H
| Hanneman,
haploid, Heyrand,
hemolimfa, heterozisul,
hibridarea, hibrizi,
hidromelul, HMF,
himenoptere, hipermanganat,
hipocloritul de sodiu, homeostazie,
|
Hanneman
Apicultor si inventator al
gratiei despartitoare care
ii poarta numele.
sus
Haploid
Adjectiv atribuit unui individ
care nu contine decat un singur element al fiecarei perechi
de cromozomi, spre deosebire de indivizii numiti diploizi ce
contin cate doua exemplare de cromozomi pereche.
sus
Hemolimfa
"Sangele" albinei
are rolul de transportare a alimentelor si reziduurilor. Nu
are rol respirator.
sus
Heterozisul
Prin heterozis sau hibridare
se intelege imperecherea liniilor sau tulpinilor de albine ameliorate,
obtinute in prealabil prin metoda consangvinizarii, scopul fiind
obtinerea avantajelor de ordin economic. Ca urmare a heterozisului,
la albine apar atat insusiri bune cat si nedorite, intre care
pe primul loc se afla tendinta de roire (urmare a unei vitalitati
sporite). În generatiile urmatoare tendinta de roire poate ceda
facand loc caracterelor dorite de apicultor.
sus
Hibridarea
Este un fenomen complementar
contrar depresiei consanguine, produsii rezultati prin incrucisare
avand o vitalitate sporita, castigand o insusire suplimentara:
heterozisul sau puterea hibrida. Sub aspectul rezultatelor heterozisul
mareste vitalitatea generala, vigoarea, dezvoltarea si productivitatea.
Cu cat celulele sexuale sunt mai diferite din punct de vedere
ereditar, cu atat este mai mare vitalitatea noului organism.
Înmultind albinele in cadrul unei linii ameliorate, vitalitatea
produsilor scade, in schimb conservatorismul ereditar creste
si invers. Un caracter se transmite in descendenta mai cu putere
de catre mama, iar alt caracter de catre tata, neexistand in
aceasta privinta o egalitate aritmetica. Vitalitatea coloniei
doica crescatoare se va reflecta in calitatea hranei date larvelor,
fapt ce se va rasfrange ulterior asupra productivitatii materialului
biologic produs. Hrana cuprinsa in oua si cea data de larvele
crescatoare isi exercita deci influenta incontestabila la lucrarile
de selectie, hibridare si incrucisare. Cu toate acestea transmiterea
caracterelor ereditare nu se realizeaza niciodata in intregime.
sus
Hibrizii
Descendentii rezultati din
incrucisarea dintre doua rase, varietati sau specii de albine
formeaza asa zisii hibrizi.
sus
Hidromelul
Este un vin obtinut din miere,
apa, fermenti selectionati si unele substante minerale pe baza
de azot. Mustul din miere trebuie initial sterilizat pentru
a distruge bacteriile sau ciupercile ce produc fermentatii acetice,
folosindu-se numai fermentii selectionati. Apa folosita la prepararea
hidromelului nu trebuie sa fie varoasa, feruginoasa sau salcie
(sa nu aiba o duritate anormala). Culoarea mierii imprima hidromelului
culoarea dominanta.
sus
Hidroximetilfulfurol
(HMF)
Substanta care se formeaza
in miere prin degradarea fructozei in mediul acid generat de
fermentarea sau imbatranirea mierii.
sus
Himenopterele
Sunt insecte cu aripi membranoase
ce fac parte din ordinul cu acelasi nume (albinele, furnicile,
viespile, bondarii etc.).
sus
Hipermanganat
Hipermanganatul de potasiu,
prin diluare, poate fi folosit ca dezinfectant la curatirea
petelor de diaree de pe faguri.
sus
Homeostazie
Tendinta organismelor vii
de a-si mentine constant parametri biologici pentru a putea
face fata modificarilor din mediul exterior.
sus
Hrana si relatiile
dintre albine
Schimburile de hrana care
au loc intre albine contribuie la marirea coeziunii coloniei
si, impreuna cu substanta de matca, imprima particularitati
de miros si de atractie reciproca. Albinele hranesc matca numai
cu laptisor de matca, iar in primele 3-4 zile trantorii solicita
hrana si sunt hraniti de catre albine, perioada dupa care se
hranesc singuri.
Hrana familiilor de albine se
compune din 3 elemente de baza:
-
apa,
-
nectar,
-
polen.
Apa are un important rol termoregulator
in viata coloniei si a puietului.
