu rame, in general mult mai mici decat cele normale, folosite cu scopul economisirii materialului biologic necesar pentru imperecherea unei matci, matca imperecheata si cu insusiri valoroase constituind baza apiculturii moderne. Stupusorii de fecundare cu cate 3-4 rame mici, dupa ce li s-a pus hrana in hranitoare si li s-a altoit botca matura, se populeaza folosind o palnie larga sus si ingustata jos (cat suprafata stupusorului) in care se perie albina de pe fata unui fagure cu puiet, cea de-a doua fata periindu-se in stupusorul alaturat. Stupusorii se inchid si se duc la racoare si intuneric avand deschise ventilatoarele de aer de la fund. Acestor stupusori li se pot da si matci neimperecheate inchise in colivii de protectie, avand o foita de fagure artificial sau putin serbet la orificiul de iesire.

Exista mai multe tipuri de stupusori (tip Fota sau Godolo), cel mai simplu fiind cel al lui Zander. Atunci cand sunt folosite micronucleele nu este bine sa folosim botci, existand riscul racirii acestora, ci vom folosi doar matci eclozionate.

Neajunsuri:

  • sunt fara de folos in perioadele reci;
  • au nevoie de multa supraveghere, de ajutor si hranire continua;
  • adeseori, albinele si matcile parasesc acesti stupusori;
  • nu pot fi folositi la stabilirea calitatii unei matci, din cauza spatiului insuficient pentru dezvoltarea normala.

stuparit stationar

sus

 

Substanta de matca

Substanta de matca este inhibitiva pentru albinele ouatoare, mentine coeziunea coloniei si apare la scurt timp dupa eclozionarea reginei, conditia de baza fiind ca regina sa fie hranita imediat dupa iesire. La matcile eclozionate in custi, fara albine insotitoare, substanta este elaborata abia dupa 1-2 zile. Mirosul propriu al matcii este influentat de anumite glande, de aparatul sau reproducator si de hrana primita de la albinele insotitoare, constituind principalul factor de coeziune si recunoastere al albinelor unei colonii.

Substanta de matca sintetica ( vezi ABC-ul apicol, vol II, pag 235-236) se prepara in felul urmator: Din familia crescatoare se iau matci tinere eclozionate si tinute 2 zile in custile de protectie, se introduc intr-o sticluta colorata, turnand peste ele o solutie de lanolina 2% dizolvata in eter sulfuric pur (2 cm cubi solutie pentru fiecare matca). Cele mai bune matci folosite in acest scop sunt cele aflate in caldurile rutului. Cu ajutorul unei pensete, dupa 14 zile de macerare, cadavrele matcilor sunt scoase, lasand sa se scurga bine din ele solutia. Sticluta se lasa deschisa pentru evaporarea eterului. Pe fund va ramane lanolina cu substanta de matca concentrata. Sticluta se inchide iar preparatul se pastreaza bine multi ani, putand fi folosit la inhibarea instinctului de roire sau la franarea bezmeticirii unei familii de albine orfane.

stuparit stationar

sus

 

Substante cu uz apicol

stuparit stationar

sus

 


Sugelul

Sugelul sau urzica moarta este o planta vivace din familia Labiatae, cu tulpina in 4 muchii, acoperita cu perisori cu frunze crestate, adeseori patate cu alb. Florile plantei au culoarea alba si seamana intru totul, afara de culoare, cu sugelul rosu sau cu sugelul galben, toate bune melifere. Cea mai insemnata si cea mai raspandita dintre toate aceste varietati este sugelul rosu, o planta scurta ce nu creste mai mult de 10-25 cm, cu frunze petiolate, opuse, crete, ovale in forma de inima, cu flori purpurii axilare. Mirosul acestora este neplacut, dar da mult polen si nectar, productia al ha variind intre 50-180 kg la ha. Inflorirea incepe devreme, o data cu caldura primaverii. La disparitia ei apare floarea de salcam.

sus

 

Sulfina

Cunoscuta si sub denumirea de iarba de piatra, molotru, sufulg, molotru galben, trifoi mare, sulfina este o planta erbacee bianuala, din familia Leguminoase, existand mai multe soiuri: sulfina albastra, alba si o varietate obtinuta prin selectie. Inflorirea sulfinei tine o luna, iar cand se cultiva si varietatea galbena albinele au un cules neintrerupt timp de aproape 2 luni. Planta secreta nectar si pe timp rece, productia variind intre 200 si 600 kg la ha. Sulfina are o radacina pivotanta ce atinge 2 m, putand creste pe orice teren. Pe petalele florilor, in polenul si nectarul de sulfina pot fi gasiti numerosi bacteriofagi cu ajutorul carora albinele se vindeca de loca. In cazul in care polenul recoltat este umezit de vreo ploaie, fermenteaza repede, producand dicumarina, o substanta otravitoare ce provoaca hemofilia, o boala a sangelui, foarte periculoasa.

Sulfina este si o buna planta furajera, plina de substante hranitoare, foarte bogata in albumina digestibila.

sus

 

Sulful

Este un metaloid de culoare galbena numit si pucioasa, fiind folosit in apicultura fie pentru fumigatia fagurilor si distrugerea daunatorilor, fie pentru prevenirea micozelor.

Prin aprinderea pucioasei se degaja bioxidul de carbon care se evidentiaza in tratarea fagurilor cu spori de nosemoza, atunci cand fagurii sunt umeziti cu apa (3 tratamente la interval de 3 ore). Dupa tratare cu acid sulfuros, apa acidulata trebuie eliminata prin centrifugare, pentru a nu omori albinele, dupa care fagurii se spala bine cu apa imbaindu-se si uscandu-se inaintea introducerii in cuiburile coloniilor de albine.

Atentie! Miere necapacita din celulele deschise contine un procent de apa care ar putea fixa bioxidul de sulf in ea, transformandu-l in acid sulfuros, intoxicand grav albinele carora li se da spre consum. Daca, totusi, au fost supusi fumigatiei, fagurii trebuie sa fie pusi la uscat 10-12 zile intr-un pod bine aerisit, unde albinele nu pot patrunde.

sus

 

Suport-botca

Este un dispozitiv de forma cilindrica sau cubica pe care se lipeste o botca artificiala. Se mai numesc degetare sau dopuri, in functie de metoda de crestere folosita. In metoda Doolittle degetarele sunt cilindrice avand diametrul de 15 mm si inaltimea de 10 mm, avand la un capat o excavatie de 0,5 mm in care se fixeaza botca cu o picatura de ceara. La celalalt capat se termina cu un guler de 1 mm ce intra intr-un orificiu al unei sipci fiecare sipca fiind prevazuta cu 16 orificii. In metoda Heyrand, suportul botca numit dop este de grosimea unui creion. La un capat are fixata o pana ascutita din tabla sau lemn - pentru a-l fixa pe fagure. Pe capatul opus se lipeste cu ceara celula cu larva scoasa cu ajutorul unei preducele, pe fagure prinzandu-se 28 de dopuri astfel pregatite. In metoda lui Orosi Pall Zoltan se folosesc mici cuburi de lemn pe care se lipesc celulele sectionate taiate dintr-o fasie de fagure cu oua.

sus

 

 

Dreamweaver Suport Center DHTML Menu / JavaScript Menu - Created Using NavStudio (OpenCube Inc.) Acest site: "Miere de albine pastoral" este o locatie noncomerciala http://romapis.org/index.php?id=salvatialbinele

© 2002 ult rev: 22-mar-18

 

Flag Counter  IP Address
Unique Hits