Intretinerea
si exploatarea albinelor
Cresterea
matcilor
Cu cat se folosesc
matci mai bune, cu atat profiturile sunt mai mari, sarcina
apicultorului fiind aceea de a-si procura matci de calitate,
prin cumparare sau producere
in stupina proprie, un rol important avandu-l:
Nu vom obtine
niciodata matci de buna calitate daca:
- provin din familii
slabe sau
- sunt crescute in familii
slabe
Matcile sunt crescute
in botci naturale (atunci cand omul nu intervine) sau
in botci artificiale (prin metoda transvazarii, dublei
transvazari ori in botci
de plastic prin asamblarea fundurilor de celula
cu larve de cateva ore).
sus
Calea
naturala
Dezavantaje:
-
matcile
nu se pot obtine dupa un plan dinainte stabilit, adeseori
obtinandu-se matci de la familii cu insusiri necorespunzatoare;
-
prin
folosirea matcilor din familiile care roiesc se inmultesc
familiile care au evidentiat puternic instinctul roirii;
-
in
multe cazuri (orfanizare, familii nerecordiste
etc.), calitatea matcilor este necorespunzatoare
si nu au asigurate cele mai bune conditii de ingrijire.
Din
familiile roitoare
Acest mijloc
de obtinere a matcilor da rezultate foarte bune cu conditia
ca familia respectiva sa fie recordista.
Botcile de roire
duc la obtinerea unor matci de foarte buna calitate,
singurul dezavantaj fiind acela ca perpetueaza insusirea
de a roi la descendenta, dar, contribuie la ridicarea
valorii acestora. Botcile de roire sunt de 2 ori
mai lungi decat cele crescute pe dispozitivele artificiale
mobile iar cantitatea de laptisor ramasa dupa eclozionare
in acestea este de 2 ori mai mare decat cea ramasa in
botcile crescute prin transvazare.
O metoda recomandata
apicultorilor incepatori este fortarea roirii.
Familiile care urmeaza sa produca matcile se hranesc
stimulent si sunt imputernicite periodic cu faguri cu
puiet capacit, primavara timpuriu, cuibul tinandu-se
stramtorat. Pe masura ce botcile sunt capacite se detaseaza
de pe faguri si se folosesc in stupina.
Din
familiile anecbalice recordiste prin schimbare linistita
Matcile provenite
prin SL (schimbare linistita) sunt cele mai bune,
cu conditia sa fie provenite din familii recordiste.
In cazul in care o familie isi schimba linistit matca
(de obicei in luna iunie), in lipsa unui cules, se recomanda
stimularea cu sirop sau miere. Dupa capacire, cu botcile
capacite se fac cat mai multe nuclee de imperechere.
Crescand matci de schimbare linistita se face atat selectia
in masa, cat si selectia individuala, daca urmarim an
de an calitatea matcilor.
Din
familiile ramase orfane
Botcile de salvare
sunt crescute in situatii limita, albinele luand in
crestere ceea ce au la indemana, adica larve de varsta
mai mare, fapt care duce, de cele mai multe ori la obtinerea
unor matci de proasta calitate. Matcile obtinute din
asemenea familii sunt, in general, necorespunzatoare
intrucat, de cele mai multe ori, albinele cladesc botci
si din larve mai putin tinere. Metoda da rezultate mai
bune daca primele botci capacite se distrug si se lasa
cele mai frumoase (eventual se adauga un fagure
cu oua dintr-o familie recordista, distrugand toate
botcile gasite pe celelalte rame).
sus
Calea
artificiala
Metode
Metoda
Liviu Padurean
Cu circa 35
de zile inainte de a avea nevoie de botci mature dam
fiecarei familii din care intentionam a creste matci,
cate 2 rame cu puiet capacit, fara albine, luand cate
o rama de la doua familii bune. Tot acum se incepe hranirea
cu sirop in care adaugam polen proaspat 10-15% recoltat
in ziua precedenta de la alta familie, caci la familia
crescatoare nu asezam colectoare de polen. Daca stupii
nu pot fi vizitati zilnic, asezam sub podisor o turta
facuta cu 20 % polen, pe care o completam cu miere si
zahar pudra pana la epuizare
(pana ce turta capata consistenta unui aluat nelipicios)
La circa 23-26
de zile inainte de a avea nevoie de botci, procedam
la ridicarea tuturor ramelor in care majoritatea puietului
este necapacit sau sunt insamantate cu oua si le plasam
in alte familii, marcandu-le cu o pioneza pentru a le
recunoaste in vederea inapoierii, aducand in locul lor
o rama cu puiet capacit si o rama goala stropita cu
sirop pentru insamantare.