Nectarul
este materia prima din care se face mierea, principalul produs
al stupului, activitatea coloniei presupunand o mare cheltuiala
de energie si un consum sporit de hrana. Transmiterea informatiei
de catre albinele culegatoare care au descoperit o noua sursa
de nectar se face prin dansul mobilizator, circular sau balansat,
pe care acestea il executa pe faguri.
Polenul - numit si painea
albinelor - ajuta la formarea organismelor tinere si la refacerea
tesuturilor uzate ale albinelor adulte.
sus
Provizii
de calitate
Cand hrana este de calitate
inferioara pe timpul iernii, albinele au intestinele pline cu
reziduuri alimentare iar metabolismul lor nu mai este normal.
Întregul sistem glandular se va resimti, glandele faringiene
vor secreta mai putin laptisor iar larvele din aceasta perioada
vor fi insuficient hranite. Atunci cand rezervele din stup sunt
pe sfarsite, iar culegatoarele nu mai gasesc nectar si polen
proaspat, doicile lasa un numar de larve sa moara, eliminandu-le
din stup. În aceasta situatie trebuie intervenit cu diverse
hraniri. Consumul unei albine, pe timpul iernii, scade sau creste
invers proportional cu cantitatea de albina aflata in ghemul
de iernare.
Principalul factor care depreciaza
calitatea albinei de iernare este actiunea de prelucrare a siropului
de zahar dat pentru completarea rezervelor de hrana. Din aceasta
cauza, cele mai indicate hraniri sunt cele facute pe baza de
miere, sau, in cazul lipsei acesteia, prelucrarea siropului
de zahar sa fie facuta de albina de vara. În caz contrar viata
albinelor de iarna se scurteaza cu 25%. Mierea florala este
de preferat celei din zahar - exceptie facand cazul in care
zaharul se foloseste pentru a inlocui mierea de mana, fara a
depasi insa 50% - intrucat mierea de zahar nu contine nici vitamine,
nici enzime, nici proteine si uzeaza organismul albinelor.
Depistarea
mierii de mana
Mierea de mana lasata peste
iarna, duce la supraincarcarea intestinului posterior, cauzand
pierderi insemnate si nosemoza. Se recomanda depistarea ei din
timp, cu ajutorul unei eprubete cu alcool. În cazul depistarii
mierii de mana se extrage mierea si se fac hraniri cu zahar
si miere florala sau se deplaseaza stupina la culesurile tarzii
in vederea completarii proviziilor de iernare. Într-o eprubeta
se pune o mostra de miere luata de pe fagurii din cuib, si se
dilueaza cu alcool pur (50% miere, 50% apa, 9 parti alcool pur).
În cazul in care va apare o reactie de precipitare, marcata
prin flocoane de dimensiuni diferite si cu o densitate variabila,
inseamna ca in compozitia mierii respective intra si mierea
de mana, intr-o proportie mai mica sau mai mare.
sus
Hranirea
de completare (de necesitate)
Orice stimulare nu da roade
daca nu s-a facut mai intai completarea proviziilor. Primavara,
o colonie consuma 10-12 kg provizii - pe care si le asigura
din rezervele ramase de la iernare, culesurile de nectar si
polen si din hranirile facute de stupar (cu miere solida sau
diluata in concentratie de 1:1 sau cu sirop de zahar 2:1 in
cantitati mici pentru a nu se compromite calitatea mierii extrase
la viitorul cules). Stimularea trebuie intrerupta cu 2 saptamani
inaintea culesului de salcam, pentru a se realiza 80% puiet
capacit.
În cazul lipsei proviziilor
suficiente si de calitate, cand nu avem alta solutie se poate
administra si sirop de zahar respectand urmatoarele puncte:
-
sa fie administrat
(in luna august) in portii mari de 3-4 litri (2:1) dati
odata;
-
sa fie acidulat
cu acid acetic (otet) 10 ml la litru, sau acid citric (zeama
de lamaie), o lamaie la 4-5 litri sirop;
-
sa nu contina
inlocuitori de substante proteice (ca in cazul hranirilor
stimulente), deoarece excesul acestora in hrana de iernare
poate duce la imbolnaviri (a se evita in special laptele
praf);
-
fiecare litru
de sirop sa contina polen proaspat recoltat (cate o lingurita
cu polen, frecat cu apa calduta).
Hranirea de necesitate se face
primavara si toamna atunci cand albinele nu mai au provizii
suficiente de miere sau pastura. Toamna apa folosita pentru
prepararea siropului trebuie sa fie de ploaie sau de rau, primavara
apa va fi din cea obisnuita caci albinele au acum mare nevoie
de saruri minerale.
