Text
 

L

Laboratorul stupinei

Este o camera absolut necesara pentru stupinele mai mari. Aici se tin la un loc toate uneltele care se folosesc în apicultura pentru a le avea la îndemana ori de cate ori avem nevoie de ele. Aici reparam stupii, topim ceara, extragem mierea, pastram polenul etc. In laborator se pastreaza o perfecta curatenie si tot aici trebuie sa avem la îndemana o mica farmacie necesara exploatarii: sulf, acid acetic, amoniac, apa de Javel, antialergice (fiole de calciu, adrenalina, romergan etc.).

Laboratorul este folosit si la transvazarea larvelor viitoare regine. Pentru aceasta, camera trebuie sa fie luminoasa, bine aerisita, lipsita de igrasie, cu posibilitate de încalzire pentru a se ajunge, pe timpul transvazarii, la o temperatura interioara de cel putin 30 grade Celsius.

sus


 

Lac pentru interiorul stupilor

Latev recomanda urmatoarea metoda:

Propolisul se spala cu o solutie slaba de acid sulfuric dizolvat în apa calda. Se iau apoi 40 g de propolis spalat si 20 g ceara ce se framanta la cald ca sa se omogenizeze, adaugand 80 g ulei de in. Amestecul se reîncalzeste atunci cand se întinde cu o pensula pe suprafata interioara a stupului.

sus


 

Lampa cu benzina

Este folosita la flambare, fiind prevazuta cu un dispozitiv de pompare a aerului, pentru a crea în interior o presiune puternica. In acelasi scop se poate întrebuinta si o butelie de aragaz cu dispozitiv de reglare si arzator de tipul celui de la lampa de benzina.

sus


 

Laptele

Poate fi folosit ca înlocuitor de polen în hranirea de stimulare de primavara sau la stimularea coloniilor doici în lucrarile de crestere a matcilor.

sus



Ladita portativa

Stupul ladita de transport face parte din inventarul stupinei. Este o ladita de lucru usoara, facuta din P.F.L., avand o capacitate de 4-8 rame STAS, prevazuta cu manere si cu o curea de pus pe umar, precum si un capac telescopic, pentru ca nici o albina sa nu poata patrunda înauntru. Va fi folosita la adapostirea provizorie a ramelor scoase din stupii ce se controleaza, transportul ramelor cu miere pentru extractie si a ramelor ce se folosesc în stupina la diverse lucrari, formarea si transportarea roilor etc. Va fi dezinfectata regulat pentru a se preveni raspandirea bolilor în stupina.

Atentie!

In cazul în care aceste ladite sunt folosite pentru formarea roilor artificiali trebuie luate anumite masuri de precautie. Lasate la soare se încalzesc prea tare, chiar daca aerisirea este deschisa, albinele nemaiputand lucra normal. Este bine ca peste capac sa se aseze o copertina care sa tina umbra, altfel, caldura din cuib poate determina albinele sa plece sub forma de roi, parasind chiar si puietul. Daca timpul e racoros, peste sita de aerisire se va aseza o bucata de ziar care s-o acopere partial sau total dupa nevoie.

sus


 

Lamaita

Este un arbust melifer valoros, originar din tarile calde ale carui flori emana un parfum asemanator mirosului de lamaie. Se înmulteste prin butasi pusi din toamna sub geamuri iar în aprilie sunt plantati pe brazde unde raman 2 ani, dupa care se replanteaza definitiv.

sus


 

Laptisorul de matca

Laptisorul este o secretie glandulara a albinelor doici ce se prezinta ca o materie gelatinoasa, pseudo-vascoasa, folosit în hrana viitoarelor matci. Culoarea laptisorului proaspat este alb-galbuie, uneori batand usor în brun-galbui, mai ales cand albinele aduc în stup mari cantitati de polen de la o anumita planta bogat polenifera. In contact cu aerul si lumina culoarea laptisorului se schimba, devine mai dens si se întareste, capatand un aspect sticlos si o culoare de brun-închis. Gustul laptisorului este acrisor, usor astringent, cu un pH de 3,5-4,5 asemanator cu cel al sucului gastric din stomacul omului. Laptisorul de matca pur este o sursa de regenerare celulara.

In amestec cu mierea el se urca la suprafata sub forma de spuma datorita densitatii sale de 1/1. se descompune repede si absoarbe cu usurinta umiditatea din mediul înconjurator si se rancezeste. In culturi de laborator cu bulion 10 % este bactericid. In contact cu diferite metale, în special cu aluminiul, el le ataca, dand produsi toxici si schimbandu-si el însusi o parte din componentele sale. Pastrat la rece (2-4 grade C) isi mentine calitatile timp de 7-8 luni, iar dupa 12-16 luni valorificarea lui terapeutica devine nula. Cea mai buna pastrare se face prin liofilizare imediat dupa recoltare.