Dupa 4 zile repetam
operatia, inlocuind rama proaspat insamantata cu o alta
goala insotita de o rama cu puiet capacit. Hranim in
continuare, in felul aratat si dupa alte 4 zile, repetam
operatia. Dupa alte 4 zile, cand deschidem stupul, botcile
au deja larve de 2-4 zile.
Deci, socotind 12
zile de cand am dat 2 faguri cu puiet capacit, + 12
zile pana cand observam botcile cu larve de 2-4 zile,
+ 10 zile pana la eclozionare = 34 zile. Matcile crescute
in familiile care nu au reactionat decat la patrulea
interval de 4 zile vor ecloziona in circa 36 de zile
de la pornirea cresterii.
Recoltam botcile la
3-4 zile inca necapacite si le dam altor familii doici
spre finalizare. Cu acest procedeu putem recolta la
fiecare 8 zile cate 4-8 botci, in medie 5-6.
Inainte de capacirea
primei botci matca este scoasa din stup impreuna cu
fagurele pe care se afla, facand un nucleu de rezerva
alaturi, ajutat cu albina tanara si faguri din alti
stupi.
Botcile sunt scoase
la fiecare 12 zile, fiind puse direct in colivie cu
5-6 albine insotitoare, cu o picatura de serbet si plasate
intr-o familie pastratoare. Dupa 2-3 zile se pot intrebuinta
fie ca botci, fie ca tinere matci proaspat eclozionate.
Aceste matci se imperecheaza mai repede cu 3-4 zile,
dezvoltand familii foarte puternice si fiind foarte
longevive.
In varianta in care
nu avem nevoie de multe matci, putem lasa botcile in
familia crescatoare, pana la 1-2 zile inainte de eclozionare,
cand, cu cate o rama cu puiet capacit si o botca existenta
sau altoita, putem forma 5-6 nuclee pentru fiecare familie
crescatoare, formate prin stolonare de la alte familii.
Familia crescatoare (cu matca varstnica care a fost
retinuta provizoriu intr-un nucleu de rezerva) ramane
cu restul puietului, a rezervelor, a albinelor de pe
acestea si cu toata albina zburatoare, completandu-i-se
fagurii lipsa cu rame cu faguri artificiali. Prin metodele
descrise mai sus - care nu trebuie aplicate rigid -
putem produce matci in serii continue, timp de 2-3 luni.
Metoda este foarte maleabila. Cand cresterea e inceputa
mai tarziu, nu mai e nevoie de intarire si operatiunile
incep direct cu faza eliminarii puietului larvar. Nici
respectarea termenului de 4 zile nu e obligatorie, ramele
putandu-se ridica si din 3 in 3 zile sau, cand matca
nu si-a depus ouale in ramele depuse de noi ci in cele
din care a eclozionat puietul, ne acomodam situatiei.
sus
Probleme
de crestere a matcilor
Familiile de carne
(se dezvolta rapid, au puiet mult dar, sunt neproductive,
uneori nu sunt in stare nici sa-si asigure proviziile de iernare).
Matcile acestor familii trebuiesc schimbate cat mai repede
cu matci tinere, indeosebi de schimbare linistita, intrucat,
pe parcurs, familiile bune pot suferi o influenta negativa
datorita imperecherii matcilor cu trantori neproductivi proveniti
din coloniile de carne. In caz contrar, vom contribui la degenerarea
albinei.