Cu miere
Mierea este mai avantajoasa
pentru albine, continand enzime, vitamine, acizi si chiar proteine
si graunciori de polen ce stau in suspensie.
in
pungi de plastic
Pungile de plastic umplute
cu miere cristalizata, se vor administra chiar si la o temperatura
scazuta de 0 grade Celsius, direct sub podisor (crestandu-le
in diagonala si incrucisat - pe partea care se aplica deasupra
ghemului de iernare). Daca deasupra ramelor gasim albine multe,
inseamna ca au consumat mierea si e nevoie sa intervenim imediat
cu o turta cu miere.
in faguri
Fagurii cu miere, inainte
de a fi introdusi in cuib vor fi tinuti cel putin 24 de ore
intr-o camera bine incalzita. Pentru a determina albinele sa-i
ocupe imediat este bine ca acestia sa fie stropiti in prealabil
cu sirop incalzit.
in pasta
Se pun 4 parti zahar pudra
intr-un vas de tabla dreptunghiular peste care se toarna uniform
o parte de miere incalzita bine. Se aseaza cutia intr-o incapere
calduroasa si peste 10-14 zile intreaga cantitate de zahar a
fost patrunsa de miere, facandu-se un amestec absolut uniform.
Daca in cutie, inainte de turnarea zaharului a fost asezata
o bucata de celofan sau material plastic, paste se poate scoate
afara foarte usor sub forma unei placi si va putea fi taiata
dupa preferinte. Pasta de miere cu zahar pudra se poate face
si inainte de administrare cu conditia ca zaharul pudra sa fie
foarte fin, framantandu-se bine pana la completa omogenizare.
Cu zahar
in sirop
Siropul de zahar
se prepara cu infuzii de ceaiuri (cate 4-5 g flori sau frunze
uscate de cimbrisor, izma, roinita, tei, sunatoare, coada soricelului,
musetel, pelin, coada calului, maces, soc etc., la 1 litru de
sirop sau 1,5 kg pasta de miere cu zahar pudra (o parte miere
+ 4 parti zahar pudra, framantate ca si aluatul de paine pana
la completa omogenizare). În sirop se adauga si 1/3 miere si
0,3 g acid acetic la litru, fara a depasi cantitatea de 1,5-2
kg sirop in 24 de ore pentru ca albinele sa aiba timp sa faca
transformarile necesare folosind fermentii diastazici produsi
de glandele faringiene si toracice.
Siropul de aprovizionare pentru
toamna-iarna se face astfel: in apa clocotita se toarna pe incetul
zaharul amestecand mereu lichidul pana la completa dizolvare,
dupa care se adauga cate 3 kg miere la 10 litri sirop. Daca
dupa racirea siropului ramane zahar cristalizat pe fundul vasului
inseamna ca trebuie sa marim cantitatea de apa sau ceai folosite
pentru dizolvare.
În cazul in care hranirea
de necesitate se face pe timpul iernii cu sirop acesta se plaseaza
in borcane de sticla, legate cu tifon in 2-3 straturi, rasturnate
peste 2 betisoare ce stau de-a curmezisul ramelor, suprafata
stupului fiind acoperita cu o foaie de carton gudronat care
are taiat locul rotund ce ocupa borcanul, peste stup asezandu-se
un magazin gol ce se umple cu talas fin.
in
serbet
reteta
Se ia un vas, se cantareste
(tara), se pun in el 10 kg de zahar tos si 1,150 l apa de ploaie
sau rau. Se cantareste din nou intreaga cantitate dupa care
se adauga apa pana ce zaharul se umezeste bine. Se pune continutul
pe foc domol si se mesteca in continuu pana cand apa de surplus
se evapora ramanand greutatea initiala (a vasului + 10 kg zahar
+ 1,15 l apa). Continutul se ia de pe foc si se rastoarna intr-alt
vas curat care se lasa nemiscat pana ce vasul se raceste ca
sa poata fi tinut intre maini fara sa friga. Atunci incepem
invartitul puternic al amestecului cu un facalet numai in aceeasi
directie, pana cand din transparent incepe sa devina albicios
opac. Este timpul in care trebuie sa-l turnam in forme.
Un alt mod de preparare a
serbetului este folosirea termometrului industrial adancit in
masa lichidului la 2 cm, urmarind sa atinga 117 grade Celsius.
