Text
 

Din practica apicultorilor

Index alfabetic
A B C D E F G H I J K
L M N O P R S T U V Z

 


Forumuri apicole
Titlu forum
link
http://groups.google.com/group/propuneriapicole?lnk=iggc
anunturi apicole
Apiardeal - Casa tuturor apicultorilor
forum de apicultura "stuparitul"
apicultoriRo: apicultura in Romania
proapicultura grupul meu apicol
un forum pentru apicultori

sus


 

A

Titluri
Subtitluri
   

 

Agresivitatea

Mijloace practice de control a agresivitatii in stupina

autor Vancea Radu

E adevarat ca albinele agresive sunt ceva de speriat, nu numai pentru vizitatorii ocazionali ai stupinei si vecini ci si pentru apicultori (in sensul ca le ingreuneaza mult munca in stupina si le creeaza o stare de disconfort). Dar o mare parte din aceasta problema (de a avea albine agresive) ii revine apicultorului. Greselile in manipularea albinelor sunt o cauza directa a iritarii lor. In general, albinele devin agresive si inteapa atunci când in modul lor normal de viata intervine o schimbare care le irita. Când apicultorul este intepat trebuie sa isi dea seama ca a comis o greseala pe care trebuie sa o indrepte (prin inlaturarea cauzei care a stânjenit ritmul de viata al albinelor din stupina sa). Cel care lucreaza in stupina trebuie sa posede multe calitati, multe deprinderi ce se formeaza in timp: rabdarea de a suporta o intepatura, stapânirea de sine (calmul), atitudinea de bunavointa (blândete) si comportament motric specific (miscari domoale). Miscarile repezi, mânuirea brutala, zgomotele, trepidatiile, zguduiturile, frecarile fagurilor unul de altul sau de peretii stupului irita albinele, facându-le agresive.

  • Stuparul, la controlul unei colonii, trebuie sa se fereasca sa tuseasca deasupra stupului deschis sau asupra albinelor (la controlul ramei). Inainte de intrarea in stupina, pentru controlul starii ei, apicultorul trebuie sa se spele bine pe mâini si pe corp cu apa si sapun obisnuit, neparfumat.
  • Mirosurile iritante, de transpiratie, ceapa, usturoi, deodorante, cosmetice parfumate, sampoane cu miros puternic sau alte substante asemanatoare deranjeaza albinele, facându-le sa intepe.
  • Strivirea albinelor si mirosul de venin nelinisteste foarte mult colonia de albine, ii creeaza o stare de agitatie. In cazul in care apicultorul este intepat trebuie sa-si scoata imediat acul si sa administreze fum la locul intepaturii, pentru a masca mirosul de venin. In caz contrar, o intepatura va fi urmata de multe altele.
  • Conditiile meteo influenteaza si ele gradul de agresivitate al coloniilor. Nu trebuie sa controlam albinele pe timpul caldurilor mari, pe timp rece, noros, cu vânt sau dupa ploaie intrucât acum albinele sunt irascibile. Chiar si vara, la aparitia umbrei si a racorii de seara vom evita pe cât posibil sa deranjam albinele deoarece suntem mai mult expusi la intepaturi. La inceput de primavara si catre toamna albinele sunt mult mai agresive.
  • Lipsa culesului sau un cules de slaba intensitate este, de asemenea, un factor ce contribuie la cresterea gradului de agresivitate al coloniilor.

Miscarile pe care le face apicultorul (bruste sau domoale, line), la examinarea familiei, sunt foarte importante. Atitudinea lui fata de albine va fi decisiva pentru raspunsul coloniei. Recunoasterea comportamentului albinelor la examinare e esentiala pentru adoptarea de catre apicultor, a unor comportamente adecvate, care sa previna reactia generala de atac a familiei de albine. O albina care se pregateste sa atace, sa intepe, poate fi recunoscuta dupa zumzetul ascutit, nervos, pe care il produce, dupa zborul rapid, direct la „tinta". In cazul in care o albina ne da târcoale, pentru a cerceta "cine suntem si ce vrem" nu trebuie sa o agitam dând din mâna pentru a o indeparta ci sa ne acoperim usor ochii cu mâna, daca lucram fara masca si astfel, in scurt timp, ne va lasa in pace. Daca o albina a patruns din greseala in par, putem incerca sa o salvam (daca suntem buni samariteni – cu riscul de a fi intepati in degete) dar daca albina patrunde adânc in par trebuie sa ne grabim sa o strivim, inainte ca ea sa ajunga sa intepe pielea capului sau urechile deoarece, crezându-se in pericol, cu siguranta va face acest lucru (se da apoi cu fum pe locul respectiv si pe degete). Tinta cea mai importanta sunt ochii, prin luciul lor, albinele având predilectie pentru culorile inchise, se indreapta spre sprâncene. Cel care nu are masca isi va acoperi ochii cu mâna, nu va fugi iar la nevoie se va retrage la umbra sau se va adaposti in cabana apicola ori in casa. Dupa 1-2 minute albinele se vor linisti si se vor duce la treaba lor. Cel mai bine pentru apicultor este sa poarte echipamentul de protectie (masca, in primul rând, apoi salopeta, cizme speciale ori bocanci cu tureac lung si eventual manusi), astfel va fi pe deplin protejat de atacul albinelor si va putea lucra nestingherit in stupina.
Ideal ar fi ca activitatea in stupina sa se desfasoare fara apelul prea mult la acest echipament de protectie, albinele sa fie blânde (si apicultorul si mai blând!..), iar munca in stupina sa fie o adevarata placere.

Insa nu poti sa ai albine blânde fara desfasurarea unei actiuni de selectie, de control a materialului genetic al albinelor. Sunt doua cai prin care se poate controla (in mai mare sau mai mica masura) fondul de gene existent in stupina (si implicit o anumita caracteristica, cum ar fi agresivitatea):

  1. Selectia proprie a matcilor valoroase, ce prezinta caracterul dezirabil dorit (imperecherea matcilor in mod natural sau prin inseminare artificiala).
  2. Importul de material genetic (prin cumpararea de matci din suse valoroase, selectionate, controlate).

Ca matca e pionul principal de care trebuie sa se tina seama atunci când vorbim de caracterul agresiv al unei colonii (in afara factorilor de mediu) nici nu se pune in discutie. De ea va depinde, in cea mai mare parte, comportamentul coloniei la examinare. Daca se imperecheaza in mod natural jumatate din calitatile ei se vor transmite mai departe, cealalta jumatate revenindu-le trântorilor. De aceea e important ca la imperechere sa se tina seama si de factorul trântori. Nu poti avea controlul absolut asupra imperecherii naturale. Poti creste in stupina o mare cantitate de trântori in familiile cu caractere dezirabile (ceea ce duce, in buna masura, la marirea sanselor ca matca sa se imperecheze cu acesti trântori) dar nu vei avea niciodata certitudinea ca matca s-a imperecheat cu unii trântori din aceste familii. Un control mai efectiv al imperecherii se face prin apelul la inseminarea artificiala. Aici stii cu precizie de unde provin trântorii iar daca familia donatoare a fost supusa unui proces de selectie indelungat, rezultatele sunt pe masura.

Bun, ai o matca valoroasa (cumparata sau crescuta in stupina proprie) si vrei sa inlocuiesti matca din familia agresiva. Aici apare o problema: gasirea matcii in respectiva colonie. De multe ori aceasta matca este de mici dimensiuni (matca obtinuta din botcile de salvare ori matca neselectionata), poate este mai neagra, nemaracta si nu se poate distinge usor de restul albinelor. In plus, albinele agresive care ataca apicultorul la controlul familiei face dificila localizarea matcii. Cum se poate atunci gasi matca usor si cât mai rapid? Sunt trei metode la indemâna oricui.

  • Metoda1. Daca se foloseste stup multietajat se introduce o gratie despartitoare intre corpuri iar dupa câteva zile se verifica rapid colonia. In corpul in care sunt oua este matca, deci se va cauta matca numai in acel corp (restrângerea spatiului de cautare). In plus, in corpul cu puiet, albinele tinere de acolo sunt mai blânde. La stupul orizontal sau vertical cu magazine se introduc gratii Hanemann creându-se compartimente separate. La câteva zile dupa aceea se verifica in ce compartiment sunt ouale si se procedeaza la gasirea rapida a matcii pe ramele din respectivul compartiment.
  • Metoda2. Toate albinele de pe rame se scutura intr-o cutie ce are fundul format dintr-o gratie Hanemann, cutie ce este asezata pe o alta cutie, prevazuta cu ferestre din plasa din sârma cu ochiuri dese pentru aerisire si doua trei rame, preferabil una cu puiet. Albinele se vor retrage in cutia dedesubt iar matca si trântorii vor ramâne in cutia de deasupra, pe gratie.
  • Metoda3. O metoda mult mai veche, stiuta si aplicata chiar si de Mos Martin. Acesta ia corpurile cu miere (sau chiar stupul intreg) si-l duce la ceva distanta fata de locul de baza al coloniei, la umbra, printre tufisuri. Albinele agresive (albinele mature, gardienele, culegatoare) se intorc la locul unde era stupul si vor intra in ceilalti stupi din vecinatate, unde vor fi acceptate. Asta nu e o problema, deoarece aceste albine nu mai au mult de trait si in scurt timp nu vor mai face probleme apicultorului. Se pot apropia stupii de la stânga si de la dreapta stupului vechi pentru ca albinele ce se intorc la locatia vechiului stup sa se distribuie cât de cât egal la aceste familii. Albinele care ramân in corpul sau stupul luat sunt mult mai docile si nu vor intepa atât de mult la gasirea matcii.


Sintetizând, in final, se poate afirma ca factorii care determina agresivitatea unei colonii se pot grupa in trei categorii:

  • factori genetici (biologici),
  • factori ce tin de apicultor (greselile de la examinare si nepasarea acestuia fata de imbunatatirea fondului de gene a stupinei prin selectie) si
  • factori de mediu (anotimp, cules,etc.).

Toti factorii amintiti actioneaza corelat si pentru a explica de ce albinele sunt agresive trebuie sa luam in calcul toti acesti factori, care nu actioneaza separat ci in legatura unul cu altul, dupa cum am mentionat. Cunoasterea lor e primul pas in controlul lor. Ramâne la latitudinea fiecaruia dintre noi sa apreciem avantajele ce decurg din managementul agresivitatii.
O zi frumoasa tuturor,
Radu.

sus


B

Titluri
Subtitluri
 


 

 

 

sus


 

C

Titluri
Subtitluri
Cresterea matcilor

 

 

 

sus


D

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


E

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


F

Titluri

Adrese, subtitluri

Apicultor
  • cu stupii in pastoral: 1,
  • TeoB,
  1. hranirea cu miere pe timpul iernii: 1,
  2. cei care au filme, poze din practica apicola etc. si vor sa le expuna pe acest site sunt rugati sa mi le trimita pe adresa de email, singura conditie fiind urmatoarea: filmele nu trebuie sa depaseasca, fiecare in parte 6M, intrucat daca sunt mai mari nu le pot incarca pe site. Daca filmele sunt mai mari poate reusiti sa le fragmentati (atentie! fara arhivare cu rar).
  1. TeoB,
  2. apicultorii care vor trimite filmulete cu diverse activitati din stupina proprie,

 

 

 

 

 

 

sus


G

Titluri
Subtitluri
Genetica albinei

 

Gratia Hanneman

Gratia despartitoare

autor Vancea Radu

Identice ca si obiect fizic, material, gratiile folosite la izolarea matcii pot fi folosite si pentru obtinerea mierii doar pe anumiti faguri, intr-un anumit compartiment. Cand sunt folosite in mod corect, gratia pentru matca este o unealta excelenta de management. Insa, fara indoiala, gratiile despartitoare sunt cele mai putin cunoscute piese de echipament apicol. Folosirea lor a devenit cu atat mai necesara cu cat paduchele Varroa este aproape omniprezent in coloniile de albine.

Din cauza pierderilor de colonii provocate de Varroa si de diferiti virusi, a devenit necesar ca recoltarea mierii sa se faca rapid pentru a permite aplicarea tratamentelor folosite in controlul acestui acarian, inainte ca Varroa sa se inmulteasca in mod excesiv. Si aici intervin in mod salvator gratiile de matca (cunoscute ca si gratii Hanneman). Fara acestea, exceptand perioadele din timpul marilor culesuri, cuibul, datorita ouatului intens al matcii, se va largi cuprinzand si corpurile superioare (la stupii multietajati) sau fagurii marginasi (la orizontal) sau unii faguri din magazin (la stupul vertical cu magazine). Daca, la un moment dat, nivelurile de infestare cu Varroa sunt mari si tratamentul, astfel, absolut necesar, ce se poate face cu acesti faguri cu puiet capacit? Se amana tratamentul pana ce puietul eclozioneaza, se lasa in stup in timpul tratamentului (in cazul acesta este necesara repetarea tratamentului la un interval de o saptamana) sau se muta la alte colonii netratate.

Problema poate fi rezolvata mult mai simplu prin apelul la gratia despartitoare. Cuibul fiind foarte bine organizat pe unu-doua corpuri (sau pe 10-15 rame mari, la ceilalti stupi), nu exista puiet in fagurii destinati mierii iar aceasta se poate extrage usor, nefiind contaminata de substantele chimice folosite in tratament.

Care este secretul folosirii acestor gratii? Adevarul este ca nu exista nici un secret. Totul este cunoasterea conditiilor locale, pregatirea coloniilor pentru cules si includerea gratiei Hanneman ca o parte a largirii spatiului, a adaugarii de corpuri si faguri. Regula principala ce trebuie avuta in vedere este ca albinele nu vor lucra dincolo de gratie decat daca sunt nevoite sa faca acest lucru. Cu alte cuvinte, vor face tot posibilul sa traiasca dedesubtul gratiei (la ME, la ceilalti stupi, in partea cuibului), in special in stupii pe doua corpuri, vor considera ca spatiul respectiv le este suficient pentru dezvoltare si stocarea hranei. Pentru ca o gratie sa functioneze la parametri maximi, familiile de albine trebuie sa fie puternice, stupii plini de albine, puiet, miere si polen si in special albine si puiet.