Pierderile de matci datorate
diferitelor cauze:
-
aplicarii unor metode
neadecvate de introducere;
-
ratacirii tinerelor
matci iesite la imperechere;
-
devorarii matcilor de
catre anumite pasari;
-
umplerea incompleta
a spermatecii (de obicei fiind nevoie de mai multe zboruri
de imperechere) ; sunt situatii in care matcile tinere,
incomplet imperecheate, oua catva timp dar, albinele construiesc
in continuare botci, din care eclozioneaza alte matci si
se fac alte zboruri de imperechere, pana la remedierea situatiei.
sus
Cresterea
trantorilor
In familiile de prasila
alese din timp, la inceputul lui aprilie, se introduce
cate 1 fagure cu celule de trantori, coloniile stimulandu-se
din belsug cu hrana energetico-proteica.
Pot fi folosite familii:
-
producatoare
de trantori si
-
crescatoare
de trantori (familii doici).
Cresterea
dirijata in FPT
Pentru a fi cat mai siguri
ca imperecherea se va face cu trantorii doriti:
-
este
bine ca declansarea cresterii reproducatorilor
sa se faca cat mai timpuriu (cu 14-15 zile
mai inainte fata de cresterile normale), in asa fel incat
maturizarea acestora sa se faca inaintea celorlalti trantori
din stupina proprie;
-
un
alt mijloc este imperecherea controlata
prin infiintarea unor puncte izolate de imperechere
testate (prin amplasarea in acele zone a
doua nuclee cu matci neimperecheate, fara trantori; daca
dupa 15 zile matcile acestora nu au inceput ouatul sau
au depus puiet de trantori, inseamna ca zona este curata
si se poate amplasa in aceste locuri un punct de imperechere
controlata).
Tehnica
ingradirii cresterii trantorilor necorespunzatori
-
fagurii
cu celule de trantori sunt inlocuiti cu faguri
artificiali;
-
la
urdinis se introduc gratii -
pentru a impiedica iesirea eventualilor trantori ramasi;
-
celulele
cu puiet de trantor se distrug ori de cate
ori sunt depistate pe ramele cu puiet normal.
Cresterea
in extrasezon
In mod normal, trantorii
dispar inainte de incheierea sezonului de crestere a matcilor.
In acest caz, se recomanda folosirea familiilor bezmetice
(cu albine ouatoare), a coloniilor cu matci trantorite,
si a coloniilor cu matca neimperecheata.
Avantaje cresterii trantorilor
in extrasezon
Folosirea trantorilor din
colonii foste recordiste, cu matca trantorita sau din colonii
bezmetice, prezinta urmatoarele avantaje:
-
asigura
un mare numar de matci imperecheate,
dand posibilitatea cresterii matcilor pana toamna tarziu;
-
elimina
aparitia matcilor insuficient imperecheate, urmare a deficitului
de trantori;
-
asigura
presiunea de selectie si pe
linie paterna, prin cresterea trantorilor
de origine cunoscuta.
Trebuie tinut totusi cont
ca daca pentru imperecherea unei matci cu trantori dintr-o
familie normala necesarul de trantori este de 10, atunci
cand sunt utilizati numai trantorii dintr-o colonie bezmetica,
trebuie luati in calcul 15-20 trantori pentru o matca.
Starea activa se realizeaza
prin:
-
introducerea periodica
la 7 zile a 1-2 rame cu puiet capacit de albina lucratoare
in eclozionare;
-
inlocuirea
fagurilor buni de ouat, din familiile crescatoare, altele
decat cele donatoare, cu faguri cu puiet de trantor (aflat
in ziua a 4-a de la depunerea oualor, pentru a se evita
eliminarea acestora de catre albinele doici ale coloniei
crescatoare).
Intretinerea diferentiata
Zona
campiei Dunarii si Dobrogea
In aceasta zona zborurile
de curatire au loc de obicei intre 10-20 martie, schimbarea
albinelor varstnice incepe in timpul iernii si se incheie
in a doua decada a lunii aprilie. Dezvoltarea maxima inregistrandu-se
in a doua decada a lunii iunie, dupa aceasta perioada urmand
o scadere a activitatii de ouat a matcilor, fapt care face
ca familiile sa intre slabite in iarna. Pentru dezvoltarea
rapida a coloniilor de albine se iau toate masurile de imputernicire,
pe langa stimulari folosindu-se mai ales unirile de toamna,
FAV si FAP. Spre sfarsitul culesului de la salcam se cresc
matci si se formeaza nuclee de imperechere. La incheierea
culesurilor se urmareste prevenirea slabirii prin hraniri
stimulente sau de completare pana la sfarsitul lunii august.