Daca in zaharul candi se adauga o proportie de miere va fi cu
atat mai bine.
sus
Hranirea
medicamentoasa
Se va face cu mare atentie,
dupa o prealabila analiza pentru a sti cu precizie ce boala
trebuie sa tratam. În cazul nosemozei, spre exemplu, trebuie
sa intervenim cu substante proteice si ceaiuri cu sucuri de
legume (suc de usturoi, suc de ceapa si vitamine, siropul nedepasind
40 grade Celsius). Este preferabila o astfel de hranire naturista,
data in portii mici, astfel ca albinele sa nu depoziteze in
faguri surplusul rezultat. În plus, se vor lua masuri ca orice
tratament care se face sa se termine cu cel putin o luna inaintea
culesului principal, pentru ca albinele sa aiba timp sa consume
integral tratamentul medicamentos.
În cazul folosirii antibioticelor
sau sulfamidelor, stupii tratati nu se mai transporta in pastoral
(se tin in carantina), iar mierea
obtinuta de la ei nu se mai comercializeaza.
De asemenea, pe timpul culesului
nu trebuie sa se faca tratamente contra parazitilor cu substante
puternic volatile ca: naftalina, acid fenic, sulf, timol etc.,
mierea din faguri absorbind cu usurinta aceste mirosuri care
raman in ea si dupa extractie incat o fac improprie consumului.
Tratamentele cu Varachet se pot face dupa fiecare extractie,
iar cele cu Mavrirol doar primavara si toamna, avand grija ca
fagurii expusi la acest fel de tratamente sa fie schimbati in
cel mai scurt timp.
sus
Hranirea
de stimulare
Stimularile timpurii de primavara
sau cele tarzii de toamna
nu sunt indicate. În cazul in care puietul eclozioneaza
toamna tarziu, nu mai are de unde sa-si procure pastura necesara
pentru formarea corpului gras. Din aceasta cauza, puietul nu
este viabil sau va muri in numar mare in primavara. Siropul
se administreaza numai seara, dupa incetarea zborului, luandu-se
toate masurile necesare in vederea prevenirii furtisagului.
Pentru stimulare se recomanda:
-
descapacirea fagurilor
cu miere ce blocheaza cuibul (1-2 dm patrati din jumatatea
inferioara);
-
hranirea la 4-7
zile cu sirop pe baza de miere (2:1);
-
hraniri zilnice
cu sirop (2:1), in portii mici de 0,3 litri, sau
-
deplasarea stupinei
la culesuri de intretinere.
În cazul cresterii
de matci in hrana de stimulare este bine sa adaugam
suc de morcov. Coloniile care primesc
hrana suplimentara de stimulare cresc larve mai bine dezvoltate
iar in cazul in care coloniile sunt crescatoare de matci, hranirile
suplimentare fac ca matcile iesite sa fie mai grele decat cele
iesite din coloniile nehranite. În general hranirea de stimulare
se incepe cu 50 de zile inaintea aparitiei marelui cules, numai
dupa ce s-a efectuat hranirea de necesitate (in cazul lipsei
proviziilor).
Stimularea
de toamna-primavara
Orice hranire de stimulare
(de primavara sau toamna) creeaza in stup o stare de euforie
ce are ca efect extinderea puietului in cuib. Atunci cand apar
culesuri de intretinere (250-300 g nectar pe zi) nu mai e nevoie
sa intervenim cu aceste hraniri. Hranirea de stimulare se face
cu miere, pasta, sirop, etc.
Siropul de zahar
administrat toamna nu se va fierbe, pentru
a nu se forma hidroximetil furfurol, nici nu se va asocia
cu inlocuitori de polen, pentru a nu mari cantitatea de
reziduuri din hrana. La concentratia de 1:1, zaharul se va dizolva
repede, numai la o usoara incalzire. Prin amestecare din cand
in cand, dizolvarea se va accelera. Stimularea trebuie inceputa
in jurul datei de 1 august, timp de 3-6 saptamani, in cantitati
mici (0,5-litri la 2 zile), in functie de numarul fagurilor
lasati pentru iernare si da rezultate numai daca matcile sunt
tinere.
Stimuarea de primavara
se va face cu miere si polen, numai dupa ce albinele
au facut 2-3 zboruri de curatire, dand rezultate bune numai
daca exista provizii suficiente in stup. Daca acestea lipsesc,
se va interveni cu hraniri de completare si se va continua cu
cele de stimulare. Hranirile de stimulare se aplica primavara,
mai ales la familiile mediocre ca populatie - la acestea rezultatele
fiind mult mai evidente.
La coloniile cu rezerve mari
de hrana si albina se recomanda o stimulare mecanica.