Apoi, dupa ce culesul principal incepe, nectarul este trecut prin gratie si depozitat sus, in corpurile superioare (in magazine). Cuibul de puiet nu poate fi blocat de miere pentru ca este deja plin de albine, puiet si ceva miere, dispusa in coronite. Coloniile ce sunt mentinute pe un singur corp parca stiu ca nu pot trai numai dedesubtul gratiei si prin urmare vor lucra, cu ceva dificultate, in corpurile superioare. Mai mult, se pare ca aceste colonii produc mai multa miere decat coloniile ce ocupa doua corpuri. In Argentina majoritatea stuparilor isi cresc albinele folosind doar un corp de puiet si unu-trei corpuri pentru miere. Familiile de albine care ocupa doua corpuri dar nu au devenit puternice inainte de cules trebuie reduse la un singur corp. Aceasta masura elimina orice sovaiala de a trece prin gratie. Ramele cu puiet din cel de-al doilea corp pot fi transferate in primul corp, inlocuind ramele goale sau cu miere, marginase, pot fi folosite la imputernicirea coloniilor slabe din stupina sau pot fi lasate in cel de-al doilea corp. Odata ce puietul eclozioneaza vor fi umplute cu miere. Daca coloniile producatoare de miere aflate pe un singur corp urmeaza sa ierneze pe doua corpuri, dupa extragerea mierii de la culesurile principale gratia se inlatura, permitand umplerea fagurilor din acest corp cu miere de la culesurile de toamna (sau cu miere din sirop de zahar - practica nerecomandata toamna tarziu, deoarece uzeaza albinele ce vor ierna.) Daca nu exista culesuri de toamna care sa asigure adunarea rezervelor de hrana pentru iernare, cel de-al doilea corp de iernare poate fi adaugat peste celelalte, catre sfarsitul culesurilor de productie si pus peste primul corp cand surplusul de miere din corpurile de productie este luat.

Un alt aspect este folosirea fagurilor artificiali deasupra gratiei. Coloniile puternice, in special cele limitate la un singur corp, de
obicei au nevoie de un spatiu mai mare decat cel pe care il poate oferi cuibul de puiet. Cladirea fagurilor deasupra gratiei nu numai ca vine in intampinarea acestei nevoi dar e in acelasi timp un stimulent pentru atragerea albinelor in corpurile superioare. Fagurii artificiali sunt de obicei ignorati pana la inceperea culesului de nectar si nu atrag albinele prin gratie. Odata ce culesul principal incepe, din cauza lipsei spatiului de stocare, cuibul de puiet devine blocat cu nectar. Matca isi inceteaza ouatul si incep pregatirile pentru iernare. Cand fagurii artificiali sunt gata claditi e, de regula, prea tarziu. Daca putini faguri claditi sunt disponibili, e bine ca in primul corp sa se puna, ca si momeala, cativa faguri claditi (4,5 faguri), intercalati cu faguri artificiali. Marirea numarului de faguri artificiali se face odata cu inceperea culesului cand albinele iau in serios munca in aceste corpuri superioare. Daca nu sunt disponibili faguri claditi se va renunta la gratie pana ce artificialii sunt partial claditi si umpluti cu miere, moment in care, dupa ce se asigura ca matca este in cuibul de puiet, se pune gratia dedesubtul acestui corp (compartiment) cu faguri partial claditi. Daca si inainte de cules sunt puternice, cu patru saptamani inainte de cules se pot lua 2-3 rame cu puiet capacit din aceste colonii (masura de prevenire a roitului), rame cu care se pot intari familiile slabe din stupina, se pot face roiuri, etc., gratia si corpurile urmand a fi montate cu trei saptamani inainte de cules. Asa se evita intrarea in frigurile roitului si se obtin recolte bogate de miere din faguri ce se pot lua oricand din colonia de albine, fara grija puietului ce s-ar afla in corpurile de miere, se pot face tratamente contra Varrozei eficient, toate acestea datorita gratiei despartitoare.

Daca folositi gratia Hanneman in stupina va rog sa completati acest subiect cu alte aspecte ale folosirii acestei gratii.

Radu.

sus


 

Gratii cumparate si gratii artizanale

autor Vancea Radu

Exista o diversitate de modele de gratii, alegerea unui model fiind la latitudinea stuparului (sau poate a bugetului sau). Cert este ca pentru practicarea unei apiculturi moderne, intensive si axata pe productia de miere sau matci este nevoie de folosirea acestor accesorii. In privinta materialului din care sunt construite exista doua variante viabile: plastic sau metal (zinc sau inox, folii perforate sau grilaj de sarma, in combinatie sau nu cu sipci de lemn) - imaginile din foto albumul Gratii, albumul Instrumente si echipament. Daca primele sunt mai ieftine (dar mult mai putin rezistente, durabile, ca de altfel foliile de polietilena perforate sau plasele de plastic,etc.) gratiile din metal ofera maximum de eficienta iar investitia in aceste piese de echipament este pe deplin justificata.

Avantajul major al folosirii gratiilor din metal este ca sunt usor de curatat, putandu-se expune la temperaturi mari: se pot fierbe, se pot pune in baia de aburi sau expune la soare (puse pe capacul stupului in scurt timp ceara de pe aceste gratii si propolisul se vor topi, stratul fin format astfel protejand capacul ca si cum ar fi vopsea) sau se pot lasa pentru cateva minute in topitorul solar, recuperandu-se eficient ceara de pe ele. Datorita faptului ca sunt plate pot fi stocate cu usurinta pe un spatiu redus. Intretinute in mod adecvat pot fi folosite timp indelungat, chiar 10-15 ani. Gratiile de plastic pe care le-am vazut in magazinele ACA seamana cu primele gratii construite (de folii de zinc perforat) - nu este o desconsiderare a obiectului in sine, a asociatiei ci doar o simpla observatie. Ca sa poata fi folosite in stupi (mai ales in cel orizontal) trebuie fixate intr-un cadru de lemn, cadru ce poate fi vopsit in diferite culori, permitand astfel o buna identificare si evidenta a lor. Desi au o viata mai scurta decat gratiile din zinc performantele lor sunt satisfacatoare. Daca ar fi un pic mai ieftine ar fi si mai bine.

Unii apicultori cred ca marginile perforatiilor din gratii taie, distrug aripile albinelor la trecerea lor prin aceste orificii insa s-a dovedit ca nu este adevarat. Privite indeaproape, cu ajutorul mijloacelor optice (a unei lupe sau a unui binocular) se poate observa cum albinele trec cu usurinta dintr-o parte in alta a gratiei, nerupandu-si sau sfasiindu-si aripile.

In privinta ventilatiei, probabil ca gratiile impiedica intr-o oarecare masura circulatia curentilor de aer insa inclin sa cred ca nu o face intr-o masura suficient de mare incat sa perturbe activitatile normale din stup. Indiferent de tipul gratiei folosit, trebuie tinut cont de trantori, de pozitia ramelor crescatoare in care se produc trantori pentru imperechere. Puse dupa gratia despartitoare, in partea stupului fara iesire, din cauza diametrului toracelui acestora, nu vor putea trece prin gratie atunci cand vor incerca sa iasa afara si astfel se vor aglomera in compartimentul respectiv. Pentru cei care fac inseminari artificiale sau se ocupa de cresterea matcilor controlul trantorilor (a varstei, a maturizarii lor) prin folosirea in acest mod a gratiei este un lucru de care tin cont insa pentru majoritatea apicultorilor ar putea reprezenta o problema. De aceea e recomandat ca ramele care contin exclusiv sau majoritar celule de trantori sa fi asezate in partea urdinisului, in compartimentul cu iesire la exterior.

Unele matci mici, necrescute in conditii prielnice dezvoltarii optime, de salvare sau aflate in perioada roitului (cand din cauza ca
sunt pregatite de albine pentru zbor si cand, in urma incetarii ouatului sunt de dimensiuni mai mici, mai subtiri) vor putea trece prin gratie. O matca buna insa, in conditiile unei familii normale, aflate in plin cules, nu va putea trece prin gratie si astfel recoltarea mierii se va face fara durere de cap din cauza puietului de pe rame. Totusi si aici se impun unele precautii, in sensul ca, atunci cand se foloseste o gratie mai veche, din grilaj de sarma, se poate intampla ca matca se treaca in compartimentul protejat de gratie (si astfel sa distruga botcile aflate la crestere acolo sau sa inceapa sa depuna oua in ramele respective) si asta din cauza intretinerii proaste a gratiilor sau a manuirii brutale a lor, a uzurii lor. Spatiile dintre doua sarme se largesc (adeseori acest spatiu e inobservabil pentru stupar, fiind detectat abia dupa ce matca trece dincolo de gratie si-si face de cap in compartimentul protejat) de aceea e bine ca gratiile sa fie verificate periodic, intretinute in mod corect si acolo unde nu se poate altfel, inlocuite cu altele noi.

De aici se vede ca atunci cand se decide asupra folosirii unui anumit tip de gratie e absolut necesar ca acestea sa fie in perfecta stare, perfect construite, noi sau cat de noi posibil deoarece odata cu trecerea timpului pot aparea probleme in exploatarea lor. Desigur ca se pot folosi si plasele de sarma cu ochiuri de 4,5-5mm, puse intr-un cadru de lemn dar aici trebuie avut mare grija la manuirea lor, lovirea accidentala a acestora de coltul corpului de stup sau a stupului sau razuirea cu dalta apicola a crescaturilor de ceara si a propolisului ducand la largirea ochiurilor plasei si deci la deteriorarea ei. Si plasa de plastic prezinta riscul deteriorarii (mai ales a ruperii ei la desprinderea de marginea stupului sau la curatarea de propolis), de aceea cred ca singura solutie pe care te poti baza este folosirea gratiilor de metal (sunt rezistente in timp, usor de curatat, de intretinut si ofera siguranta in exploatare). Desi sunt scumpe, investitia se amortizeaza intr-un an apicol dar te folosesti de ele cel putin 10 ani (fireste, daca le si intretii in mod corespunzator). Si daca nu sunt fonduri pentru cumpararea lor nu e nici o problema, in anul acesta se pot cumpara o parte, anul viitor alta parte si asa mai departe. Nefiind necesara inlocuirea lor in fiecare an, in scurt timp se va putea asigura numarul de gratii pentru toate coloniile. Fireste, asta depinde de modul de administrare propriu fiecarui apicultor, de bugetul lui si de ce nu, de harnicia fiecaruia. ...
Radu.

sus


Comentarii la articolul Gratia despartitoare

autor Ciprian Muntean

Asa s-a procedat atunci cand s-a facut experimentarea incrucisarii albinei africane cu cea europeana in Brazilia. S-a montat la urdinis o gratie separatoare pentru a limita fizic roirea... cineva a desfacut-o iar rezultatul se cunoaste. Nu este cazul nostru.. insa o familie o data intrata in frigurile roitului are ca si dezavantaj lipsa de activitate (micsorarea-incetarea) culesului care este si acesta un dezavantaj. Daca prima grija a dvs este roirea in sine atunci este clar ca poate fi anihiliata cu aceasta "piedica fizica".. insa eu cred ca tot mai indicate sunt metodele clasice: matci tinere din linii genetice bune, spatiu pentru ouat si cladit si in lipsa unui cules bun crearea de roi artificiali.

Ar mai fi o chestie... gnaditi-va ce 'inghesuiala' s-ar produce in zona gratiei cand toti trantorii s-ar buluci la iesire si nu ar putea din cauza gratie... ar incurca albina culegatoare si ar produce agitatie supraincalzirea stupului prin limitarea spariului de ventilare...

In concluzie cred ca poate fi folosita doar ca masura extrema sau incazul unor experimente... dar asta nu inseamna ca am dreptate.

Numa' bine si albine,
Cipm

sus


 

Genetica albinei

Se cunoaste faptul ca ereditatea organismelor este data de catre gene. Cum am putea sa amelioram genetic albinele pe care le exploatam?! Sper ca in textele de mai jos sa putem gasi raspunsul la o parte in intrebari...


Idei introductive in genetica si ameliorare dedicate crescatorilor de albine

Autor: Dr. Daniel Popovici

In loc de Moto
Domeniul geneticii nu este de nivelul interesului personal si al secretului de "afacere". Toti crescatorii de albine ar trebui sa aiba cunostinte minime in domeniul selectiei pentru a-i responsabiliza in actiunile pe care le fac ca sa nu aduca prejudicii ireversibile atat lor cat si celor din jur. Cred ca se intelege bine ca oricine ia decizii gresite in acest domeniu afecteaza insasi baza genetica existenta. Interesul nu este individual, sau de grup, ci este unul comun atata timp cat imperecherea macilor de productie se face nedirijat.

Cuvant inainte
Nu vreau sa acuz si nici sa atac pe nimeni cu acest articol. Cei care teoretic trebuiau sa se ocupe de genetica si ameliorarea performantelor albinei romanesti (multi dintre ei cu adevarat pasionati de domeniu) au avut si ei greutatile lor foarte mari si de cele mai multe ori nestiute si neintelese de cei din afara domeniului. Acest articol se vrea atat un semnal de alarma, cat si un "beculet" de ajutor in situatia extrem de "paraginita" si mai ales de expusa in care se afla genetica albinei melifere din Romania in prezent.

Genetica, mai ales daca exista posibilitatea scaparii "in vazduh" a genelor si grefarea lor unde nu te astepti (ca in cazul albinelor), daca este manipulata de catre neinstruiti poate fi o arma ... nu o sabie, ci o grenada, sau mina, sau bomba daca vreti in mana unui nepriceput, ca sa nu zic maimute.

Ma gandesc cu ingrijorare la faptul ca eu (cu pretentii ca ma descurc foarte bine la alegerea reproducatorilor la speciile de ferma), crescator de albine din Romania secolului XXI, cand este vorba sa caut material genetic de calitate nu stiu unde sa caut informatii, ce fel de informatii, cum sa le caut. Ce sa mai zicem despre sutele de tineri cu bani multi europeni luati prin masurile APIA sau din alte surse, cu cunostinte si experienta putine, acces liber in lume si cu dorinta de castig rapid? Daca eu bajbai, ce sa mai zic despre restul lumii?

Incep acest articol cu un sentiment de revolta şi durere amestecat cu mirare şi uimire în sensul cel mai negativ posibil. Pot spune ca suntem un popor (scuzati expresia) retardat in materie de genetica a raselor la toate capitolele. Am avut rase locale si in loc sa le amelioram, le-am pierdut. Ungurii au preluat de la noi mangalita, copoiul ardelenesc, gaina gat golas de Transilvania si le-au omologat ca unguresti. La oi s-au pierdut pur si simplu multe populatii. Conationalii nostri se cearta pentru rasele ciobanesc carpatin si mioritic de zeci de ani si nu ajung sa se inteleaga pe tema standardului. Toate nucleele de rasa pura importate, in loc sa le amelioreze, romanii le-au distrus sau in cel mai bun caz le-au CONSERVAT. Astfel in alte tari erau ameliorate continuu si le cresteau performantele, iar la noi daca venea cineva regasea rasa "inghetata" la stadiul la care era in momentul importului.