In localitatile din lunca inundabila si Delta Dunarii,
masurile de completare sau stimulare se aplica numai daca
culesul este compromis. In perioada 1-20 octombrie, pe masura
incetarii cresterii de puiet, se fac tratamentele impotriva
parazitilor varroa, FAV se unifica cu FAB, pastrandu-se
numai matcile tinere si cele recordiste.
sus
Dezvoltarea familiilor in
aceasta zona este mai intarziata, zborurile de curatire efectuandu-se
intre 20 martie si 10 aprilie, familiile de albine ajungand
la dezvoltarea maxima in a treia decada a lunii iunie inaintea
culesului principal de la tei sau floarea soarelui. In cazul
in care perioada de roire precede aceste culesuri, influenteaza
nefast valorificarea culesurilor de nectar. La familiile puternice
se recomanda formarea FAT la sfarsitul lunii mai, iar la incetarea
cresterii de puiet (1-10 octombrie), FAV se unifica cu FAB.
sus
Albinele executa zboruri
de curatire intre 1-10 martie, dezvoltandu-se timpuriu inlocuirea
albinelor de iernare efectuandu-se la jumatatea lui aprilie,
perioada de pregatire pana la cules fiind de aproximativ 90
de zile, fapt ce trebuie avut in vedere pentru a preveni roitul.
Pentru regiunea de nord a zonei, unde exista posibilitatea
valorificarii culesului de salcam se recomanda lucrarile descrise
pentru campia Dunarii folosind procedeele de intretinere individuala
a familiilor. Un mijloc important de prevenire a roitului
il constituie practicarea stuparitului pastoral la masivele
de salcam si in regiunea forestiera.
sus
Zona
podisului Transilvanei
Zborul de curatire se face
la jumatatea lui martie, inaintea culesului principal aparand
pericolul roirii. Aceasta se preintampina prin formarea roilor
stoloni. In familiile care ierneaza se opresc numai matci
tinere, intretinerea familiilor de albine facandu-se dupa
modelul celor din Podisul Moldovei. Se practica de asemenea
pastoralul la masivele de zmeura, zburatoare si coniferele
din zona forestiera.
sus
Zona
Muntilor Carpati si Apuseni
Dezvoltarea coloniilor este
intarziata, zborurile de curatire au loc in ultima decada
a lunii martie, familiile de albine ajung la o dezvoltare
maxima in luna iunie, datorita existentei culesurilor permanente
de slaba intensitate, intretinerea facandu-se diferentiat,
in functie de culesuri, recomandandu-se si practicarea stuparitului
pastoral.
Pe
tipuri diferite de stupi
In tara noastra, stupul multietajat este folosit in unele
stupine, urmarindu-se totodata tipizarea pieselor de stupi
astfel incat stupul sa poata fi folosit atat prin piesele
tipice cat si prin combinarea cu piese de la stupul RA
1001 modificat (corpuri, magazine etc.).
Pentru a determina puterea familiei de albine, numarul
de faguri cu puiet si cantitatea de hrana, constructia
fagurilor artificiali, tendinta de roire, este suficienta
ridicarea corpului si privirea fagurilor in partea lor
inferioara fara a-i scoate din corp. Cuiburile se desfac
doar in anumite cazuri in care familia este suspecta de
boli, orfanizare etc., desfacerea completa a cuibului
scazand productivitatea muncii.
In complexul de lucrari de intretinere a albinelor in
stupii ME intra:
-
-
-
adaugarea
de noi corpuri, deplasarea in cadrul stuparitului pastoral,
-
-
pregatirea
pentru iernare.
In
mod normal familiile puternice ierneaza pe doua corpuri,
la iesirea din iarna corpul de jos ramanand gol iar cuibul
e concentrat in corpul de sus. In caz de necesitate, corpul
de jos poate fi dus la rezerva pana cand se va face largirea
cuibului. In cazul in care familia se mentine in continuare
pe doua corpuri, pentru imbunatatirea regimului termic,
intre corpuri se aseaza o foaie de carton prevazuta cu un
orificiu pentru trecerea albinelor dintr-un corp in altul.