In componenta laptisorului intra un numar însemnat de vitamine si aminoacizi si compusi înca neidentificati (în proportie de 2,8%). Tehnica producerii laptisorului a fost initiata la noi în tara în 1957. Operatia de producere a laptisorului se va porni numai atunci cand timpul s-a stabilizat bine si dupa ce coloniile stimulate puternic în cursul primaverii au crescut cel putin 2 generatii de puiet numeros, coloniile alese fiind perfect sanatoase, debarasate în prealabil de trantori.

Pentru ca laptisorul sa fie de buna calitate larvele trebuie sa fie ferite de curenti puternici, lumina solara puternica, sau o temperatura mai mica de 20 grade Celsius.

Conservarea laptisorului

Cel care se foloseste curand poate fi stabilizat pentru o perioada scurta în miere sau alcool fiind pastrat apoi la o temperatura de la +2 grade Celsius pana la +4 grade Celsius, imediat dupa extractie fiind pus la gheata sau într-un racitor.
In gheata se pastreaza în recipiente mici asezate într-un vas mare de tabla cu capac, care sta afundat complet în gheata. Cine nu are asemenea posibilitati (în pastoral), pot folosi în conditii foarte bune un frigider cu butelie de aragaz (o butelie tine 15-20 de zile) avand grija ca nici un moment frigiderul sa nu stea fara racire. Se mai pot folosi termosuri mari de 4-5 kg cu gheata sfaramata în mici bulgarasi, în care se afunda recipiente mici (borcanase de plastic cu capac care se însurubeaza), bine umplute si ceruite la exterior, pentru a nu patrunde apa în ele. Gheata din aceste termosuri poate tine 3-4 zile.
Lumina altereaza laptisorul cu mult mai mult decat caldura, caci ea actioneaza în mod catalitic, producand reactii de polimerizare, oxidare sau izomerizare. De aceea în final pastrarea laptisorului se face în vase de sticla neutra si colorata închis, de preferat de culoare bruna, avand dop slefuit, pentru ca substanta sa nu ia contact cu aerul.
Cu cat laptisorul este mai curand predat la oficiul beneficiarului spre conservare, cu atat este mai bine.

Recoltarea propriu-zisa a laptisorului

Recoltarea trebuie facuta conditii de igiena perfecta, barele port-botci scoase din stupi fiind transportate într-o camera curata, fara praf, fara curenti, luminoasa, folosind aparate sau spatule dezinfectate prin fierbere. Recipientele de pastrare trebuie sa fie perfect curate si fierte în prealabil, operatorul fiind îmbracat în halat curat, dupa ce s-a spalat bine cu apa si sapun.

Recoltarea propriu-zisa este precedata de 2 operatii:

  1. prima este scurtarea botcilor pentru ca sa se poata lua mai usor laptisorul;
  2. a doua se refera la eliminarea larvelor din botca.

a. Scurtarea botcilor:

Se face cu un cutit curat, bine ascutit si cald. Se poate întrebuinta o lama de barbierit (are avantajul ca nu necesita încalzire).

b. Eliminarea larvelor:

Se face manual cu ajutorul capatului ascutit al spatulei.

c. Extragerea laptisorului:

Se face cu spatula (cu capatul lat si rotunjit ce are latimea unei botci) sau cu ajutorul unei pompe de vid. Spatula introdusa în interiorul botcii poate scoate dintr-o data tot laptisorul din ea dar, operatia se repeta de 2-3 ori pentru a nu ramane resturi de laptisor pe fund si pe pereti. Spatula nu trebuie apasata prea tare, caci botcile se pot rupe, iar laptisorul va avea în el particule mici de ceara, care nu pot fi separate si devalorizeaza la receptie calitatea produsului.

Laptisorul recoltat se va pune provizoriu într-un mic recipient din material plastic cu o capacitate de 60-70 g, prevazut cu capac prin însurubare, care dupa umplere se parafineaza si se pastreaza în termos sau la frigider. Pe masura ce laptisorul din botcile de pe o bara este extras, bara cu botcile golite se aseaza sub un prosop ud, îndoit în doua, pentru ca resturile de laptisor ce au ramas pe fundul si peretii botcilor sa nu se usuce.

Proprietatile laptisorului

Laptisorul extras din botci si distribuit bolnavilor în proportii reduse, intensifica metabolismul organic în transformarile biochimice ce se fac în procesul de asimilare din alimentele ingerate si transformate de ficat si alte organe.