Vad aceasta idiotenie si incapatanare in mediocritate si la nivelul albinelor. Albina romaneasca este in stadiu SALBATIC la fel ca mistretul, zimbrul sau caprioara. De fapt doar unele specii salbatice, albina si oaia turcana au ramas intr-o forma cel putin nealterata. In rest, tot ce am avut ca si populatie locala si multe dintre cele importate (cu putine exceptii favorizate brutal de selectia naturala –vezi vaca "baltata romaneasca"-) am pierdut fara a fi in stare sa valorificam macar la un nivel normal.

Nu stiu daca este cazul sa ne mai gasim scuze, constienti fiind de lipsa de educatie, lipsa de interes, comoditate, prezenta lui "merge si asa", conditiile politico-socio-economice, totusi n-am vazut astfel de atitudine decat la oamenii din Africa si eventual din zona Indiei. Eu nu am pretentia de a fi din elita geneticienilor tarii. Sunt medic veterinar, specializat in nutritie, autoinstruit in genetica la nivelul anilor 80. (Am fost pasionat de ameliorare si am avut rezultate multumitoare in particular la mai multe specii de ferma si la albine cu toate ca la acestea n-am ajuns sa fac inca inperecheri dirijate.) Cu toate acestea sunt convins ca daca crescatorii de albine ar fi stiut si ar fi aplicat macar jumatate din cele expuse mai jos, nivelul genetic al populatiilor de albine din tara noastra ar fi fost cu mult mai avansat. Acest articol va fi incropit in mare parte si din idei pe care le-am discutat in particular cu diversi prieteni.

Cred ca ameliorarea genetica a animalelor (fie ele si albine ) cu care se lucreaza este un lucru vital si lipsa acesteia inadmisibila (expresie a inconstientei si a submediocritatii profesionale).

Si ca sa trecem la esenta acestui articol: conditiile pentru a se putea face ameliorare sunt:
a) cunostinte minime de genetica
b) existenta unei evidente a populatiei cu performantele si caracteristicile fiecarui individ (familie de albine) din punct de vedere al caracterelor de interes si cu arborele genealogic (ascendenta, rude colaterale)

1. Introducere in genetica
Gena
In dictionarul medical am gasit urmatoarea definitie: "Segment al A.D.N. - ului ce conditioneaza sinteza uneia sau mai multor proteine si deci manifestarea si transmiterea unui caracter ereditar determinat. Genele sunt situate in locuri bine precizate ale cromozomilor, care se numesc loci (singular: locus). Aceasta localizare este intotdeauna identica de la o generatie la alta. Totalitatea materialului genetic, adica toate moleculele de A.D.N. ale unei celule, este denumita genom. Cromozomii mergand in perechi, fiecare celula poseda fiecare gena in dublu. Doar genele purtate de cromozomii X si Y la individul de sex masculin sunt unice. Diferitele versiuni ale unei gene (gena "culoarea ochilor", de exemplu) sunt denumite alele (ochi albastri, ochi negri, ochi verzi etc.) Atunci cand alela este aceeasi pe ambii cromozomi, subiectul este denumit homozigot. Daca cele doua alele sunt diferite, el se numeste heterozigot. O boala ereditara care se manifesta doar daca cele doua alele ale genei respective au suferit o mutatie se numeste cu transmisie recesiva. Daca, din contra, o singura alela care a suferit o mutatie este suficienta pentru ca boala sa se manifeste, ea se numeste cu transmisie dominanta."

Iar pe wikipedia: "Genele sunt unităti purtătoare ale ereditătii în organismele vii. Ele sunt constituite din ADN (sau ARN, pentru unele virusuri) Si asigură bazele dezvoltării si functiilor celulelor, organelor si indivizilor, fiind de asemenea responsabile pentru numeroase din formele de comportament înnăscut. În timpul reproducerii materialul genetic este transmis de la părinte / părinţi la copii. Genele codează toată informatia necesară pentru constructia substantelor chimice, precum proteinele, necesare functionării organismului."

Se intelege ca fiecare gena este factorul determinant pentru cate un caracter al organismului, fie el plastic sau functional. Unele caractere pot fi determinate de mai multe gene, dar o gena nu poate determina mai multe caractere.

Genele sunt segmente mici dintr-un lant lung de material genetic format din mii de gene functionale si nefunctionale. In fiecare celula animala exista cate doua astfel de lanturi. In celula primara (ovulul fecundat) aceste lanturi provin unul de la spermatozoid, iar celalalt de la ovul (posesori ai cate unui lant). Aceste gene pot suferi modficari (provocate de diversi factori agresori ca toxine, radiatii, virusuri, etc. ) care vor duce la manifestari modificate ale caracterului codificat de catre gena. Aceste modificari se numesc MUTATII si nu sunt intotdeauna nefavorabile. Bineinteles ca aceste mutatii pot surveni in orice faza a vietii posesorului lor si pot fi mostenite sau transmise urmatoarelor generatii. Organismele pot mosteni o gena mutanta (denumita "alela") de la unul dintre parinti, iar de la celalalt parinte alela "salbatica" sau alta mutanta. Deoarece exista 2 lanturi de material genetic (ADN), vor exista automat toate genele in dublu exemplar, insa majoritatea dintre ele vor fi totusi alele diferite (ce codifica variante diferite ale aceluiasi caracter). Mutatiile aparute in timpul vietii animalului duc la populatii de celule mutante descendente ale celulei cu mutatia initiala, in organismul unui indvid, coexistand cu celule care au alela initiala. Ele se transmit la dscendeti doar daca sunt prezente si in celulele gonadelor (ovar sau testicul).

De multe ori existenta unor alele in genom poate duce la expresia diferita a altor gene, de obicei unele gene influenteaza intensitatea manifestarii altora.

Materialul genetic se segmenteaza automant in momentele in care celula se pregateste pentru diviziune in segmente mai mari (purtatoare a unei "multimi de gene"), diferite ca numar de la o specie la alta, denumite "cromozomi". Acesti cromozomi se refac in celulele fiice, cele 2 lanturi de ADN, dar amestecati intre ei (precum cartile de poker). Astfel in celulele noi, inclusiv sexuale, materialul genetic al unui lant este amestecat de la toti cei 4 bunici.

In multe cazuri, chiar daca exista 2 gene alele pentru un caracter, nu se manifesta decat una dintre ele, denumita "alela dominanta" sau "caracterul dominant". Cea nemanifestata se numeste "alela recesiva" sau "caracterul recesiv", gena care se transmite ereditar, dar nu se manifesta decat daca exista in dublu exemplar (mostenita de la ambii parinti) sau unica (in cromozomul sexual).

Exemple de dominanta-recesivitate:
- Gena ochilor caprui la om domina genele ochilor albastri si verzi, iar cea a ochilor verzi pe cea a ochilor albastri. De multe ori apar variante de ochi cu culoare intermediara intre verde si caprui sau intre verde si albastru (dominanta incompleta);
- Genele grupelor sangvine A si B la om domina pe cea a grupei 0, iar daca se intalnesc la acelasi individ dau grupa AB (codominanta);
- De obicei alelele in varianta salbatica sunt dominante, cu putine exceptii ( de ex. gena culorii albe la porc este dominanta desi este o mutanta aparuta dupa domesticire);
- Multe mutatii care au aparut de-a lungul generatiilor pot duce singure sau combinate cu alte gene mutante la boli genetice, unele incompatibile cu supravietuirea (gene letale, subletale, patologice). Desi majoritatea indivizilor poarta asemenea gene, de cele mai multe ori nu se manifesta pentru ca sunt recesive si sunt "acoperite" de catre alelele "salbatice"sau alte alele dominante.

Epistazia este un fenomen prin care mai multe perechi de alele pot determina expresia unui caracter. "Unul din cele mai simple exemple este cel al genei "W" (white) de la Drosophila. Aceasta gena este considerata ca ultim termen dintr-o serie de alele care intervin in concentratia globala a pigmentilor ochiului. Cand alela "W" este prezenta in genotip, nici un alt pigment nu se dezvolta si ochiul este alb, oricate alte alele ar exista la nivelul altor loci, care intervin in coloratia ochiului. De exemplu, daca sunt genele "vermilion" in stare homozigota dau pigmentul rosu pentru ochi, dar daca este prezenta si gena "W", ochiul va fi total depigmentat; la fel si gena "brown" (pentru pigmentul brun)."

Pentru mai multe informatii cu privire la acizii nucleici (ADN, ARN) gene si la functionarea lor puteti consulta orice manual de genetica de liceu si de asemenea internet-ul.

Pentru explicatia mecanismelor de transmitere a caracterelor la generatiile descndente (si pentru a putea intelege in continuare cea ce va relatez in acest material) va recomand sa va documentati din aceleasi surse (manuale de genetica, Internet) despre "legile lui Mendel", pe care nu mai este cazul sa le expun.

Inainte de a trece mai departe tin sa mentionez ca pentru unele caractere, gena este singurul determinant (de ex. culoarea parului), (se zice ca "heritabilitatea este maxima" iar pentru altele, gena da doar tonul si directia, iar expresia finala este o imbinare intre aceasta directie data de gena si mediu (conditii de microclimat, alimentatie, stimuli senzoriali, interactiuni sociale). Se spune ca fenotipul (rezultatul) este suma dintre genotip si mediu. Unele dintre gene nu pot influenta caracterul viitorului organism codat de ele decat in masura de 10-20%, iar restul de pondere il au ceilalti factori (heritabilitate mica). Genele insele pot fi afectate in structura lor intima de alimentatie (vezi domenul de noutate al "nutrigenomicii") sau de alti factori (in special cei mutageni).

Genele aditive (productivitatea, fenomenul de roire / anecbalie)
In primul rand, aceste fenomene sunt date de gene aditive. Aici sunt 2 fenomene implicate. Unul ar fi cresterea productiei legata de marirea numarului de gene de un anumit tip active in genom. De exemplu vaca da 200 de l de lapte/ an pentru fiecare secventa (gena) existenta in genomul ei. Marirea capacitatii de productie se realizeaza prin aparitia in genom de noi gene de acest tip (replicare eronata sau deblocare din ADN-ul "adormit").

Un alt fenomen este cel de conlucrare intre gene diferite, dar de calitate. La un animal de carne: unele gene dicteaza marimea diferitelor organe si parti corporale, altele marimea muschilor, altele capacitatea de ingestie, altele viteza de crestere, altele eficienta digestiei, altele compozitia chimica a carnii / grasimii, altele distributia grasimii in organism, alta grosimea stratului de slanina / seu. Impreuna conlucreaza daca sunt prezente toate in forma dorita in acelasi individ. La albina sunt gene pentru marimea gusii, viteza de deplasare, longevitatea productiva, prolificitatea matcii, diverse mecanisme de adaptare, pragul de intrare in friguri, harnicie – care in final dau productivitatea.

Din cate imi dau seama, roirea este si ea un fenomen dat de gene aditive. Exista gene pentru feromonii matci, pentru constructia sau nu de potirase, pentru pragul (marimea populatiei) de la care intra in friguri, blocare sau nu a cuibului, numar de botci, distrugerea sau nu a acestora daca apare cules sau factori de dezechilibru in familie, ravna cu care se cresc botcile, etc.

Am constatat (in unele stupine, dupa zeci de ani de selectie) ca in trecerea spre anecbalie, intai apar fenomene de estompare a instinctului de roire: Intra greu in friguri, se lasa usor de friguri, matca tanara roade botcile, roiurile care pleaca sunt mici, roiurile pleaca destul de greu. Apoi incep sa apara tot mai multe familii care nu mai roiesc, decat fortate de impreurari, evetual (vor fi nevoite sa schimbe linistit la un moment dat matca).

Pentru ca sa apara tot mai multi indivizi reusiti in populatie (in cazul nostru productive si neroitoare), conditia necesara este sa se creasca numarul de indivizi cu gene dorite si sa se scada cel de indivizi cu gene nedorite. Adica sa creasca IN POPULATIE frecventa genelor bune.

[Schimbarea matcilor am observat ca se produce datorita matcii (bolnava, batrana, secreta prea putin feromon), nicidecum datorita unei gene aparte. Familiile cu anecbalie schimba matca linistit pentru ca instinctul de roire este foarte atenuat si altfel aceasta ar muri de batranete. La fel se intampla si la familiile care tehnologic prin scoatere de puiet si prin spargerea cuibului in permanenta cu foite nu sunt lasate sa roiasca.

Am avut familii din linii roitoare la care a aparut toamna schimbare linistita. M-am bucurat crezand ca e "anecbalie", apoi acestea au roit conform caracterelor mostenite, la fel ca bunica si matusile lor.

De asemenea am avut familii de elita care au roit din vina mea, iar matcile ramase, desi din botci de roire au mostenit toate calitatile mamei si bunicii.

Deci caracerul urmarit nu trebue sa fie "schimbarea linistita" pe care e capabila orice familie sa o faca, ci pragul inalt/greu de atins de intrare in friguri, alaturi de productivitate.]

Pentru a descrie alte fenomene determinate de catre gene este absoluta nevoie sa amintesc despre termenul de populatie. Aceasta este o suma de indivizi care au posibilitatea sa procreeze impreuna, impreuna cu rudele lor vii (ascendenta, descendenta, rude colaterale). Acestea pot fi de diferite marimi. In mod natural ocupa o arie geografica, iar artificial pot fi aflate la orice distanta intre indivizi, omul facand operatiunea de transport al materialului genetic. In mod normal, in populatiile naturale si in mare masura si in cele influentate de om (la maoritatea alelelor) exista heterogenitate. Astfel, orice caracter urmarit se maifesta diferit in populatie, niciodata identic la toata populatia. Daca facem un grafic cu intensitatea manifestarii oricarui caracter intr-o populatie naturala (salbatica sau domestica in care omul a intervenit putin), considerand numarul de indivizi si intensitatea de manifestare a caracterului vizat, se obtine o curba in forma de clopot (curba Gauss). Cei mai multi indivizi au o manifestare medie a caracterului, iar cei cu rezultate extreme sunt intotdeauna putini, aflati la marginile graficului ("clopotului").