Orice stimulare cu sirop efectuata
primavara necesita o pregatire corespunzatoare a cuiburilor
prin montarea unor hranitoare, cele mai indicate fiind cele
de suprafata, asezate deasupra cuibului, hranirile efectuandu-se
fara deschiderea stupilor.
- Hristea nu recomanda hranirea
stimulenta de primavara, iar in cazul in care totusi se
face recomanda folosirea serbetului de zahar.
- Eu
folosesc mierea cristalizata data
in pungi de plastic perforate, direct deasupra cuibului.
Merita
retinut ca orice stimulare de primavara nu da rezultatele
scontate daca este inceputa inaintea zborului de curatire.
Cea mai buna stimulare se face atunci cand albinele incep sa
aduca masiv polen in stup, odata cu stabilizarea vremii.
Hranirea
cu substante energo-proteice
Suplinirea lipsei proviziilor
de pastura din stupi, prin administrarea de inlocuitori,
nu da roadele scontate si duc la deprecierea mierii. Cele mai
bune rezultate se obtin atunci cand hranirile sunt efectuate
cu polen dupa zborul general de curatire si inaintea aportului
de polen proaspat in stupi, compozitia hranei proteice trebuind
sa imite cat mai mult hranirea naturala.
În lucrarile de crestere a matcilor
este indicata, de asemenea, hranirea
energo-proteica.
Reteta
Barbulescu
-
2,5 kg miere preincalzita,
-
0,5 l ceai concentrat
-
4 kg polen proaspat
conservat
-
10 kg zahar pudra.
Acest amestec se distribuie
in parti egale la 7 familii, asezandu-se pe o gratie Hannemann
deasupra fiecarei familii.
Reteta
Hristea-Padurean
Se amesteca 2 kg miere cristalizata
(untoasa) cu 1 kg pastura trecuta prin masina de tocat carne,
adaugand 1 litru de apa calduta, in care s-au topit in prealabil
20 g sare. Apa se adauga cate putin. Pasta se poate face mai
inainte si se pastreaza in borcane punand deasupra un strat
cu miere ca izolator.
Reteta
Sklenar
Se amesteca 1 parte zahar
pudra cu 1 parte polen proaspat sau conservat, dupa care se
amesteca bine cu 1 parte miere, turta de polen fiind folosita
ca hrana proteica ori de cate ori este nevoie si mai ales atunci
cand se cresc matci de calitate.
Reteta
Mariontiu
-
polen proaspat
conservat amestecat cu zahar pudra (1:1),
-
mierea lichefiata
(utilizata ca liant) sau,
-
sirop de zahar
cu ceaiuri si suc de ceapa.
Turtitele pregatite dupa reteta
de mai sus sunt introduse in stupi incepand cu sfarsitul lunii
februarie, dupa primul zbor de curatire, in portii de 300-400
g, cate una pe saptamana, pana cand albinele incep sa aduca
polen in stupi. Dupa aceasta, se poate incepe stimularea cu
sirop.
Reteta cu
lapte integral
Pe timpul primaverii se poate
administra si sirop pe baza de lapte care da rezultate bune
folosind formula urmatoare: se incalzeste 1 litru lapte pana
aproape de fierbere (60 grade Celsius) fara sa clocoteasca;
atunci se pune pe incetul zahar amestecand bine pana se dizolva;
cand temperatura atinge 40 grade Celsius se ofera albinelor
cate 50 ml, marind cu incetul doza zilnica pana la 300 ml. Cand
in loc de zahar se foloseste miere rezultatele sunt si mai bune
(1 litru lapte integral proaspat se fierbe cu 1 litru de apa;
cand s-a racit pana la 30 grade Celsius se adauga 1 litru de
miere (1,450 kg) si se da in portii de 250 g la 2 zile. În siropul
cu lapte nu se administreaza otet.
sus
Hranirea
cu substante energetice
În
natura
Se face cu sirop de miere
sau zahar - la circa 150-200 m de stupina - si da rezultate
spectaculoase cu conditia ca:
-
siropul sa nu fie prea concentrat pentru
a nu genera furtisag in stupina,
-
in raza de zbor
a stupinei sa nu existe alti stupi concurenti.
În stupi
cu serbet
de zahar (candi)
Zaharul fondant sau candi
este foarte folosit in tarile cu apicultura avansata si da rezultate
foarte bune atat in hranirea de toamna, iarna, primavara, cat
si in cresterile de matci.