El contine hormoni, enzime, vitamine, acetilcolina, aminoacizi etc. Influenteaza în bine starea psihica, micsoreaza presiunea sanguina, ajuta la crestere si la restabilirea sanatatii, regenereaza sangele (mai cu seama în ceea ce priveste globulele albe), mareste continutul de fier în sange si intensifica actiunea glandei suprarenale, mareste numarul si dimensiunea globulelor rosii din sange, are actiune favorabila asupra ficatului. Are o putere bactericida similara cu cea a antibioticelor si da rezultate bune în tratarea colibacilozei si a bolilor generate de batranete.

Se recomanda în cazuri de insomnii morbide, lipsa poftei de mancare, în boli de piele (chiar cand se ia pe cale bucala), trateaza bronsita astmatica (1 g la 50 g miere administrat cate 200 miligrame zilnic, în 2 doze, timp de 3 saptamani). Laptisorul ajuta refacerea organismelor slabe si mai este indicat în tratarea afectiunilor nervoase si a insuficientei cardiace. Nu are nici o contraindicatie si poate fi luat în orice afectiune. Dozele administrate sa fie mici la început, apoi sa fie treptat marite pe încetul pana la sfarsitul curei. Contribuie la regenerarea organica a omului, fiind un bun bio-regenerator si regulator endocrin.

sus


 

Largirea cuibului

Face parte din masurile preventive de combatere a roirii. In principiu, aceasta lucrare cere o deosebita atentie, apicultorul trebuind sa tina seama de un complex de conditii legate de:

  • populatie numeroasa în spatiul cuibului;
  • varsta albinelor reînnoite fata de cele de iernare;
  • calitatea matcii;
  • numarul albinelor doici din cuib;
  • numarul fagurilor cu puiet deschis;
  • fagurii plini sau nu cu miere etc.

Pe timp rece, largirea se va face numai cu faguri de culoare închisa, ce tin mai bine de cald puietului, datorita captusirii celulelor cu resturile învelisurilor corporale nimfale aderente. In lunile calde si cu bun cules, matca va oua cu predilectie în faguri albi, noi, fagurii noi fiind indicati si în vederea depozitarii nectarului, mierea pastrandu-si intacta aroma distincta.

In cazul în care fagurii nu sunt ocupati în totalitate de albine este nelogica si pagubitoare largirea cuibului. Daca populatia s-a extins pana la diafragma, largirea trebuie facuta, fagurele nou introdus fiind asezat la marginea cuibului (între ultimul fagure cu puiet si cel de acoperire). La stupii mai slabi largirea trebuie facuta moderat, cu cel mult 2 faguri saptamanal si numai daca albinele acopera bine ultimul fagure. Spargerea cuibului prin introducerea fagurilor noi direct în mijloc se face numai la stupii puternici, atunci cand clima s-a stabilizat. La stupii verticali, atunci cand au ajuns foarte puternici, largirea se poate face prin inversarea corpurilor. Operatia se repeta apoi din 2 în 2 saptamani sau în functie de necesitati.

Largirea premergatoare culesului se face în functie de tipul de stup folosit. La stupii ME se inverseaza corpurile. La stupii orizontali se pot introduec dintr-o data 6-7 faguri goi, gata claditi, de culoare închisa, care este bine sa aiba si coronite cu miere. Acesti faguri se pun în partea urdinisului marginal, pe unde obisnuit circulau albinele, împingand spre mijlocul cuibului întregul cuib, flancat în partea opusa cu un fagure cu pastura, dupa care se aseaza diafragma si împachetajul. La stupii verticali cu doua corpuri cel de-al doilea corp se pune atunci cand primul corp este ocupat bine de albina sau corpul de jos se protejeaza cu hartie de ziar sau linoleum în vederea pastrarii caldurii.

sus


 

Largitorul de celule

Se construieste din lemn bine lustruit, cu un diametru de 8,5-9 mm si un capat bombat ce se unge cu putina miere pentru a putea fi introdus în celula viitoare botca, în vederea cresterii perimetrului, facand mereu o miscare de învartire, si avand grija sa nu-i rupem peretii.

sus


 

Lecanii si lachnide

Sunt 2 specii de insecte producatoare de mana (mari si mici) apartinand ordinului Homoptera, subordinul Coccina, care traiesc pe conifere în special pe molid si bradul alb. Dezvoltarea speciei mari precede cu 3-4 saptamani specia mica.

Lecaniile nascute în toamna se ascund si sunt protejate de solzii scoartei molidului, trecand iarna sub forma de larve, mult diminuate de inamici si de frig. Cu aparatul lor bucal alcatuit dintr-un puternic stilet, strapung coaja ramurilor sau frunzelor bradului alb, a molidului, a zadului si a altor specii (artarul, teiul, ulmul etc.), aspirand seva din tesuturile respective.