Eforturile muncii de ameliorare genetica nu sunt acelea de a obtine "individul perfect". Astfel de indivizi izolati apar de multe ori in populatiile diferitelor specii. Obiectivul este intotdeauna marirea frecventei unor alele bune (dorite) in populatii si eliminarea in cat mai mare masura a celor nedorite. Astfel in populatiile ameliorate, sansa de aparitie a unor indivizi de calitate superioara este sporita. Prin inperecherea dirijata a unor indivizi cu caractere / gene bine determinate (uneori inruditi intre ei, pentru ca nu se mai gaseau indivizi disponibili penru reproductie cu acele gene) s-a obtinut fenomenul de fixare, in populatia descendenta, a unor gene si eliminarea din acea populatie a alelelor nedorite sau neutre. Astfel de populatii uniforme genetic care au rezultat au fost numite rase ("grup de populaţii în cadrul unei specii, caracterizate prin însuşiri comune de ordin biochimic, fiziologic, morfologic, ecologic, fixate ereditar" conform wikipedia). In cadrul raselor se formeaza familii si linii (de obicei familii mai "largi") mai uniforme genetic decat rasa si mai sarace in alternative ale alelelor fixate, dar mai putin stabile in timp (intr-o aumita "formula" de gene).

Transmiterea caracterelor se face cu atat mai fidel la urmasi cu cat genele sunt stabilizate in genomul parintilor. Adica genele mostenite provin de la ambii parinti, iar acestia sunt din rasa cat mai pura (adica stabila). Individul din rasa pura (stabila genetic) are cu preponderenta in genom perechi de gene alele identice. Adica mama si tata ii transmit aceleasi gene. De aceea pentru stabilizarea multor caractere dorite s-a folosit in fazele initiale de formare a raselor cosangvinizarea (garantia unor pachete cat mai mari de gene identice de la ambii parinti).

In cazul albinei, aceasta stabilitate este mult incurcata de imposibilitatea dirijarii inperecherilor.

De multe ori, un individ extraordinar nu da urmasi care sa depaseasca performantele medii ale rudelor. Exista si exceptii, dar se prefera reproducatori din linii (familii, dar nu in intelesul familiei de albine, ci al familiei de la celelalte specii) performante.

Incercati sa comparati rezultatele rudelor colaterale si ascendente ale reginei (rudelor "de familie") cu rezultatele descendentei. Am avut o linie care constant imi dadea recordiste, iar acestea transmiteau caracterele la 20-30% dintre fiice. Apoi au aparut recordiste in alte 2 linii care transmiteau caracterele la 40%,chiar peste 50% din fiice (poate ca si numarul trantorilor de calitate a crescut intre timp).

Depresia cosangvina, genele letale, genele daunatoare
In fiecare specie exista gene care inhiba anumite procese si functii din organism sau gene defecte (mutante), care in forma in care sunt nu isi indeplinesc functia. Unele sunt letale, altele duc la handicapuri, boli metabolice, incapacitati partiale, scurtarea duratei de viata. Partea buna este ca sunt recesive, adica nu se manifesta decat daca sunt mostenite de la ambii parinti. Daca de la un parinte vine o gena rea, iar de la altul o gena normala, cea normala (dominanta) intra in functie si suplineste rolul celei defecte, uneori reuseste sa acopere toal deficitul celeilalte, alteori doar partial. Problema este ca odata cu stabilizarea genetica fortata nu se fixeaza doar genele dorite, ci si cele nedorite. Acesta este motivul pentru care se evita casatoriile cosangvine, rasele pure au randament mult mai scazut si se folosesc pe scara larga in formarea de hibrizi (mai putin in productie), inperecherile cosanvine repetate duc la urmasi mai putin viabili, iar daca sunt totusi sanatosi, acestia au randament si rezistenta scazute. Fenomenul este numit depresie cosangvina.

Fenomenul heterozis
S-a constatat de multe ori ca daca se hibrideaza indivizi diferiti genetic, cat mai diferiti posibil (rase diferite), urmasii acestora din prima generatie au o vigoare deosebita, productii mari, rezistenta sporita comparativ cu parintii (sau cu media performantelor acestora daca sunt de pe "nivele diferite"). – inversul depresiei cosangvine.

S-au luat indivizi buni dintr-o rasa si s-au cosanvinizat mai multe generatii consecutiv pentru fixarea cat mai buna a caracterelor dorite. In alta rasa care are caractere dorite complementare s-a facut acelasi lucru. [ Normal ca involuntar s-au fixat si gene nedorite, adica a aparut puternic depresia cosangvina si liniile respective nu sunt bune in productie]. Combinate intre ele, doua linii cosangvine bine conduse (in procesul de formare) dau de obicei fenomenul heterozis (urmasi mai performanti decat rasele de origine in forma pura). Selectia in cadrul liniilor cosangvine perechi se face dupa testarea urmasilor HIBRIZI, in functie de cat de mari performante au.

Astfel au aparut hibrizii comerciali de porumb, puii de carne, gainile de oua, porci de carne, castraveti, etc. In cadrul acestor specii exista linii sintetice (cosangvine) strict specializate (de ex. un bunic transmite prolificitate, altul viteza de crestere, altul dimensiunile corpului, altul inbunatateste calitatea produsului final. Deci o linie cosangvina exceleaza cu o calitate pe care o transmite dominant, pentru care a fost fixata si selectionata si poate fi dezastruoasa la celelalte caractere) De obicei hibridul se produce din 4 sau 3 linii.

Explicatia fenomenului ar fi faptul ca anumite gene de la o rasa (sanatoase) completeaza deficitul generat de genele defecte ale celeilalte rase. Daca nu exista aceste complementaritati in multe locuri si situatii la nivel de genom si materializat in functiile organismului, fenomenul heterozis nu apare.

Problema e ca nu se transmite la urmasii din a 2-a generatie ci segrega totul dupa legile lui Mendel. Dupa segregare pot aparea multe neajunsuri si multe din defectele liniilor cosangvine de bunici, date de gene recesive ascunse in prima generatie.

De multe ori fenomenul heterozis accidental ne face sa luam in calcul false recordiste care au valoare genetica mult mai mica decat alte familii bune si stabile genetic. Faceti testul descendentei matcilor! Cu cat transmite mai fidel caracterele la cat mai multi urmasi, un reproducator e mai stabil genetic si mai de calitate. Cei care nu transmit (decat eventual la un procent mic de urmasi caracterele) sunt suspecti in primul rand ca sunt hibrizi (cu fenomenul heterozis) accidentali, adica aparuti prin hazardul jocului de combinare a genelor.


Nota!: Posibilitatea ca un hibrid accidental (si reusit ca individ, dar instabil in transmiterea catre descendeta) sa dea totusi nastere la indivizi superiori e mai mare daca povine din parinti (probabil ca relativ stabili genetic) cu performante inalte decat daca provine din parinti "comuni".

2. Ameliorarea genetica a populatiilor

Inainte de a explica fenomenul de selectie este nevoie sa se inteleaga faptul ca in orice populatie, la marea majoritate a caracterelor calitative, indivizii au valori inegale. Astfel, nu toti au aceeasi greutate, dimensiuni, productie, etc., ci exista un interval (cu valoare minima si maxima) in care se situeaza aceste valori. Mai mult decat atat, in natura cei mai multi indivizi au o valoare apropiata de valoarea medie sau chiar valoarea medie pentru caracerul respectiv. Daca am reprezenta acest lucru pe un grafic, ne-ar rezulta curba in forma de clopot (curba Gauss)



Fig. 1: Ex. de curba Gauss: (pe orizontala sunt valorile, iar pe verticala numarul de indivizi care le poseda)

Selectia nu face altceva decat sa elimine de la reproductie anumiti indivizi si sa avantajeze pe altii. Ea se poate face de catre om sau de catre conditiile naturale (intemperii, calitatea si cantitatea hranei, rapitoare, boli, etc.) Iata in figura urmatoare un exemplu de evolutie in timp a curbei Gauss in cazul in care sunt avantajati indivizii cu valori medii ale caracterului si dezavantajati cei cu valori extreme (ambele extreme). Se observa clar o ingustare a domeniului de valori (dispar indivizii cu valori extreme) si o inaltare (deoarece numarul de indivizi din populatie se concentreaza la media valorilor).



Figura 2: Exemplu e evolutie in timp a curbei Gauss

Curba Gauss poate evolua prin ingustarea ei nu doar pe valorile medii, ci mijlocul ei se poate deplasa inspre una sau alta din extreme. In unele cazuri de selectie artificiala indelungata (dar si in nautura la speciile cu adaptare extrem de specializata si plasticitate ecologica mica), acest interval ajunge extrem de ingust (curba ia aspect "de stalp"), pe locul uneia sau alteia dintre extremele initiale.


Selectia disruptiva

Apare atunci cand dintr-o populatie se selectioneaza reproducatorii din cele 2 extreme (inperechinu-se cu parteneri din aceeasi extrema ca si ei) si se elimina de la reproductie indivizii cu valori medii. Astfel curba Gauss incepe sa aiba 2 varfuri care tind sa se indeparteze de la o generatie la alta. Astfel de fenomen a aparut cand din aceeasi populatie locala s-a facut selectie pe mai multe caractere (ex.: o rasa de carne si alta de lapte din populatia initiala, sau una de carne si alta de oua etc.).

In cele mai multe situatii, extrema valoare a celui mai extrem individ dintr-o populatie ameliorata nu iese din intervalul initial. Acest interval initial poate fi depasit in 3 situatii:
1 . in cazul caracterelor poligenice – prin o selectie de inalta specializare multe generatii (prin care se elimina total sau aproape total genele nedorite, iar genele dorite ajung sa se combine in asa fel incat produsii sa depaseasca valoarea parintilor) – cum este cazul cailor de sport inalt specializati
2. in cazul aparitiei unor mutatii (alele noi care aduc valori noi)
3. in cazul importului de gene de la alte populatii care au alte valori in interval

Rolul diversitatii in biologie

Existenta unor populatii heterogene, cu multe alele si cu curebe Gauss largi ofera:

  1. pe de o parte – avantajul de a avea o populatie initiala din care se poate porni selectia in directia dorita, cu sanse mari de reusita,
  2. pe de alta parte – este un factor de rezistenta si de adaptare la conditiile vitrege din mediu (uneori cu valoare de noutate). In populatii heterogene sunt mai multe sanse sa se gaseasca indivizi adaptabili decat in populatiile ingust specializate.

Diversitatea genetica se reduce prin selectia dirijata, cu atat mai intens cu cat se aleg mai putini indivizi pentru reproductie. Ea se mai reduce si aleatoriu prin deriva genetica.

Deriva genetica (Driftul genetic)

Este un fenomen de reducere a diversitatii genetice a unei populatii prin jocul hazardului. Astfel daca exista doua (sau mai multe) alele la un moment dat egal distribuite in populatie si FARA ROL IN ADAPTAREA LA MEDIU SAU ALTE AVANTAJE ADUSE PURTATORULUI, dupa cateva generatii, de obicei una devine majoritara, iar cealalta (una sau mai multe) devine minoritara, doar prin jocul hazardului (care a facut ca indivizii dominanti sau alesi de om pentru reproductie sa o aiba cu predilectie pe una dintre ele, nu pe celelalte). Prin acest fenomen se cunosc multe gene care au disparut (s-au stins treptat din populatii), printre care grupe sangvine la om sau animale.

Pierderile pe care le aduce selectia

Sunt legate in primul rand de pierderea biodiversitatii (numarului mare de alele din populatii) si consecutiv de lipsa de adaptare a poulatiilor selectionate la mediu. Acest lucru dus la extrema poate duce si la depresie cosangvina (cazul populatiilor pe cale de disparitie, dar nu numai al lor, ci si al unor populatii domestice mari, productive, descendete din putini reproducatori).

Scaderea adaptabilitatii apare datorita selectiei, prin micsorarea numarului de alele, dar la populatiile selectionate pentru mare productivitate si printr-un fenomen care duce la dirijarea resurselor organismului preponderent catre productie (in conditii propice asigurate de catre om timp de mai multe generatii) si vaduvirea functiilor de adaptare si rezistenta de resursele nutritive necesare. Este ca si cum pe timp de pace se reduc cheltuielile armatei, dar daca apare un atac, armata este slabita sau inexistenta.

Sau poate aparea pur si simplu prin deriva genetica astfel: Pentru a putea face selectie, omul ofera populatiilor in testare conditii optime de mediu pentru a putea exprima optim caracterle mostenite genetic. Timp de mai mule generatii, in conditii de testare (optime), caracterele pentru rezistenta nu sunt deloc solicitate, astfel se remarca in egala masura posesorii lor si cei care le-au pierdut prin deriva genetica (cu atat mai mult cu cat rezistenta nu mai "fura" resurse de la functia de productie). In final se pierde mult din rezistenta naturala si prin deriva genetica in timpul selectiei pentru productivitate.

Albinele partial sunt protejate de aceasta pierdere prin contactul permanent cu mediul, dar mai exista fenomenul exacerbarii bolilor noi, al pastoralului, al aglomeratiilor nenaturale create de catre om si al schimbarii biotopurilor la care sunt adaptate – provocari noi la care tot bagajul genetic trebue sa scoata din depozit (cat a mai ramas) solutiile ascunse.

Consient de faptul ca atunci cand ceva se castiga, altceva se pierde, omul trebue sa conduca cu pricepere, profesionist acest domeniu, pastrand pe cat posibil echilibrul si pierderile cat mai mici, in timp ce pasii sunt catre castig in productivitate. Trebue sa existe constiinta ca pierderile sau dezechilibrele genetice date de neatentie sau de neinstruire pot fi ireversibile.

Nota: Un alt aspect pe care il evidentiaza pierderea biodiversitatii la albine este aparitia de puiet neviabil (trantori diploizi). Pentru explicatia acestui fenomen va puteti documenta si din alte surse (despre determinarea sexului la albine).

Pastrarea raselor (populatii mici) fara pericolul de a se cosangviniza (indiferent de specie) in conditii de reproductie dirijata

Se face prin alegerea a cel putin 6 familii / linii cat mai putin inrudite din populatie (chiar din linii diferite ale aceleiasi rase). Se noteaza liniile cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, ... n. De la fiecare familie se iau reproducatori masculi si se dau spre inmultire familiei notate cu un numar mai mare cu 1 (femelele din familia 1 se inmultesc exclusiv cu masculi din familia n, cele din familia 2 doar cu masculi din familia 1, cele din familia 3 cu masculi din linia 2, si asa mai departe pana se inchide cercul). Daca stocul contine 6 familii (minimul recomandat), dupa 6 generatii, masculii din familia 5 vor aduce doar 3,125 % gene cu originea in familia 6 (fara pericolul de a aparea cosangvinitatea). Bineinteles ca intre timp se scot de la reproductie indivizii cu minusuri din ambele sexe (se face selectie).

Tot pentru acelasi lucru, Siceanu A. si Radoi C. (2005) recomanda in poulatie inchisa minim 35 de familii, de la care se recolteaza un numar egal de trantori si sperma va fi amestecata omogen pentru insamantarea matcilor fiice din fiecare familie. In astfel de organizare exista probabilitate de 95% ca dupa 20 de generatii, puietul sa fie in proportie de 85% viabil (vezi "mecanismul de aparitie a trantorilor diploizi").