La
revizia de primavara se stabileste existenta puietului de
toate varstele si cantitatea de hrana, dupa care cuibul
se izoleaza termic pe deasupra si daca e cazul se mai reduce
din deschiderea urdinisului. Familiile normale nu vor mai
fi controlate 3-4 saptamani, timp in care ele vor ocupa
bine un corp de stup. In momentul in care familia incepe
sa ocupe si faguri din corpul de jos iar puietul este extins
pe 7-8 faguri se poate executa inversarea corpurilor.
La
familiile care au fost lasate pe un singur corp corpul al
doilea se adauga la inceput sub cuib, pozitie care se mentine
pana la prima inversare, dandu-se posibilitatea albinelor
sa curete si sa pregateasca pentru ouat fagurii si sa transporte
in cuib mierea care a mai ramas in fagurii corpului de jos.
In aceste corpuri se pun de asemenea 1-2 rame cu faguri
artificiali care in prezenta unui oarecare cules incep a
fi claditi. Sunt unele familii puternice care la iesirea
din iarna nu s-au ridicat complet in corpul de sus, ocupand
un spatiu insemnat si in corpul de jos. Aceste familii vor
fi lasate in continuare sa se dezvolte in forma in care
sunt, matca trecand singura pe fagurii din corpul de sus
in care se va forma cuibul in continuare. Intre timp, dupa
eclozionarea puietului din corpul de jos, se va trece la
inversarea obisnuita a corpurilor.
Cel
de-al treilea corp se adauga de obicei inaintea salcamului,
in aceasta perioada albinele cladind foarte bine fagurii
artificiali. Acest corp poate fi pus atat deasupra celui
de-al doilea, dupa efectuarea inversarii, cat si intercalat
intre corpul de jos si cel de sus, cel de-al doilea sistem
avand un rol deosebit in combaterea frigurilor roitului,
la familiile foarte puternice, si stimularea cladirii fagurilor
artificiali. Dupa refacerea unitatii cuibului matca va avea
din nou posibilitatea sa oua intens, abordand cu multa placere
fagurii nou claditi care se gasesc in centrul cuibului.
Pentru a se impiedica ridicarea matcii in corpul de sus
pentru miere se poate monta o gratie despartitoare. In cazul
recoltarii corpului al treilea familia poate fi lasata complet
fara hrana, lucru foarte grav mai ales daca, dupa salcam,
in zona respectiva nu mai exista si alte culesuri. Pentru
asigurarea rezervelor de hrana se retin 2 faguri cu miere
capacita de la salcam.
La
inceputul culesului de vara (tei coriandru, zmeura etc.),
cel de-al patrulea corp poate fi pus fie deasupra celor
trei fie deasupra puietului, sub corpul de stransura, astfel
incat sa se asigure din timp cladirea fagurilor artificiali
necesari acumularii nectarului. La culesul de floarea soarelui
chiar si la ME se manifesta tendinta de blocare a cuiburilor
cu miere in detrimentul puietului. In conditiile deservirii
unor efective mari de familii de albine se lucreaza cu 9
rame in corp, manipularea ramelor si a corpurilor fiind
mult mai usoara.
Dupa
ultimul cules se ridica corpurile cu miere si se lasa pe
2 corpuri: unul pentru puiet, celalalt cu rezervele de miere
si pastura pentru iarna.
La acest tip de stup trebuie evitata
practica iernarii pe un singur corp, altfel iernarea va
fi deosebit de grea (uzura ridicata), familiile de albine
iesind din iarna foarte slabite si cu posibilitati de
redresare reduse. In perioada de toamna se urmareste mentinerea
ritmului de ouat. Intrucat in acest timp corpul de jos
e acoperit cu polen si pastura, matca nu mai poate folosi
fagurii respectivi. Acesti faguri trebuie schimbati cu
faguri goi buni de ouat, ridicand fagurii cu pastura si
provizii deasupra puietului.