Prepararea serbetului dupa metoda
Hristea (Stuparitul,
p 508-509)
-
Într-o oala smaltuita
(sa nu fie de fonta), la 1,75 litri de apa fiarta (ceaiuri)
se toarna 10 kg de zahar rafinat si pisat, vasul fiind luat
de pe foc. Dupa ce zaharul s-a umezit bine, se pune din
nou pe foc pana ce da in clocot 30 de minute, fara sa mestecam
deloc siropul, ci numai il spumuim. Daca atunci cand luam
o lingurita, o cufundam in lichidul de pe foc si apoi repede
in apa rece, zaharul se lipeste de lingurita si are o ingrosare
ca sa-l putem invarti intre degete si sa-l facem o bobita
cleioasa, dar nu tare, adica la momentul numit de cofetari
"siropul cu margelute mici", e timpul sa punem
in sirop 2,5 kg de miere preincalzita in bain marie, continuand
fierberea inca 3 minute (nu mai mult). Daca siropul nu se
lipeste de lingura, cum s-a aratat, fierberea trebuie prelungita
pana la momentul de fierbere "cu margelute mici".
Se cere multa atentie si o repezeala pentru a nu depasi
gradul exact al fierberii, altfel rezultatul va fi rau.
Daca fierberea s-a prelungit prea mult, la proba cu lingurita,
siropul lipit de lingurita si muiat in apa rece, in loc
sa se adune ca o margica cleioasa, se intareste si se sparge
cand il apasam, vom cauta sa indreptam raul, adaugand apa
siropului, pana obtinem efectul dorit, adica atingerea temperaturii
de 118 grade Celsius, cand siropul se amesteca cu miere
si dupa 3 minute, se ia de pe foc.
-
Vom avea grija
ca vasul sa fie de mare capacitate, cu peretii inalti, pentru
ca siropul, care se umfla ca o supapa cand i se pune mierea,
sa nu dea in foc. Cu cateva minute inainte de terminarea
fierberii, amestecului i se adauga un dezinfectant (5-6
picaturi de formol pentru fiecare kg sau cate un decigram
de acid salicilic, dizolvat in cateva picaturi de alcool
de 45 grade pentru fiecare litru sirop). Hristea, folosea
ca dezinfectant acidul formic 100%, cam o jumatate lingurita
la fiecare litru. Cei care folosesc acidul salicilic vor
avea grija sa nu-l foloseasca si in cazul hranirii reginelor.
-
Dupa luarea de
pe foc, serbetul se lasa intr-o nemiscare deplina, pana
ce vasul in care se afla poate fi tinut o clipa in maini,
fara sa te friga, dupa care incepem sa invartim
siropul voiniceste cu o lopatica de lemn si
numai in acelasi sens, pana cand,
ingrosandu-se din ce in ce, incepe sa se faca ca o pasta
alba. Daca serbetul s-a inchegat prea repede - zice Hristea
citandu-l pe Maisonneuve care, si el, il citeaza pe Nolan,
"inainte ca sa se fi racit destul, va fi mai tarziu
prea tare si grunjos si, daca e folosit la hrana albinelor,
le-ar putea ucide". Învartitul compozitiei joaca un
mare rol in reusita lucrarii. Pasta trebuie sa fieomogena,
nici prea moale, caci ar curge, dar si de ajuns de umezita
si cu grunzisori destul de tari, atat cat sa nu ramana faramituri
cand o consuma albinele. Mierea folosita trebuie sa fie
provenita de la stupi sanatosi.
-
Placile de serbet
se fac apoi foarte usor, turnandu-l in simple rame de lemn
puse pe o marmura sau pe o placa metalica, unsa putin cu
ulei, sau chiar pe o foaie de hartie.
-
Șerbetul se poate
pastra vreme de mai multi ani, daca vom lua masuri de prevedere,
ca sa fie inchis, cand e frig, in cutii de tabla sau in
borcane de sticla.
-
Pentru inceput,
serbetul se recomanda a fi facut in cantitati mici, pana
la capatarea deprinderii obtinerii unui serbet indeajuns
de moale, dar fara sa curga, destul de tare fara sa fie
insa greu de consumat si care sa mai absoarba apa, adica
sa se umezeasca sub actiunea vaporilor si caldurii ghemului.
Cum se da serbetul
Șerbetul poate fi pus pe deasupra
ramelor, in hranitoare sau in rame special amenajate, acoperindu-l
pe deasupra cu o folie de plastic, avand grija ca stupul sa
ramana bine impachetat pentru pastrarea regimului termic.
sus
cu
zahar cubic
Zaharul cubic pus intr-un
magazin asezat deasupra ramelor si acoperit bine cu o folie
de material plastic, sub actiunea vaporilor din cuib se topeste
treptat, fiind consumat de albine. Golul ramas liber se acopera
cu materiale termoizolante.