3. Metodele practice de lucru in ameliorarea raselor

Selectia in rasa pura.

Cred ca este unanim acceptat faptul ca existenta raselor (populatii de animale uniforme genetic, cu genele fixate si cu intervale mici de variabilitate a caracterelor, cu caractere ascunse sau manifestate inconstant – datorita recesivitatii sau hibridarii – eliminate, cu rezultate predictibile ale urmasilor si relativ "alese" comparativ cu populatiile neselectionate) este un element folositor omului.

Este normal ca rasele sa fie pastrate cat mai putin alterate si in acelasi timp sa se elimine de la reproductie minus-variantele in favoarea plus-variantelor dorite de catre om.

Selectia se face dupa diverse scheme:
- tandem (cu notarea de calificative la mai multe caractere ale indivizilor si orientarea dupa punctajele finale, medii sau insumate),
- pe nivele independente (urmarirea unui singur caracter pentru cateva generatii, iar apoi din populatia rezultata a altui caracter si asa mai departe),
- in masa (eliminarea unei parti din populatie –cei mai putin productivi/adaptati indivizi de la reproductie in fiecare generatie fara sa se tina cont de origine), etc.

Infuzia

Este un procedeu prin care intr-o rasa pura (1) se aduc in mod controlat gene din alta rasa (2), fara a se renunta la structura initiala a rasei (1). Se foloseste pentru rase (1) cu calificativ scazut al tuturor indivizilor in privinta unor caractere (la care alte rase (2) au calificativ mai bun). Se face prin hibridarea unor indivizi (1) cu reproducatori din alta rasa (2), iar in urmatoarele generatii se inperecheaza produsii directi, apoi nepotii si stranepotii hibrizilor exclusiv cu una dintre rase (1) care se doreste ca totusi sa se conserve (insa cu caracterul nou inclus in ea). In fiecare generatie se face o testare si o selectie riguroasa a produsilor in asa fel incat caracterul dorit "importat" sa fie cat mai bine exprimat, dar restul de caractere ale rasei initiale (1) sa se pastreze cat mai bine.

Absorbtia

Este un procedeu prin care o rasa locala primitiva, slab productiva, dar rezistenta la mediul local (1) este incrucisata cu o alta rasa specializata si performanta (2) in sensul cesterii performantelor fara a scadea rezistenta la mediu. Practic femelele din rasa locala (1) se incruciseaza cu masculi de mare valoare din rasa specializata (2), la fel fiicele lor si nepoatele lor timp de mai multe generatii pana cand rasa locala este absorbita toata. Bineinteles ca productivitatea este net superioara la toti produsii rezultati din incrucisari, iar pe tema rezistentei se face selectie in fiecare generatie (de catre om sau natural). Astfel sub presiunea [selectiei] mediului, populatia rezultata nu-si pierde deloc adaptarea la conditiile locale.

Astfel de strategii au fost aplicate cu succes la multe rase de animale de ferma, avand in plus avantajul unui import redus de indivizi (reproducatori), pe o matca (efectiv) local, evident cu cheltuieli mai mici.
Pe de alta parte foarte multe rase importate in Romania nu s-au adaptat si au cazut prada bolilor in decursul a putine generatii dupa iportul in rasa pura.

Pentru albine, un import masiv de rasa neadaptata, nu doar ca duce la disparitia efectivului, dar si la alterarea rezistentei rasei locale din zona (daca importul e masiv si numarul de trantori din rasa noua coplesitor).

Ce strategie aplic eu

Am crescut pana acum mai multe specii de animale la care am aplicat aceeasi strategie. Si anume: aveam tot timpul efective relativ mici si deci aveam nevoie de import constant de reproducatori pentru a elimina cosangvinizarea. Tot timpul am avut grija ca reproducatorii noi sa fie (din rasa pura sau hibrizi directi) urmasi ai unor animale valoroase si stabile genetic, ei insisi purtatori de gene valoroase si superiori calitativ fata de efectivul din gospodaria mea. Nu tineam atat de mult cont de rasa din care provenea, cat tineam cont de performantele lui, ale urmasilor lui si de rezistenta la mediu si boli inainte de a folosi reproducatorul mai departe. Deci nu tin atat de mult la rasa, cat tin la calitatea genelor si la performanta. Nu mi se pare un lucru rau ca populatia exploatata sa fie un amestec de gene valoroase chiar daca provin de la mai multe rase.

In incheiere as concluziona ca populatiile de albine din Romania, in conditiile in care se afla destul de departe de performantele normale pentru o exploatare industriala, moderna si nici nu se intrevad posibilitati de inperechere dirijata in viitorul apropiat, au ca solutie salvatoare aplicarea incrucisarilor de infuzie si chiar de absorbtie in unele locuri cu rase perfectionate.

Pentru acest lucru este recomandabil ca reproducatorii (matcile) de import folositi la multiplicare (sau mai bine zis liniile alese) sa fie atent studiate si testate dupa performantele proprii si apoi una sau 2 generatii dupa ale descendentilor (productie, dar si rezistenta la mediu si boli) inainte de a fi multiplicate masiv.

Multiplicarea masiva de linii neadaptate poate duce la coplesirea efectivelor locale cu gene nedorite si alterarea lor ireversibila.

Importul de material de buna calitate, selectionat si reprodus dirijat mult timp (linii de buna calitate, din rasa pura si cu traditie) si bine adaptat, poate duce la ridicarea calitatii rasei locale.

Importul de material genetic de proasta calitate si neadaptat in cantitati mici (pentru testare) duce nu doar la diluarea lui "ca o picatura in marea de gene locale", ci si la eliminarea mostenitorilor genelor nedorite de catre om sau prin selectie naturala.

Acest domeniu al geneticii nu este de nivelul interesului personal si al secretului "de afacere". Cunostintele din domeniul selectiei ar trebui sa fie stapanite de catre toti crescatorii de albine pentu a-i responsabiliza in actiunile pe care le fac ca sa nu aduca prejudicii ireversibile atat lor cat si celor din jur. Cred ca se intelege bine ca oricine ia decizii gresite in acest domeniu afecteaza insasi baza genetica (si asa slaba) existenta. Interesul nu este individual, sau de grup, ci este unul comun atata timp cat imperecherea macilor de productie se face nedirijat [cel putin partial]. Aveti deci multa atentie pe ce dati banii si mai apoi ce multiplicati in tara pentru ca mai tarziu sa va para bine, nu rau de energia cheltuita!

Timisoara, octombrie-decembrie, 2010

sus



Genele albinei

autor Vancea Radu

Ani in sir stiinta a cautat cu disperare sa dea un raspuns la o simpla intrebare legata de reproducerea albinelor: De ce din oua nefertilizate se dezvolta masculi iar din ouale fertilizate lucratoare femele sau matci? Dupa cercetarile recente, raspunsul se afla intr-o forma unica de determinare genetica a sexului. Femelele de albine poarta doua, usor diferite, copii ale genei care determina sexul: una din partea mamei iar alta de la tata; ele lucreaza impreuna pentru a declansa dezvoltarea femelei. Ouale nefertilizate, din care se vor dezvolta masculii au doar o singura copie a genei respective, din partea mamei, care determina dezvoltarea lor ulterioara pe linie masculina. ...Acesta este un sistem genetic total diferit fata de cel descoperit la alte animale (soareci, viermi, muste) si chiar fata de cel al omului... spunea Martin Beye, cercetator genetician la Universitatea Martin-Luther din Halle-Wittenberg, Germania.

Sunt 150 de ani de istorie in astfel de cercetari: Primul om care a facut experimente de crestere a albinelor a fost un preot din Polonia secolului al XIX-lea, Johann Dzierson care in 1845 a aratat ca reginele neimperecheate produc doar progenituri de sex masculin (trântori), in timp ce larvele obtinute din oua fertilizate se dezvolta in femele, in albine lucratoare ori, in cazul in care sunt hranite cu o cantitate mai mare de laptisor de matca, devin matci ouatoare. Acest proces de transformare sub influenta hranei a ramas chiar pâna astazi, in mare parte, o enigma. Studiile ulterioare au demonstrat ca masculii (trântorii) au jumatate din numarul cromozomilor purtatori de gene ai femelelor. In timp ce majoritatea animalelor si oamenii mostenesc un set de cromozomi de la mama si unul pereche de la tata, trântorii iau doar un singur set de cromozomi. Masculii de albinele, viespi si furnici, apartinând grupului insectelor, ordinului hymenoptera si alte nevertebrate au doar jumatate din numarul de cromozomi pereche. Aceste insecte si nevertebrate reprezinta 20% din numarul total de animale care populeaza Pamântul.

Mecanismul specific din spatele determinarii sexuale la hymenoptere nu a fost pe deplin inteles decât in ultimii ani. Pentru a umplea golurile din cunoastere ce existau pâna de curând, Beye si colegii lui norvegieni si cercetatorii din Statele Unite au facut o serie de analize genetice. Dupa cum au anuntat intr-un articol din revista Cell, echipa a izolat o gena de albina numita CSD (complementary sex determiner) care se prezinta in 19 varietati diferite. Femelele albine intotdeauna poarta doua tipuri diferite ale genei CSD, una in fiecare cromozom. Masculii, pe de alta parte, au doar o singura copie. Pentru a demonstra ca cele doua copii diferite ale CSD sunt necesare in dezvoltarea femelei, echipa a aratat ca ceva ciudat se intâmpla când larve din oua fertilizate poarta aceeasi varietate de CSD in ambele seturi de cromozomi (ceea ce se intâmpla foarte rar, de altfel). In timp ce din toate ouale fertilizate ar trebui sa iasa femele, lucratoare sau matci, acesti descendenti neobisnuiti se dezvolta insa in masculi sterili. Albinele lucratoare, doicile, pot detecta aceste larve, aflate in fagurii din stup. Ele le ucid apoi le manânca (e si asta o forma de canibalism, dar albina merge in directia maximalizarii potentialului adaptativ al speciei, inlaturând doar larvele bolnave
sau cu anomalii). Experimentele ce au urmat au aratat ca atunci când aceasta gena este inlaturata din ouale aflate la crestere, femelele ce eclozioneaza din aceste oua de asemenea se vor dezvolta in masculi sterili fiziologic. Luarea genei din ouale de trântori nu a avut nici un efect.

Dupa cum se vede, genetica, pe masura dezvoltarii tehnologiei si imbogatirea cunostintelor referitoare la genom, reuseste sa elucideze multe din necunoscutele lumii insectelor, a animalelor si chiar a omului. Cu toti am vazut chiar experimente reusite de clonare la oi (la om inca, din câte stiu, nu s-a reusit clonarea integrala - aici intervin si principiile de ordin moral, religios). Avantajele clonarii sunt evidente. Nu insist asupra lor ci mai degraba asupra unui aspect al acestui proces, legat de apicultura, aspect care ar putea schimba pe viitor tehnologia de crestere a matcilor: obtinerea unor matci valoroase prin clonarea unei matci-mama ce are caracteristici bine cunoscute, obtinute printr-un indelungat si laborios proces de selectie. Daca ar fi posibil acest lucru, perfect realizabil prin mijloacele tehnologiei viitorului, oare am fi dispusi sa acceptam clonarea, am apela la ea, ca o cale usoara si sigura de obtinere a unor descendenti valorosi, identici cu regina-mama de la care au fost obtinuti? Ce parere aveti despre asta?
Va doresc o zi deosebita,
Radu.

 

sus


 

H

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


I

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


J

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


K

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


L

Titluri
Subtitluri
Loca americana
 

Loca americana (LA)

Controlul locii americane prin scuturarea albinelor


autor Vancea Radu

Loca americana (prescurtat LA), boala grava a puietului, este provocata de un microb sporulat cu foarte mare rezistenta (20-40 ani), Paenibacillus larvae larvae. Sporii pot supravietui de-a lungul timpului in produsele stupului sau pe echipament. In mod normal, coloniile cu simptome clinice ale LA in puietul capacit vor muri daca nu sunt tratate.

In multe parti ale lumii loca este controlata prin folosirea antibioticelor. Insa in mierea provenita de la coloniile tratate se regasesc reziduurile de oxitetraciclina (OTC ) si nu mai poate fi comercializata, fiind respinsa la preluare si la export. Mai mult, unele suse de P.l.larvae pot dezvolta rezistenta la sulfatiazol si oxitetraciclina in cazul administrarii continue a acestor antibiotice. OTC este de asemenea folosita in tratamentul infectiilor bacteriene la om si de aceea apelul la folosirea ei in tratamentul locii nu este recomandata. In Danemarca, in ultimii 90 de ani !, pentru a controla LA fara a folosi antibioticele, a fost folosita o varianta a metodei scuturarii albinelor. Pentru prima data metoda scuturarii albinelor a fost propusa de Schirach in 1769 si mai tarziu redescoperita de McEvoy.

Aceasta metoda implica transferul albinelor adulte intr-un stup dezinfectat, curat, fara faguri claditi si distrugerea fagurilor cu puiet infestati din colonia bolnava. Mierea contaminata cu spori din stomacul albinelor transferate este consumata de catre acestea in timp ce albinele construiesc fagurii noi. Albinele pot fi de asemenea scuturate intr-o cutie cu peretii din plasa de sarma cu ochiuri mici si tinute acolo pentru mai multe ore la temperatura camerei ori cateva zile intr-o pivnita racoroasa pentru ca hrana contaminata din stomacul lor sa fie consumata. Dupa aceea albinele sunt introduse intr-un stup ce contine rame cu faguri artificiali.