ME
Se bazeaza pe trecerea matcii si a unei
parti de albine in situatia roiului natural si se poate
practica experimental, la familiile foarte puternice,
in mai multe variante:
-
Matca familiei cu
1-2 faguri cu puiet necapacit se izoleaza in corpul
de jos al stupului care se completeaza cu faguri artificiali.
Peste corpul cu matca se aseaza corpul pentru stransura.
Deasupra acestuia, cele 2 corpuri cu puiet si albine
tinere vor fi izolate cu un podisor Snellgrove
care va avea, in loc de sita separatoare, o gratie Hannemann.
Albinele din aceste corpuri vor avea deschis un urdinis
propriu si isi vor face o alta matca, ce poate fi folosita
apoi in corpul de sus, ca FA. In toata aceasta perioada
albinele comunica intre ele trecand prin gratia despartitoare
dar familia nu mai roieste.
-
Acest procedeu se poate aplica si la
familiile intretinute in stupi verticali cu 2 corpuri, punand
deasupra corpul cu puiet, in majoritate capacit, matca coborandu-se
jos, impreuna cu puietul necapacit si fagurii artificiali,
intre cele 2 corpuri putandu-se intercala corpuri de stransura
etc.
-
La ivirea unui nou cules se poate ridica
gratia despartitoare si cuibul se reorganizeaza, in familie
ramanand de obicei numai matca tanara.
-
Daca nu se doreste acest lucru, corpul
cu matca tanara poate fi folosit ca FAV intarind FAB din
corpurile de jos, prin tehnica Snellgrove de schimbare a
urdinisurilor.
ME
cu 2 matci - tehnica Snellgrove
Exceptand inconvenientele legate
de: manipularea corpurilor superioare, amplasarea familiilor
ajutatoare in acelasi stup cu familia de baza, "tehnica
Snellgrove" prezinta si o serie de avantaje:
-
reducerea
numarului de utilaje,
-
spatiu
de amplasare mai mic,
-
simplificarea
lucrarilor de intarire a FAB pe seama familiei ajutatoare.
De
regula FA se formeaza cu o matca tanara sau cu matca stupului
intr-un corp superior despartit de FAB printr-un podisor
de tip Snellgrove cu sita separatoare, perioada optima fiind
dupa culesul de salcam. FA se dezvolta pana in toamna si
ierneaza de sine statator, actiunea de ajutorare manifestandu-se
in sezonul urmator, la culesul de salcam, cand familiile
ajutatoare cedeaza total sau partial albina sau puietul
familiei de baza (FAB), sau este unificata in intregime
fiind refacuta dupa cules.
O
forma specifica "tehnicii
Snellgrove" si stupului ME este cedarea
periodica a albinei zburatoare cu ajutorul podisorului Snellgrove,
prin jonglarea cu urdinisurile pereche aflate pe cele trei
laturi ale stupului (inchiderea urdinisului activ si deschiderea
celui aflat la cativa cm dedesubt, concomitent cu deschiderea
unui alt urdinis situat pe o alta latura ce va deveni si
el in cateva zile activ), tehnica manipularii fiind inceputa
cu 10-12 zile inaintea culesului si continuand pe toata
durata acestuia. Aceasta tehnica a fost imaginata si
folosita de apicultorii americani in conditiile lor specifice,
familiile dezvoltandu-se la ei pe 4-5 corpuri.
Metoda se foloseste in doua variante:
-
familia
se dezvolta si valorifica culesul in prezenta celor
doua matci;
-
familia
se dezvolta cu ajutorul celor doua matci, dupa care
la inceputul culesului, una din matci se suprima prin
unificare.
Aplicarea metodei solicita
o calificare inalta a personalului apicol si un volum
mare de munca, nefiind recomandata in conditiile tarii
noastre intrucat nu este nici economica si nici rentabila.
Stupul RA 1001
a fost creat in 1948 de un colectiv condus de dr. ing.
V. Harnaj.
Este caracterizat prin:
-
-
-
usurinta
la impachetare si transport,
-
volum
suficient pentru dezvoltarea familiei de albine.