Folosirea
zaharului, mai ales a celui tos sau cristalizat, fara o adaugare
a mierii in hrana, slabeste puterea de rezistenta a albinelor
impotriva bolilor, in special impotriva nosemozei. Toxicoza
zaharului poate fi preintampinata prin adaugarea in siropul
de zahar a unei cantitati oarecare de miere si polen.
sus
prin
descapacirea fagurilor
Spre deosebire de descapacirea
care se face toamna cand pot fi descapaciti si 2-3 faguri pe
intreaga suprafata, primavara se descapacesc doar 1-2 dm patrati,
pe jumatatea inferioara a ramei, din 4 in 4 zile (langa cuib).
sus
cu
sirop in faguri
Siropul este turnat printr-o
strecuratoare cu gauri fine, deasupra fagurelui tinut orizontal.
Fagurii pot fi umpluti si cu un pulverizator. Singura masura
de prevedere pe care trebuie sa o luam este ca ramele, dupa
ce au fost umplute, fie cu sirop de zahar, fie cu sirop de miere,
sa fie lasate sa se scurga bine si apoi, cu o carpa muiata in
apa calda, sa fie spalate bine letisoarele, ca sa nu se mai
prelinga miere pe fundul stupului, ceea ce ar da loc la furtisag.
Ramele vor fi date numai seara, pentru ca albinele, in cursul
noptii sa poata sa-si oranduiasca proviziile date asa cum vor
ele. Daca ele vor fi date ziua, vanzoleala de la urdinis ar
atrage atentia albinelor hoate si furtisagul s-ar dezlantui
cu o iuteala de neinchipuit. De aceea, e bine ca pentru 2-3
zile sa stramtoram urdinisurile, iar daca cumva se dezlantuie
furtisagul sa luam cele
mai drastice masuri (inclusiv inchiderea stupilor pentru o zi,
avand asigurata ventilatia corespunzatoare).
sus
cu
sirop in hranitoare sau prin pulverizare
Ca hranitoare pot fi folosite
si borcanele legate la gura cu tifon dublu. Orice hranire de
stimulare este bine sa se faca folosind la prepararea siropurilor
infuzii de plante medicinale si sucuri de plante cu actiune
fitoncida. Siropul de zahar este bine a fi preparat cu infuzii
de ceaiuri (1:1) + 2 lingurite miere si 25 g suc de ceapa la
litru sirop (sucul de ceapa prelungind viata albinelor cu aproximativ
80-90 zile).
sus
Stimularea
de atractie
Este hranirea folosita pe
timpul verii, atunci cand vrem sa facem extractie si in natura
nu se mai gaseste cules. Pentru aceasta albinele sunt atrase
la 4-500 m de stupina cu un sirop slab concentrat, mult asemanator
cu nectarul (cu o concentratie sub 40%), administrat in adapatoare
de mare capacitate.
sus
Stimularea
mecanica
Se face dupa primul zbor de
curatire astfel: din 2 in 2 zile se da putin fum pe urdinis,
ciocanind timp de 1 minut, cu 2 bete in peretii stupului. Albinele
speriate se reped la faguri, incarcandu-si gusile cu miere,
inghitind o parte din miere fapt ce determina un surplus de
secretie de laptisor de matca, populatia stupului crescand mai
repede.
sus
Hranitoare
Hranitoarele au diferite forme
si dimensiuni: mari (pentru completare), mici (pentru stimulare).
Unele se monteaza la urdinis sau la spatele stupului, altele
pe deasupra ramelor ori in interiorul stupului. Unii apicultori
folosesc si hranitoare exterioare, asezate la oarecare distanta
de stupi, conditia de baza fiind lipsa altor stupi sau stupine
in raza de zbor a propriilor albine. Cele mai bune hranitoare
sunt cele cu care alimentam coloniile fara a fi nevoie sa deschidem
stupii.
Pe site-ul: http://www.beecare.com/indexDynFrames.htm?http://www.beecare.com
puteti accesa urmatoarele adrese:
Daca mai descoperiti noi adrese, sau daca dispuneti de fotografii
sau schite cu noi modele de hranitoare, nu ezitati sa ma contactati.