In Danemarca, albinele mature provenite din colonii ce prezinta simptome ale locii americane sunt scuturate pe rame care contin doar fasii de fagure artificial. Dupa 3-4 zile, albinele sunt scuturate pe rame cu faguri artificiali. Coloniile din stupina care nu prezinta simptomele bolii nu sunt tratate. Daca culesul de nectar este slab coloniile care au fost trasvazate pot fi hranite cu sirop. Pentru a determina cursul infectiei in familia de albine, inainte si dupa tratamentul prin scuturare, pe o mica insula daneza au fost efectuate mai multe experimente de teren. 15 colonii de albine au fost hranite cu miere ce continea spori de loca iar mai apoi au fost examinate pe parcursul a doua sezoane apicole. La 43 de zile dupa hranirea cu mierea ce continea spori, 12 colonii au prezentat simptomele clinice ale locii americane. Doar aceste 12 colonii au fost tratate prin metoda scuturarii. Dupa efectuarea operatiei de scuturare s-a semnalat o reducere semnificativa a sporilor in mierea coloniilor tratate. Numarul sporilor a fost redus la un nivel la care nu au putut provoca in continuare simptomele L.A. Desi toate coloniile au fost hranite cu miere continand acelasi procent de spori 20% din colonii nu au prezentat niciodata simptomele clinice ale locii. Aceste colonii au fost capabile de a reduce numarul sporilor in miere in timpul unui sezon la un nivel care a fost egal cu cel al coloniilor tratate. Nivelul sporilor in aceste colonii netratate a fost usor sub cel al coloniilor tratate. In al doilea an de observatie nivelul sporilor chiar a fost egal. Deci, aceste colonii au fost capabile sa reduca numarul sporilor din miere la un nivel foarte scazut, catre sfarsitul primului sezon si simptomele clinice nu s-au mai manifestat in urmatorul sezon. Dupa cum s-a vazut in cadrul acestui experiment, metoda scuturarii NU elimina TOTI sporii. De aceea o preconditie pentru un control efectiv al L.A ar fi aceea ca familiile tratate sa aiba o rezistenta naturala impotriva locii americane (de ex. larve cu rezistenta sporita, comportament igienic si/sau stopare la nivel de hrana a dezvoltarii bacteriene).

Avantajul metodei prin scuturare este ca salveaza coloniile de albine si ca, dupa tratament, nu exista reziduuri de medicamente in miere si ceara. Un alt motiv pentru care aceasta metoda poate fi considerata viabila este aceea ca unele suse de P.I.larvae au dezvoltat rezistenta la antibiotice. Dezavantajul ei ar fi acela ca solicita un volum mare de munca si ca o anumita rezistenta a albinelor la loca este necesara. Cu toate acestea, cred ca este preferata tratamentului cu antibiotice.

Ce parere aveti despre metoda prin scuturare? Daca pe parcursul anilor de stuparit ati avut loca in stupina, cum i-ati facut fata? Ati folosit medicamentele ori alte metode (poate chiar metoda scuturarii!). Ar fi interesant si util de aflat parerea voastra fata de acest subiect.
Sa ne auzim cu bine,
Radu.

autor Vancea Radu

 

sus


M

Titluri
Subtitluri

Matci

Rata de supravietuire a matcilor dupa introducere si performanta lor

autor Vancea Radu

Se intampla ca matcile crescute in mod comercial sa aiba o rata de supravietuire redusa cand sunt introduse in familii sau, desi sunt introduse cu succes, au o slaba performanta in ceea ce priveste ponta. Cercetarile au gasit cateva raspunsuri la aceasta stare de fapt.

Intr-un studiu desfasurat pe perioada a 3 ani s-a urmarit determinarea ratelor de supravietuire si a performantei matcilor in varsta de 7-35 zile, prinse direct din nucleele de imperechere si a celor luate dintr-o banca de matci. In acest studiu s-au folosit matci surori produse din una sau doua matci selectionate, inseminate artificial. In fiecare an pentru matcile testate s-a facut transvazarea in acelasi an, botcile au fost crescute in aceleasi familii, din aceeasi stupina iar matcile s-au imperecheat in acelasi timp, in nuclee apartinand aceleiasi stupine de imperechere.

Esantioane de regine au fost prinse direct din nuclee sau dupa o perioada de stocare in bancile de matci, avand varsta de 14, 21, 28 si 35 zile, in primii doi ani si de 17, 24 si 31 zile ,din nuclee, si respectiv 24, 31 zile din banci (unde au fost introduse in ziua a 17-a), in anul trei. Toate aceste matci au fost trimise pentru testare, prin posta, unor producatori comerciali de miere aflati in zone diferite. Asa a fost posibil ca matcile surori, de aceeasi varsta la prindere, expediate prin intermediul unui serviciu postal, sa fie examinate in conditiile unei exploatari comerciale, pentru determinarea:

  • succesului la introducere (numarul de matci ce supravietuiesc timp de 14 zile dupa introducere);
  • performantei timpurii (a matcilor ce supravietuiesc 15 saptamani dupa introducere); si a
  • performantei satisfacatoare (evaluare de teren pentru determinarea unei performante acceptabile la matcile ce supravietuiesc 15 saptamani dupa introducere).

Pentru a deduce efectele transportului asupra matcilor, in cutiile de expeditie a fost monitorizata temperatura si umiditatea. Datele obtinute pe parcursul celor 3 ani au evidentiat o mortalitate scazuta in randul matcilor expediate (2/300) si al albinelor insotitoare (26/800), precum si o diferenta nesemnificativa in rata de supravietuire a matcilor expediate, ce au supravietuit 14 zile dupa introducere. Aceste date evidentiaza efectele daunatoare minime ale transportului asupra matcilor in ceea ce priveste sosirea la destinatie si supravietuirea lor timp de doua saptamani de la sosire la apicultorul beneficiar.

Grupul de control, matci surori de aceeasi varsta ca cele trimise la producatori, a fost examinat in laborator pentru caracteristici considerate relevante in interpretarea datelor venite din camp, de la producatorii comerciali. Masuratorile efectuate asupra fiecarei regine din laborator au inclus cantitatea de sperma prezenta in spermateca matcii, numarul de ovariole (tuburi ovariene) din ovare, numarul de spori de Nosema, numarul si nivelul feromonilor prezenti in glandele mandibulare si ale capului, pentru fiecare regina din fiecare grup de varsta, greutatea matcii, diametrul spermatecii si prezenta spermei in oviducte.

La matcile din camp s-a tinut seama, in plus, de climatul, nutritia si conditiile generale din stupina. Starea infectarii cu Nosema a coloniilor folosite pentru producerea de matci si prezenta/absenta bolilor de puiet la coloniile in care s-au introdus aceste matci a fost constatata prin inspectie vizuala si prelevare de probe.

Atentie s-a dat si numarului, puterii si pozitiei coloniilor producatoare de trantori fata de locul de imperechere.

Matcile examinate au avut o cantitate variabila de sperma in spermateca, unele mai putina, altele mai multa, insa cantitatea de sperma din spermateca matcii nu a influentat acceptarea matcii la introducere si nici nu a afectat supravietuirea ei pe o perioada de 15 saptamani. Aceasta cantitate influenteaza insa supravietuirea ei pe termen lung. Albinele o vor schimba linistit mai devreme sau mai tarziu, in functie de momentul epuizarii rezervei de sperma. In caz contrar matca ar depune numai oua nefertilizate, din care vor iesi numai trantori.

Cercetarile au evidentiat faptul ca cea mai potrivita varsta pentru introducerea unei regine intr-o colonie este intre ziua a 24-a si a 35-a de viata. Acest interval da rata cea mai mare de supravietuire si performanta pentru matcile introduse. S-a demonstrat faptul ca nu exista o deosebire semnificativa in rata de supravietuire si performanta intre matcile tinute in nucleele de imperechere timp de 24-31 zile si reginele tinute in bancile de matci timp de 31 de zile.

Cea mai potrivita varsta pentru introducerea unei regine intr-o colonie este intre ziua a 24-a si a 35-a de viata. Acest interval da rata cea mai mare de supravietuire si performanta pentru matcile introduse.

Cele mai slabe rezultate (rata de supravietuire la introducere si performanta dupa introducere) le-au obtinut matcile tinute in banci pana la varsta de 24 zile (calculata dupa eclozionare). Reginele au fost prinse din nucleele de imperechere la varsta de 17 zile si tinute apoi in bancile de matci.

Supravietuirea matcilor dupa introducere este legata de nivelul feromonilor secretati de glandele mandibulare (9 ODA si 9 HDA). Cu cat acest nivel este mai inalt, cu atat matca este mai atractiva si deci va avea o rata de supravietuire mai ridicata.

Cele mai mari pierderi de matci se inregistreaza pana in 15 saptamani dupa introducere. Pierderile de matci crescute primavara sunt mai mari cu 30,3% decat matcile crescute in ultima decada a verii. Poate asta depinde si de disponibilitatea crescuta a familiilor de a accepta matcile in conditiile pregatirii acestora pentru iernare.

Cred ca toate aceste rezultate ale studiului ne ajuta pe fiecare dintre noi sa stabilim cum si in ce conditii putem sa optimizam introducerea matcilor in coloniile din stupina proprie, pentru a spori sansele acestora de supravietuire si pentru a obtine de la acestea performanta maxima.
O zi cat mai placuta,
Radu.


sus


 

Custi matci. Expeditia matcilor

autor Vancea Radu

Custile folosite la transport si introducere sunt din lemn, prevazute cu sita metalica, avand dimensiunile de:

  • L=60mm
  • l=19mm
  • i=22mm
  • lungimea ferestrei sitei=40mm;
  • orificiu cusca / diametru tub candy 10mm.


Aranjarea lor in cutiile de transport se face pe randuri de cate doua, avand sitele orientate in directii opuse. Pentru transport se asigura apa si hrana. Se foloseste un burete inmuiat in apa si o bucata de candy (continand zahar invertit). Nu in ultimul rand se asigura albina insotitoare, in proportia ceruta de numarul de custi din cutie. Pentru pastrarea umiditatii cutiile de lemn se uda la capatul apical folosind un sprayer. Se urmareste ca in spatiul dintre sitele duble ale cutiei de transport sa nu fie albine (care ar putea intepa lucratorii postali!), eventualele albine dintre site se incearca sa se scoata afara folosind dalta apicola, in caz contrar se strivesc si apoi se inlatura resturile.
Totul trebuie sa arate curat si "comercial" potrivit standardelor firmei.
......
Matcile sunt expediate in cutiuta de lemn individuala, neinsotite, iar albinele insotititoare se afla in exteriorul cutiilor in care se afla matcile dar in interiorul cutiei mari de carton. Expeditita astfel e un lucru inteligent si asta din mai multe motive:

  1. matcile pot beneficia atat de hrana data de albinele insotitoare din afara cutiei cat si de zaharul-serbet (candy) din tubul ce se afla introdus in cutie astfel ca in cazul in care ar fi cumva neglijate de albinele insotitoare matcile ar avea totusi hrana disponibila si nu ar muri de foame;
  2. albinele insotitoare au astfel acces la o mai mare cantitate de candy ce se afla in cutia de carton decat ar avea daca ar fi impreuna cu matca in cutiuta individuala;de asemenea au acces la apa (stocata intr-un burete ce se lipeste cu lipici de fundul cutiei de carton);
  3. albinele insotitoare pot asigura o ventilatie mai buna in interiorul cutiei de transport.


De asemenea constituie un avantaj faptul ca pentru client e foarte usor sa introduca matcile noi, imperecheate, din cutii in familiile de destinatie. Cutiuta individuala cu matca noua doar se aseaza cu plasa de sarma in jos, intre 2 rame cu puiet. Familia noua (in cazul in care a avut o matca batrana se suprima anterior introducerii - la roii noi nu e cazul) va primi matca noua dupa ce va consuma zaharul candy din tubul de plastic. Procentul de acceptare e foarte mare.

Cantitatea de albine ce se introduce in cutia de carton la expeditie se stabileste in functie de numarul de custi (matci) ce se afla in cutia de transport - indirect prin masurarea greutatii cutiei de expeditie. Astfel ca la 26 regine se asigura albina astfel incat cutia sa cantareasca 2 pounds - aproximativ 1 kg, la 52 regine 2 3/4 pounds la 104 regine 4 3/4 pounds iar la 156 regine 6 3/4 pounds. (la sectiunea Photos in albumul Instrumente si echipament este poza Greutatea cutiei de expeditie inclusiv albine).

Nerespectarea acestor indicatori are efect negativ in sensul ca:

  • prea putine albine insotitoare nu vor putea sa hraneasca matcile in mod corespunzator iar in cazul transportului in zone mai reci sau peste noapte nu vor putea sa mentina o temperatura adecvata;
  • prea multe albine - exista pericolul sufocarii din cauza supraincalzirii.
De obicei albinele ingrijesc in mod egal matcile si nu conteaza pozitia custilor in cutia de transport. Oricum prin modul de pozitionare a lor (vezi foto in acelasi album) se asigura accesul albinelor insotitoare la toate custile cu matci, matcile fiind hranite prin plasa de sarma.

Durata maxima a transportului nu trebuie sa depaseasca 6-7 zile. Aici folosim 2nd Day Air sau Priority Mail astfel clientul (din USA sau Canada) primeste matcile in 48 de ore - aproape fara pierderi. De altfel in fiecare cutie de transport (in functie de numarul de matci comandate) se pun 1,2,3... extra-matci, gratis, pentru astfel de cazuri asa ca cel care va beneficia de matci va fi fericit ca primeste cel putin numarul de matici pentru care a platit. Daca are ceva in plus... e bine pentru programul de fidelitate....

Daca mai aveti intrebari referitoare la sistemul de expeditie descris va rog sa ma intrebati... Sper ca aceste informatii va vor ajuta in munca d-voastra.
Va doresc numai bine.
Radu.

sus


 

Influenta varstei lucratoarelor din nucleele de imperechere asupra matcilor

autor Vancea Radu

Cateva cuvinte despre un experiment ce intereseaza pe cei care cresc matci dar nu numai. Se pune intrebarea daca varsta lucratoarelor din nucleele de imperechere influenteaza intr-un fel matcile. Sa vedem daca e asa, si daca e adevarat, in ce fel.

Matci virgine au fost introduse in nuclee de imperechere continand lucratoare de varste diferite. Studiul a verificat daca lucratoarele pana in 8 zile (grupul de albine tinere) sunt mai potrivite pentru nuclee decat albinele mai batrane de 10 zile (grupul albinelor mature,batrane). In ambele grupuri 7 regine (35%) au fost pierdute in timpul zborurilor de imperechere. Perioada de timp intre introducerea matcilor in nucleele cu albine tinere si mature si inceperea ouatului a fost de 13.69 si respectiv 13.73 zile. Doua regine in nucleele cu albine mature nu au inceput ouatul nici dupa a 20-a zi, cand s-a terminat experimentul, analizele ulterioare evidentiind faptul ca aceste matci au avut ovarele degenerate.