Descrierea tehnologiei
de intretinere a familiilor de albine intretinute in stupi
verticali cu magazine se face, in principal, cu referinta
la acest tip, magazinele putand fi montate si la stupii
pe 12 rame.
Intretinerea este aceeasi
ca si cea de la stupii orizontali pana in momentul in care se ajunge
la 8-9 faguri cu puiet, iar albinele ocupa complet corpul
de stup. Inaintea culesului, deasupra cuibului se aseaza
un magazin cu 7 faguri claditi si 3 artificiali. Unii apicultori
au inlocuit magazinul cu un cat de ME sau de vertical cu
rame standard. In timpul culesului, pe masura ce fagurii
din magazin se umplu cu miere si albinele incep sa capaceasca
mierea, se poate adauga si cel de-al doilea magazin care
se intercaleaza intre magazinul vechi si cuibul stupului.
Dupa terminarea culesurilor magazinele se ridica si se verifica
existenta rezervelor de hrana pentru iernare.
FA
este intretinuta intr-un corp de stup ce se aseaza deasupra
FAB, fiind folosite procedeele de valorificare FA.
Practica apicola a dovedit cu prisosinta ca productivitatea
coloniilor de albine este strans dependenta de volumul
stupilor in care acestea sunt adapostite si de reducerea
la maximum a numarului de interventii.
Primavara cuibul se stramtoreaza
la numarul de faguri bine ocupati de albine, fagurii cu
miere fiind trecuti de o parte si alta a cuibului (faguri
de acoperire). Cuibul se impacheteaza cu materiale termoizolatoare,
iar largirea lui se face progresiv. Inaintea inceperii culesului
principal cuiburile familiilor puternice se completeaza
cu faguri goi si artificiali, deschizand si al doilea urdinis.
Pe masura ce fagurii sunt umpluti cu miere, se trec la marginea
opusa urdinisului, in locul lor fiind introdusi faguri goi
sau artificiali. La familiile foarte puternice se pot adauga
si magazine de recolta suplimentara. Dupa incetarea culesului,
mierea se extrage lasand in fiecare familie cel putin 7
kg rezerva de hrana. Din familiile care au tendinta sa intre
in frigurile roitului se ridica periodic fagurii cu puiet
capacit, ce sunt folositi pentru imputernicirea familiilor
slabe sau la formarea de noi familii ajutatoare. Pentru
evacuarea vaporilor de apa din stup, pe timpul iernarii,
scandurele de podisor din marginea cuibului se lasa putin
departate.
Se bazeaza pe reducerea la maxim a volumului de lucrari:
-
cuibul
se organizeaza in dreptul unui urdinis: la perete asezandu-se
2 faguri (1 cu miere si 1 cu pastura), urmand fagurii
cu puiet, 2-3 faguri claditi goi, fagurii cu miere;
-
spatiul
ramas liber se completeaza cu faguri goi si artificiali;
-
familia
pregatita astfel se mai controleaza doar la sfarsitul
culesului, cand se scot fagurii cu miere, iar cuibul
se organizeaza stramtorandu-se la numarul bine ocupat
de albine;
-
inmultirea
se poate face foarte usor prin divizarea in doua, cu
o diafragma etansa, diviziunea ramasa orfana crescandu-si
singura matca din botci de salvare, apicultorul avand
doar grija existentei oualor proaspat depuse si a distrugerii
botcilor necorespunzatoare.
Metoda confera libertate
de manifestare homeostaziei familiei de albine ce se poate
autoguverna, creeaza posibilitatea sporirii efectivului
stupinelor in conditiile maririi numarului de familii deservite
de un singur apicultor ceea ce inseamna de fapt o crestere
a productivitatii muncii si implicit a costurilor pe unitatea
de produs. Aplicata cu precadere in zonele cu culesuri de
lunga durata si intensitate redusa, metoda cere interventii
in cazul culesurilor abundente, fagurii cu miere trebuind
sa fie recoltati pentru a se crea spatiul corespunzator.