Hranitorul
de urdinis
E format dintr-o scandurica
sau dispozitiv ce intra pe urdinis, pe care sunt incrustate
niste jgheaburi, la capat avand prevazuta o adancitura in care
intra gura unui recipient vertical, in care se pune siropul.
Acest tip de hranitor necesita o perfecta asezare la nivel a
platformei stupului, altfel, siropul va curge pe fund si de
acolo jos, starnind furtisag.
Hranitorul
Alexander
Acest tip poate fi folosit
numai la stupii cu fundul mobil si e mai practic decat cel de
urdinis.
Hranitorul
Doolittle
E alcatuit dintr-o cutie lunga
si lata cat rama stupului, inzestrata cu doua umerase de sustinere,
locul letisorului de sus fiind ocupat de gura cutiei, prin care
se toarna siropul. Pentru ca albinele sa nu se inece, hranitorul-rama
are inauntrul sau un fel de scara care coboara in V dinspre
margini spre centru. Acest hranitor se introduce langa diafragma.
Prezinta avantajul depozitarii proviziilor pe fagurii marginasi.
La constructia acestui tip de hranitor trebuie avuta mare grija
ca peretii sa fie bine incleiati, prinsi cu cuie mici si dese,
iar interiorul sa fie uns pe toata suprafata cu parafina topita,
mai ales la incheieturi, pentru ca siropul sa nu curga.
Hranitoarele
Miller si Sibenthal
Sunt asezate pe podisor fiind
accesate de albine prin gaura de hranit. Au cam acelasi principiu:
2 jgheaburi mari, putin departate, prin intervalul dintre ele
albinele avand acces la marginile interioare ale celor doua
jgheaburi. Pentru ca albinele sa patrunda inauntru, in cele
doua jgheaburi mari pline cu miere diluata, aceste hranitoare
au niste pereti despartitori chiar alaturi de marginile de unde
se alimenteaza albinele. Acesti pereti nu le ingaduie sa umble
decat prin portiunea din interiorul lor, pe marginea celor doua
jgheaburi (a se vedea fotografia din cartea Stuparitul,
p 505), peretii fiind etansati cu capacul in partea de sus,
accesul albinelor la sirop facandu-se prin partea de jos, fara
a putea patrunde cu totul in compartimentele cu sirop. Dupa
ce au fost alimentate, hranitoarele sunt acoperite cu un capac
sau cu un geam. Sunt foarte practice, albinele putand fi hranite
pe orice vreme, atat in cantitati mici cat si in cantitati mari,
fara a deschide stupii si fara a strica regimul termic al cuibului.
Exterioare
Stimularea in natura cu miere
diluata sau zahar (diluate 40%) se poate face, cu conditia ca
hrana sa fie pusa la 100-150 m de stupina, peste sirop punandu-se
plutitoare care sa previna inecarea albinelor. Siropul nu trebuie
sa fie prea dens pentru a nu determina albinele la furtisag.
Operatia se va face la ore fixe si mai per seara, cand albinele
din alte stupine s-au retras spre casa. Coloniile slabe care
nu pot valorifica acest cules vor fi ajutate cu faguri cu provizii
luati din familiile puternice dupa depozitarea siropului. În
cazul cand serile sunt reci siropul va fi administrat mai devreme
si in cantitate mai mica, pentru ca albinele sa aiba timp sa
preia siropul inainte de venirea frigului.
Hranitorul
tip Jordan
Este compus dintr-un jgheab
lung de 97 cm, larg si inalt de 2 cm facut din tabla, acoperit
cu un geam de sticla sau material plastic. La unul din capete,
jgheabul are o portiune patrata mai lata ca sa poata incapea
gura unei damigene de 5 litri, portiune acoperita cu un capac
de tabla cu deschiderea diametrului gurii damigenei. Sub damigeana
rasturnata cu fundul in sus, se gaseste un prag de 1 cm din
2 foite de tabla lipite pe muchie, pe care se reazema (figura
de la pag. 216 ABC... vol. I). Lichidul din damigeana va curge
in jgheab numai la inaltimea acestui prag, care are inaltimea
de 1 cm, si numai atunci cand albinele sug lichidul, presiunea
de la exterior ingaduind nivelului din damigeana sa coboare
pe masura consumului din jgheab. Albinele iau hrana prin 240
de orificii a cate 1 mm facute in peretii jgheabului de-a lungul
sau, distantate la 7 mm una de cealalta, fara a intra in contact
cu suprafata lichidului din jgheab. În felul acesta ele pot
consuma 1 litru de hrana in 3 ore, cu o damigeana de 5 litri
hranind 50 de stupi pe zi.
sus