Care au fost premizele de la care s-a pornit? Acestea pot fi rezumate in cateva cuvinte:

  • Nucleele de imperechere sunt colonii de dimensiuni mici in care matcile tinere, virgine, sunt introduse inainte de efectuarea zborurilor de imperechere.
  • Varsta lucratoarelor in nuclee poate fi un factor important ce influenteaza performanta reginelor. Doar albinele mature, batrane, au fost observate atacand reginele, incercand sa le determine astfel sa paraseasca stupul pentru efectuarea zborurilor de imperechere. De aceea, prezenta albinelor mature in nuclee poate fi profitabila deoarece ele pot stimula regina sa iasa devreme la imperechere ceea ce va avea ca efect inceperea devreme a pontei. Cu toate acestea, alte forme de agresiune a lucratoarelor exercitate asupra matcii poate duce la moartea ei iar albinele batrane sunt mult mai probabil infectate cu Nosema apis ori alti agenti patogeni care pot fi transmisi la regina. Matcile infectate cu Nosema apis imprastie parazitul nu doar intre membrii coloniei ci si intre diverse stupine, atunci cand producatorul de matci vinde matcile infectate la cumparator. Folosirea albinelor tinere in nuclee reduce in mod
    semnificativ imprastierea parazitului, dar lucratoarele folosite la popularea nucleelor nu pot fi prea tinere deoarece aceste albine foarte tinere nu sunt capabile de a regla temperatura in interiorul cuibului si, probabil, nu pot oferi conditii optime pentru matci. Deoarece s-a stiut ca lucratoarele mai tinere de 4 zile nu sunt potrivite pentru popularea nucleelor, s-a verificat daca pot fi folosite, in schimb, lucratoare mai tinere de 8 zile. S-a comparat acceptarea matcilor, mortalitatea din timpul zborurilor de imperechere si varsta matcilor la momentul inceperii ouatului in nuclee cu lucratoare mai tinere de 8 sau 10 zile.


Experimentul s-a desfasurat in luna iunie, folosindu-se matci inseminate artificial, diferenta de varsta intre matci nefiind mai mare de 12 ore. S-au creat, folosindu-se 20 nuclee, doua grupuri, unul din grupuri avand albine tinere (cu varsta intre 1-8 zile) iar celalalt albine mature (avand varsta de peste 10 zile). Dupa introducerea matcii noile nuclee create au fost tinute la o temperatura de 14 grade C pentru 2 zile iar apoi au fost plasate pe 6 randuri la o distanta de 1,5m intre randuri si intre nucleele de pe aceiasi linie. Nucleele au fost inspectate discret, in fiecare zi, urmarindu-se prezenta matcii, a oualor si a hranei. De asemenea datele legate de starea vremii au fost urmarite si inregistrate cu ajutorul unei statii meteorologice din apropiere.

Care au fost rezultatele experimentului?

In ambele grupuri toate matcile au fost acceptate, la final pierderile fiind de 35% (7matci). In grupul de nuclee cu albine tinere reginele s-au pierdut intre a 8-a si a 11-a zi de la inceperea experimentului. Pe parcurs, vremea a fost variabila, in particular nefavorabila intre ziua a 7-a si a 11-a, cand a plouat local, vantul a avut o viteza de 7,9m/s iar temperatura medie din timpul zilei a urcat pana la 20,8 grade C. Matcile au inceput sa oua la varsta de 13,69 zile (cu o diferenta de plus/minus 1,32 zile) in nucleele cu albine tinere si la varsta de 13.73 (cu o diferenta de plus/minus 1.27 zile) in nucleele cu albine mai in varsta. Aceste diferente nu sunt semnificative.

Asadar s-a afirmat ca varsta lucratoarelor din nucleele de imperechere afecteaza acceptarea noilor regine introduse. Acest lucru nu a fost confirmat de prezentul studiu, toate matcile introduse fiind acceptate in ambele grupuri. De asemenea, varsta nu a afectat nici momentul de incepere a pontei. In alte studii acest efect de intarziere a inceperii pontei a fost evidentiat doar in nucleele cu albine lucratoare foarte tinere. Cele mai multe pierderi de matci (intre 20-43%) se inregistreaza in timpul zborurilor de imperechere si se petrec din cauza vremii nefavorabile, a predatorilor ori a ratacirii, urmare a unei insuficiente orientari la parasirea nucleului. Un factor extrem de important e vantul. In timpul experimentului conditiile meteo au fost nefavorabile. Aceasta poate explica mortalitatea mare observata in randul matcilor. Varsta lucratoarelor din nuclee nu a afectat aceasta mortalitate.

In cartile de apicultura se sustine ca lucratoarele care hranesc matcile sunt lucratoare mai tinere de 8 zile. In acest experiment reginele s-au comportat la fel de bine atat in nucleele cu albine tinere (de pana la 8 zile) cat si in cele cu albine mature (de peste 10 zile). Fiindca de regula albinele tinere sunt mai sanatoase decat cele batrane, pentru nuclee este recomandata folosirea albinelor tinere (pana in 8 zile).

Ca o concluzie:

  • Nu s-a gasit nici o influenta a varstei lucratoarelor asupra performantei matcilor.
  • Varsta lucratoarelor din nuclee nu afecteaza mortalitatea matcilor virgine si momentul in care matcile incep sa depuna oua.
  • Totusi, din cauza ca albinele mai tinere de 8 zile sunt expuse intr-un timp mai scurt infectiilor, se recomanda folosirea acestora in nucleele de imperechere.


Sper sa va fie utile aceste informatii. Eu am gasit acest studiu cel putin interesant. Nu poti decat sa admiri grija si de ce nu dragostea albinelor, fie ele tinere, fie mature sau batrane pentru cea care reprezinta garantia perpetuarii speciei lor: matca.

Va doresc o zi de primavara insorita si calduta,
Radu.

sus



N

Titluri
Subtitluri
 Pericolul nosemozei,

Pericolul nosemozei

Nosemoza este una dintre cele mai raspadite si mai periculoase boli din lume. Dezvoltarea moderata si insidioasa a bolii contribuie la subestimarea difuziunii si a importantei ei economice.
Neglijam boala, desi la iesirea din iarna constatam ca o parte din coloniile de albine nu au supravietuit, nu ne vine sa credem si nu stim de ce am pierdut matcile, albinele nu mai sunt productive, stupii se depopuleaza aparent fara motiv. Productia de miere a coloniilor din stupina este neuniforma iar a stupinei este sub media zonei sau sub asteptarile noastre. Ne amagim ca am scapat de boala primavara, cand odata cu aparitia culesului si cu dezvoltarea intensiva a puietului, procentul albinelor bolnave se diminuiaza.
Americani, care sunt foarte pragmatici, au stabilit ca pagubele produse de nosemoza sunt mai mari decat pagubele produse albinelor de toate celelante maladii luate la un loc.
Nosemoza evoluiaza diferit de la an la an iar in cursul unui an se manifesta diferit de la luna la luna. Desi parazitul se intalneste aproape peste tot in natura ca spor, iar la nivelul intestinului mijlociu al albinei (mucoasei gastrice) ca forma vegetativa, boala nu afecteaza toate coloniile dintr-o stupina si nu toate albinele sunt purtatoare de spori.
Germenul patrunde in interiorul celulei, se inmulteste, produce toxine, se elibereaza distrugand celula in care s-a dezvoltat si contamineaza alte celule. Boala inhiba productia de laptisor din glandele hipofaringiene ale albinelor si din acest motiv, cresterea si dezvoltarea puietului este incetinita iar colonia de albine intra în involutie. In functie de presiunea de invazie, sunt distruse tot mai multe celule, organismul albinei, inaintand in varsta, intoxicat si prost hranit, nu mai poate reface tesuturile distruse, apar zone întinse de necroza la nivelul intestinului mijlociu, iar albina, avand distrusa mucoasa gastrica nu mai poate asimila hrana si nu mai supravituieste.
Coloniile cu matcile infectate se dezvolta greoi, fac schimbare linistita, roiesc sau sunt distruse de alti daunatori. Boala infuenteaza negativ sau poate compromite total si eforturile apicultorilor din crescatoriile de matci.
In cazul unor insuccese, daca nu vom face investigatii clinice si examene de laborator amanutite pe fiecare caz in parte, putem da vina pe orice, inclusiv pe nevinovatele albine, care banuim ca nu sunt de calitate, banuim ca nu au urcat in catul de sus sau nu au trecut in dreapta sau in stanga unde erau rezerve de miere, sau banuim ca familia de albine a pierit din cauza noastra sau a "mizeriei"etc.. etc..
Cat de mult cunoastem fiziologia si patologia albinei? Cum asiguram asistenta sanitara veterinara in stupina? Respectam programul anual al actiunilor de supraveghere, prevenire si control al bolilor la albine elaborat de autoritatea sanitara veterinara?
Metodele de control si de identificare a intensivitatii si extensivitatii invaziei parazitare sunt fiabile? Tratamentele aplicate au suport stiintific si se incadreaza intr-un program de combatere integrat, sau sunt "babesti" ?
Daca nu putem sa raspundem cu argumente logice la aceste intrebari trebuie sa admitem ca situatiile nefavorabile si tendintele neexplicate din evolutia coloniilor de albine se pot datora si nosemozei, iar eforturile pentru a prevenii si combate aceasta boala sunt mai mult decat necesare.
De ce lansez acest semnal ? Albinele sunt considerate de autoritati o "specie minora" desi importanta lor este "majora". Pentru o apicultura de performanta sanatatea albinelor este prioritara.
Daca nu cerem sprijin si nu ne vom sprijinii reciproc, nu vom putem niciodata sa ne rezolvam problemele.
Deaceea, caut parteneri pentru a lansa si a ne implica intr-un program de combatere integrata a bolilor la albine in general si a nosemozei in special. Primul pas este schimbul de informatii. Care este punctul d-voastra de vedere?

autor: Gh Dobre 0722.336.083

sus


O

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


P

Titluri
Subtitluri
Pastoral

 

Pastoralul

autor Vancea Radu

Rovigneta pentru apicultorii ce practica stuparitul pastoral poate fi considerata o lovitura sub centura. Avand in vedere pretul mare pe care trebuie sa il achite (pentru doar cateva zile in care isi transporta stupii) si pretul scazut al mierii, pentru cei cu putine familii de albine nu se merita sa faca pastoral. Poate doar in asociere cu alti apicultori din localitate sau din imediata apropiere.

In opinia mea problema ar putea fi solutionata doar printr-un decret de lege care sa stipuleze clar statutul mijloacelor de transportat stupi vis-a-vis de taxele de drum, iar apicultorul sa plateasca doar atat cat foloseste aceste mijloace speciale de transport. Cert este ca luna mai se apropie cu pasi repezi si salcamul in mai putin de o luna infloreste iar cei care practica stuparitul pastoral trebuie sa se loveasca si de problema aceasta, a rovignetei. Ce sa spun... sperante de mai bine sunt, sa vedem insa materializarea lor...

Insa nu acest aspect, al rovignetei, am vrut sa fie subiectul acestui post, cred ca ar fi util sa discutam despre unele aspecte legate de pastoral, mai precis de precautiile ce trebuie luate in cazul transportului stupilor, de conditiile din mijloacele de transport si de comportamentul albinelor ca raspuns la mutarea de pe vechea locatie. La pastoral albinele pot fi transportate pe o raza de la cateva zeci de kilometri pana sute, chiar la mii de km. (cum este in cazul coloniilor din USA). La noi doar cateva sute bune (daca ar fi sa luam distanta de la Satu-Mare la Tulcea, de exemplu). Ideea este ca albinele pot fi mutate pe distante mari daca li se asigura niste conditii de transport adecvate. Cel mai mare pericol in pastoral este supraincalzirea albinelor care poate duce la sufocarea albinelor si topirea fagurilor. Pentru prevenirea acestei supraincalziri unii apicultori folosesc pentru transport camioane cu camere frigorifice in care temperatura este mentinuta in limita a 5-10 grade Celsius. Totusi, si aici trebuie avuta in vedere problema acumularii de dioxid de carbon. De aceea ventilatia intre exterior si interiorul camerei frigorifice ramane un aspect important.

Albinele mutate pe o noua locatie se reorienteaza rapid. Un studiu facut intr-o livada de peri a aratat ca o albina culegatoare de polen s-a intors la stupul ei dupa 13 minute de la deschiderea urdinisului, dupa ce colonia a fost adusa de la o distanta apreciabila. La 14 minute de la deschiderea urdinisului s-au intors la stup 6 culegatoare de polen iar dupa aceste 14 minute numarul culegatoarelor intoarse acasa a crescut simtitor.

La mutare urdinisurile se inchid. Pentru o mai buna ventilatie se pot folosi balconase din plasa de sarma zincata aplicate pe urdinis, podisoare sau funduri din plasa de sarma. E important ca stupii sa fi putin distantati intre ei. Intre stupi se pot intercala funduri de stup sau capace. Pentru fixare se pot folosi scoabe (mai putin recomandat deoarece se consuma timp la fixarea si luarea lor), panglici din material textil sau otel prevazute cu sistem de strangere sau franghii. Cel mai modern si eficient mod de a muta coloniile este in sistem paletizat. Coloniile sunt asezate cate 4 pe un palet, doua colonii cu fata intr-o directie iar celelalte doua cu fata in directia opusa. De obicei e un spatiu doar intre stupii aflati in directii opuse. Suprafata de sus a paletului este acoperita cu una sau doua bucati de placaj, servind astfel ca funduri pentru cele 4 colonii. Piese de fier in forma de U sunt batute in partea de sus a paletului. Aceste piese se proiecteaza in sus, fixand corpurile de stup (deci pentru 4 stupi sunt necesare 4 astfel de piese batute in paleti). Daca coloniile sunt pe 2 corpuri, corpul de sus nu se fixeaza in scoabe insa intreaga incarcatura este legata cu franghii. Paletii sunt incarcati/descarcati din camioane folosindu-se elevatoare sau brate mecanice.

Fata de pastoralul traditional, cea mai mare schimbare in pastoralul modern este ca urdinisurile coloniilor mutate sunt lasate deschise astfel ca albinele pot iesi si intra liber din stupi. Totusi ca sa se evite pierderea albinelor si problemele legate de inteparea oamenilor si animalelor de pe traseu, intreaga incarcatura este acoperita cu o plasa de nailon cu ochiuri mici, bine fixata de camion. Plasa, din cauza manipularii gresite sau a diferitelor accidente se poate rupe dar e usor reparata. Astazi, ca si in trecut, apicultorii care practica pastoralul (exceptand pe cei care folosesc camioane dotate cu camere frigorifice) fac, inainte de a ajunge la destinatie (in cazul in care locul respectiv se afla la o distanta mai mare) cateva opriri, totdeauna scurte in timpul zilei. Scopul acestor popasuri este de a mentine un flux de aer constant in colonii, pentru a evita supraincalzirea lor. Pe vreme calduroasa camioanele se pot opri periodic iar incarcatura de stupi se stropeste cu apa. Deoarece camionul se misca iar apa se evapora, incarcatura cu stupi se raceste.

Abilitatea de a muta un numar mare de colonii rapid si usor face posibila cultivarea unor suprafete intinse cu specii de plante care au nevoie de polenizare incrucisata, realizata cu ajutorul albinelor (floarea soarelui, lucerna, livezi de meri, peri, etc.). Numai conlucrarea stransa intre apicultori si proprietarii de culturi este garantia obtinerii unor recolte bogate, a beneficiilor de ambele parti.