Se numeste astfel pentru
ca prin organizarea in vederea culesurilor, compartimentul
destinat depozitarii nectarului corespunde cuibului din
care matca a fost scoasa si transferata in partea opusa
a stupului. Cu doua saptamani inaintea culesului se muta
matca impreuna cu 4-6 faguri (din care 2 cu oua si cu puiet
necapacit) in partea opusa a stupului, izolandu-se de restul
familiei printr-o diafragma etansa prevazuta cu gratie despartitoare,
dupa care urmeaza puietul varstnic si fagurii goi pentru
depozitarea nectarului. Dupa incetarea culesului se ridica
diafragma iar matca impreuna cu fagurii cu puiet se aseaza
intre fagurii din care s-a extras mierea, in compartimentul
de stransura, pregatirea pentru iernare efectuandu-se dupa
tehnica obisnuita.
Se aplica numai in cazul
familiilor de albine care in preajma culesului de salcam
nu au ajuns la o dezvoltare corespunzatoare. Se iau din
vreme masuri ca familiile sa fie grupate doua cate doua
la o distanta de cel mult 1 m una de alta. Odata cu inceperea
culesului, cand zborul albinelor este foarte intens, una
din familii se muta pe un loc nou in stupina, cat mai departe
de locul ocupat inainte. Familia ramasa pe vechiul loc se
deplaseaza cu 50 cm catre locul pe care l-a avut anterior
familia mutata, preluand si culegatoarele acesteia, devenind
astfel apta sa valorifice corespunzator culesul respectiv.
Cuibul familiei mutate se restrange la numarul de faguri
ocupati efectiv de albine. Dupa incetarea culesului, periodic
se ridica din familia puternica faguri cu puiet capacit
si se introduc in familia de la care s-au preluat culegatoarele,
ambele familii devenind suficient de puternice ca sa valorifice
culesurile urmatoare. Metoda nu se recomanda a fi aplicata
la culesurile tarzii din lunile iulie-august, deoarece dupa
incetarea acestora, echilibrarea si intarirea familiilor
pentru iarna se realizeaza cu eforturi deosebite si reusita
nu este intotdeauna garantata.
Se foloseste in zonele
caracterizate printr-un singur cules principal de la pomi
(in zona de deal), sau de la salcam (in zona de stepa).
Familiile sunt iernate intr-o singura cutie despartite cu
o diafragma etansa mobila. Cu 3 zile inaintea culesului,
matca varstnica se suprima iar matca tanara, cu 5 faguri
cu puiet necapacit si rezerve de hrana, se izoleaza cu diafragma
mobila la peretele lateral al stupului prevazut cu urdinis.
Daca ambele matci sunt valoroase se pot pastra amandoua,
deasupra lor montandu-se gratii Hannemann peste care se
adauga un magazin de stransura. In cazul indepartarii matcii
batrane, in compartimentul fara matca se introduc 1-2 botci
de la o familie valoroasa. Dupa incetarea culesului cuibul
se reorganizeaza ca inainte de unificare.
In conditiile tarii noastre,
variantele acestei metode se practica numai in cazul familiilor
slabe care nu pot valorifica singure culesurile timpurii,
dar, in zonele cu mai multe culesuri, metoda nu este
economica si nici rentabila. La stupul orizontal putem
aplica insa cu succes metodele intretinerii FAV sau FAP. Acest grup de metode si-a castigat
o larga raspandire atat la noi cat si in strainatate iar
perfectionarea tehnicilor si metodelor a stat si sta in
atentia tuturor apicultorilor, metodele FAV si FAP fiind
aplicabile oricarui tip de stup.
Aceasta metoda este practicata de apicultorii profesionisti
care stiu sa se foloseasca de cele mai avansate metode
de intretinere a familiilor de albine, prin:
-
aplicarea
cu succes a metodelor de intretinere a FAB, FAV si FAP,
-
utilizarea
modulelor de stupi tipizate si interschimbabile,
-
satisfacerea
cerintelor biologice ale coloniilor de albine si atingerea
puterii maxime inainte de cules,
-
preintampinarea
roirii si formarea roilor artificiali,
-
mentinerea
albinelor sanatoase si active,
-
cresterea
matcilor de mare productivitate,
-
recoltarea
veninului, laptisorului de matca, polenului, propolisului,
-
valorificarea
intregului potential apicol etc.
Orizontal
sus
|
|