Inchei aici, cred ca ar fi util de aflat (si aici ma adresez apicultorilor din grup care fac pastorul) cum va organizati fiecare aceasta actiune, ce mijloace folositi, cum va pregatiti albinele, stupii, ce probleme se intampina pe parcursul acestei operatiuni, de asemenea ce solutii ati gasit la aceste probleme si nu in ultimul rand, daca aveti o poveste stupareasca (nu zic vanatoreasca ca nu se potriveste), puteti sa ne-o spuneti? Cred ca ne-ar descreti putin fruntile, incarcate de prea mult stres zilnic...
Va doresc un Pasti Fericit, alaturi de cei dragi, numai bine,
Radu.

Rovinieta si modalitatile eficiente de practicare a pastoralului

Vreau sa intervin si eu in aceasta discutie, atat in ceea ce priveste rovignieta cat si in ceea ce priveste modalitatile eficiente (costuri reduse/familie) pentru organizarea transportului in pastoral.

Autor: Constantin Dobrescu
Eurohonig SRL
tel 0040 744 823628
constantin@dobrescu.com
www.eurohonig.com

In privinta rovignietei stiu ca este dureros pentru detinatorii de pavilioane sa constate ca exista costuri mari legate de folosirea acestora. Poate pentru prima oara in ultimul an se intrevede o vaga speranta in sensul ca un oficial din Ministerul Agriculturii a promis ca incearca sa propuna d-nei Anca Boagiu o interventie la Consiliul Europei pentru derogare de la plata taxei de drum pentru apicultorii romani detinatori de mijloace specializate ptr transportul stupilor in pastoral, tinand cont de faptul ca ei nu reprezinta un numar semnificativ la nivelul intregii tari. Este prea devreme insa sa ne bucuram, nu stim daca chiar se va considera oportuna o asemenea solicitare din partea Romaniei si nici daca UE va fi de accord cu ea, avand in vedere ca orice concesie facuta unei categorii de detinatori de autovehicole va incuraja pretentii asemanatoare ale altora. Din pacate nu numai taxa de drum reprezinta un cost important legat de pavilioane, aici se mai pot aminti alte costuri care odata cu integrarea se vor alinia celor normale pe piata vestica, cum ar fi asigurarile si obligatia asigurarii unor conditii tehnice minime obligatorii. In acest sens am aflat ca au inceput sa apara deja atentionari catre ACA cum ca in viitorul apropiat va fi obligatorie dotarea cu ABS a remorcilor si pavilioanelor apicole! De aceea as vrea sa atrag atentia tuturor apicultorilor, mai ales celor care acum planuiesc investitii in pavilioane noi, sa se gandeasca bine inainte de a-si face planuri de investitie in mijloace de transport ptr stupi.

Personal cred ca viitorul apartine sistemelor flexibile de transport in pastoral, bazate pe camioane cu platforma si eventual la care sa se poata atasa remorca, cu incarcare-descarcare paletizata, lucru ce implica si existenta unui mijloc de incarcare-descarcare ca motostivuitor pentru apicultura sau brat de macara, sau amandoua. Toate acestea evident ca sunt rentabile numai in conditia deplasarii unui numar considerabil de stupi in pastoral, deci a existentei stupinelor de dimensiuni mari. Mult timp acest tip de investitie a fost privit la noi doar ca un vis frumos, ceva specific altor meleaguri, cu apicultori mai bogati si cu preturi de achizitie a mierii fabuloase.

In acest moment cred insa ca se poate conta in mod justificat pe un ajutor pe care il consider exceptional, de altfel inexistent in restul UE la acest moment, pentru investitii ce pot schimba soarta apicultorului roman. Cine nu stie sa profite acum de finantare prin programul SAPARD si Fermierul pierde o oportunitate si un loc in competitia ce va fi tot mai dura in anii urmatori.

Noi, la Eurohonig, am facut un efort primavara aceasta pentru a obtine dreptul de a publica, de a traduce si de a edita o carte care trateaza si problema eficientei pastoralului din perspectiva apiculturii italiene. Citind mesajele pe tema pastoralului aparute aici m-am gandit ca multe din intrebarile pe care si le pun apicultorii romani au deja raspunsuri in Italia si aceasta lucrare le-ar fi de mare ajutor. Prin urmare recomand, sincer si obiectiv fiind, studierea cartii "Apicultura-Organizare, Structuri, Logistica" pe care o puteti comanda si prin internet de pe site-ul nostru. Desi editia "semnal" de 100 buc aproape s-a epuizat, intr-un interval scurt de timp vom scoate o a doua editie, revizuita si imbunatatita de 1000 exemplare.

Cu stima,

Constantin Dobrescu
Eurohonig SRL
tel 0040 744 823628

Comentarii la "Rovinieta si modalitatile eficiente de practicare a pastoralului".

autor Liviu Oncescu

D-le Dobrescu,
Ati facut din pacate un mare efort prin a compatimi apicultorii privind rivignieta, ca s-ar putea ca o anumita doamna sau d-ra sa intevina pe nu stiu unde sa circulam si noi ca exceptii de la lege, ajungind in final la scopul propus de a face reclama unei carti cu recomandarea sincera de a gasi cumparatori. Eu am multe rezerve ca firma dvs. dupa ce a organizat in conditii precare tirgul de la Faget mai poate sa emita pretentii ca ar avea un cuvint de spus in Organizarea Apiculturii Romanesti.

As dori sa va informez citeva lucruri:

  1. rovinieta tine de Min.Transporturilor in speta de dl Dobre;
  2. Consiliul Europei, Min. Agriculturii nu are nici-o legatura cu ac. problema,
  3. iar cu privire la dotarea stupinelor cu ABS mai este cale lunga doarece pe sosele patriei circula cu mare veselie carute, motoare de taiat lemne si multe alte autovehicule care nu au auzit de asemenea dotari.

Asa ca lasati romanii in pace cu asemenea probleme ca pentru 10 nopti cit circula intr-o campanie de pastoral dvs. veniti cu alte idei ca stupinele trebuiesc tractate cu turbo-reactoare sau nu mai stiu ce minuni.

Cu asemeni conceptii nu ma mai mira ca neica nimeni care vine din alta tara face experienta pe romani ne da indicatii si dupa cum se vede gaseste si suportul uman. In Franta de expl. familiile de albine se trateaza cu antibiotice si nimeni nu comenteaza!!!

Poate cineva are interesul ca apicultura romanesca sa fie "rasa" si in acest caz nu ne mai miram ca rovinieta costa o tona de miere si incet incet dispare pastoralul si atunci vine ungurul, nemtul, Kunta-Kinte etc. pentru ca sint oameni in tara asta care intr-adevar "pun" umarul la scufundarea apiculturii romanesti. Dvs. pe care parte a baricadei marsaluiti?

Ptr.colistasi - ati auzit de vreo firma care are tangenta cu apicultura, vreo cooperativa ca a facut demersuri la Guvenul Rom. pentru a procura rovinieta pe un nr. redus de zile?!! In cazul ca stiti ceva va rog frumos sa ma anuntati !

sus


 

Pretul mierii

De tinut minte!

autor Gh Dobre

Consiliul pe produs (miere si alte produse apicole) a recomandat anul acesta pretul de referinta 6,5 RON (65.000 ROL) per KG.

  • Pentru cei care vor sa cumpere miere sub acest pret le recomand aspartamul, ciclamatul si zaharina.
  • Pentru cei care doresc sa vanda sub acest pret ii atentionez ca pot fi dati in judecata de asociatiile profesionale din tara (sunt vreo 20 in afara de ACA) pentru practicarea de preturi de dumping. Ati uitat ca in Romania trebuie sa exiziste o ECONOMIE DE PIATA functionala?
  • Din mierea de albine se poate obtine orice, dar din zaharina, ciclamat si aspartam nu se obtin decat derivati de formaldehida care "conserva" si transforma calculatorul biologic al omului in camera "obscura".
  • Nu considerati ca pentru copii trebuie sa inlocuim mingiile de plastic umplute cu lapte si corpurile dure, cate odata si mucegaite, coapte sub forma de corn cu turta dulce, usor de conservat, placuta la gust si cu valoare nutritiva mare ?
  • Ce ziceti de un festival al mierii la Ploiesti, sau ori unde in tara, in primele zile din august, unde sa invitam reprezentantii comerciali de la toate ambasadele din tara, care sa vada si sa guste mierea romaneasca?
  • De ce sa folosim o singura piata cu angrosisti mercantili cand putem cauta si alte piete?
  • Si in Romania mierea se vinde bine, numai sa vrem.
  • Ce facem asteptam sa pice para malaiata?

Plin de speranta va doresc sanatate si numai succese in tot ceea ce intreprindeti (pastoral, sapard, fermierul, etc),
Gh Dobre

sus


R

Titluri
Subtitluri

Roirea

Prevenirea si controlul roirii

autor Vancea Radu

Avand in vedere ca la roire parasesc stupul intre 30 si 70% din albine iar productia de miere si polen este afectata in urma inactivitatii albinelor aflate in perioada pregatirii pentru roire se impune prevenirea acestui fenomen natural, dar nedorit.

Prevenirea roirii este preferata controlului deoarece acesta este incet, consumator de timp si nu are de fiecare data succes. Pana la momentul in care larvele din ouale depuse in botci eclozioneaza, roitul este un proces mai mult sau mai putin reversibil. Inainte de acest moment, eliminarea aglomerarii din stup (prin adaugare de corpuri, faguri, luarea unor rame cu puiet capacit si albina acoperitoare si darea acestora familiilor mai slabe - aceasta masura contribuie si la pastrarea echilibrului de albine tinere-mature si a distributiei feromonului in familia de albine), intensificarea ventilatiei prin deschiderea larga a urdinisului sau asezarea stupilor la umbra, opreste roirea si aduce din nou colonia la starea normala.

Odata ce larvele au aparut in botci (in special daca se observa larve de 2-3 zile) este timpul sa se ia masuri mai drastice.
O metoda drastica, dar eficace, de control a roirii, si astazi viabila, a fost dezvoltata in 1884 de George Demaree. Prima data se localizeaza regina si se plaseaza in corpul de jos cu o rama continand 1/4 din suprafata puiet (sau mai putin). E important sa se lase o parte mica din puiet cu matca. Fagurii ramasi in corpul de jos sunt goi iar regina va avea spatiu suficient pentru a oua. Toate botcile gasite pe fagurii din stup trebuie distruse. O gratie Hanemann se pune deasupra acestui corp de jos (sau, prin analogie pentru stupii orizontali, intre compartimentul ce se formeaza cu fagurii goi si matca si ceilalti faguri) iar deasupra acestui corp de jos se pun unul sau doua corpuri de faguri goi (posibil si intercalati cu artificiali). Puietul ramas este asezat intr-un corp ce se pune deasupra acestor corpuri cu rame continand faguri goi. Aceasta separare a matcii de puiet este suficienta pentru oprirea roirii iar colonia nu isi pierde din putere. Separarea va determina insa albinele ce ingrijesc puietul in corpul de sus sa creada ca regina lor este pierduta si ele vor incepe de obicei sa creasca o noua regina. Zona puietului trebuie cercetata la o saptamana pentru a distruge eventualele botci aparute. Desi de succes aceasta metoda implica multa munca si de aceea nu este practica pentru cei care au multi stupi ce se pregatesc de roire.

Si caracterul genetic este important in determinarea unei colonii sa roiasca. Matcile care prezinta instinct accentuat de roire trebuie inlocuite cu matci selectionate, crescute in conditii optime, obtinute din familii a caror tendinta spre roire scazuta a fost monitorizata pe parcursul a catorva ani apicoli. Si fiindca aceasta tendinta de roire se transmite la descendenti, fiind mostenita, nu se recomanda inmultirea efectivului de familii prin crearea de roi cu matci provenite din botci de roire. Asa doar se perpetueaza in stupina acest fenomen nedorit.

Controlul trantorilor este important deoarece s-a demonstrat ca prezenta in numar mare a trantorilor intr-o colonie accentueaza instinctul de roire al acesteia. De aceea folosirea ramelor claditoare si decuparea periodica a puietului de trantor, pe langa ca este o metoda ecologica de combatere a paduchilor Varroa, mentine la un nivel normal populatia de trantori din familia de albine.

In final cele cateva conditii care previn roirea: spatiu suficient in stup (evitarea aglomerarii), raport echilibrat al castelor (in special al albinelor tinere) in colonie, ventilatie corespunzatoare (umbrire in zilele calduroase), regine cu tendinta slaba de roire si munca constiincioasa a apicultorului in stupina pentru efectuarea tuturor lucrarilor necesare.
O saptamana cat mai productiva,
Radu.

 

 

Stupul care ROIESTE are cel putin un DEFECT ca familie....

autor Bobalca Aurel

  1. Matca NU mai emana bine FEROMONI si ca urmare NU mai poate controla COMUNITATEA. In acest caz NU isi are rostul sa mai salvam aceasta matca decat sa o inlaturam si sa-i dam o BOTCA sau MATCA sau sa-l lasam sa-si traga BOTCI.Una singura va SUPRAVIETUII si nici nu va ROI.
  2. Cine face PASTORALUL puternic trebuie la 2 cel mult 3 ani sa schimbe matcile si in aceasta perioada NU ROIESTE.

Intr-un cuvant MATCA e REGINA in stup si de ea depinde TOTUL adica PRODUCTIA de MIERE, POPULATIA sa fie sub control , INFOMETAREA , BLANDETEA si ROIREA. EA trebuie sa stie cata PONTA sa depuna ca TOTUL sa fie OK.... Eu spre exempul tin cont ca familia din care fac MATCI sa aiba in TOT TIMPUL anului ramele cu PUIET cu CORONITE de miere , ORICAT de mici ar fi coronitele ....


PS RETINETI : Indiferent de luna calendaristica : ianuarie, februarie ,martie, etc RAMELE ce au PUIET sa contina si CORONITE cu miere.... La controlul de primavara care l-am facut anul acesta TREI familii au indeplinit acest deziderat impus de mine din 93 de familii...

sus


S

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


T

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


U

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


V

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


Z

Titluri
Subtitluri
 

 

 

 

sus


 

 

 

 

Dreamweaver Suport Center DHTML Menu / JavaScript Menu - Created Using NavStudio (OpenCube Inc.) Acest site: "Miere de albine pastoral" este o locatie noncomerciala http://romapis.org/index.php?id=salvatialbinele

© 2002 ult rev: 22-mar-18

 

Flag Counter  IP Address
Unique Hits