Lachnidele trec iarna sub forma de oua si apar în primavara vietuind în luna mai pe lastarii moi ai bradului si molidului. Traiesc parazitare în gramezi, eliminand substante zaharoase sub forma de eruptie, provenind din seva plantelor parazitate. Cand timpul este favorabil productia este atat de mare încat se pare ca sub arbore cerne o ploaie fina si dulce. Produsul zaharos devine vascos si se întareste repede, iar albinele nu-l mai pot lua decat daca intervine un timp putin umed, o ceata sau burnita de ploaie, care-l dilueaza. Cand ploua abundent apa spala aceste depozite, iar culesul de mana înceteaza complet.

Numai dupa 2-3 saptamani, tinerele insecte, traind la început pe seama mesei ierboase a arborelui, sunt capabile, fara sa se fecundeze, sa depuna oua din care apare prima generatie. Numai din cateva oua pastrate peste iarna si ferite de ger se nasc pana în toamna, 5-10 generatii, putandu-se ajunge la circa 25 miliarde, daca nu ar fi vanate de o serie de daunatori pe masura, franandu-le înmultirea asa prodigioasa care ar dauna padurii. Incepand din iunie, cand înmultirea lor este mare si secretia bogata, albinele încep sa culeaga aceasta miere de mana daca continutul de zahar este de peste 8%. Obisnuit, bogatia acestei eliminari este asa de mare încat albinele aduna abia 2% din ea, restul se risipeste.

sus


 

Limitarea ouatului

  1. Se cauta matca si se ridica cu fagurele pe care se afla, punand-o într-un stup gol cu fund, aducand langa matca toti fagurii cu puiet necapacit, completand corpul cu faguri artificiali. Peste corp se aseaza o gratie Hannemann, deasupra punand corpul al doilea cu restul de rame cu puiet capacit, hrana si fagurii goi. La stupii orizontali matca se izoleaza în marginea opusa urdinisului pe 2-3 faguri, despartiti cu gratie.
  2. Orfanizarea coloniei cu 10 zile înaintea culesului mare da rezultate bune cu conditia ca la fiecare 3-4 zile sa primeasca putin puiet larvar stiut fiind ca numai coloniile care au putin puiet necapacit activeaza la parametri maximi în timpul culesului.
  3. Se izoleaza matca în cuibul sau - cu ajutorul unui cerc de tabla cu gratie Hannemann, fagurele cu matca plasandu-se în dreptul urdinisului.

    sus


 

Linia

Grupa de familii de albine care se evidentiaza prin productivitate deosebita si prin însusirea de a transmite la descendenti întocmai însusirile ereditare se numeste linie. Prin încrucisarea între matci fiice ale unei linii cu trantori din alta linie se obtin descendenti cu însusiri valoroase superioare celor doua linii initiale.

Pentru crearea unei linii este nevoie de un material biologic numeros (obtinut de la un mare numar de stupi), de statiuni controlate de împerechere sau de practicarea împerecherilor artificiale, ceea ce presupune existenta unor centre specializate, apicultorii semiprofesionisti putand practica cu succes doar selectia în masa. Familiile cu însusiri necorespunzatoare se elimina de la reproductie.

sus


 

Liofilizarea

Este operatia care se face în anumite laboratoare ce au o aparatura speciala si supun diferite substante unei actiuni de înghetare în vid cu o temperatura de minus 40-50 grade. Prin aceasta actiune brutala de înghetare rapida în vid, apa din produsul pus la liofilizat se elimina prin sublimare, obtinandu-se o pulbere complet deshidratata ce se închide în fiole ermetice spre a se feri de aer. In ceea ce priveste laptisorul de matca, liofilizarea prea brutala îi dauneaza daca nu se iau anumite masuri. De acea liofilizarea acestuia se recomanda a se face la o temperatura mai joasa si fara vid.

sus


 

LMR

Se refera la limitele maxime de reziduuri de medicamente în produsele de origine animala, acceptate în cadrul reglementarilor comunitare si apar în Jurnalul oficial al Comunitatii Europene, în 4 anexe:

Anexa I - cuprinde LMR fixate definitiv; Anexa II - se refera la produsele fara reziduuri, considerate ca netoxice;
Anexa III - este un dosar cu LMR provizorii, fabricantii avand obligatia ca în mai putin de 5 ani sa umple lacunele;
Anexa IV - se refera la substantele interzise consumului în uniunea europeana, din cauza imposibilitatii fixarii unor LMR.

sus


 

Loca

Boala albinelor numita loca sau pesta era cunoscuta la noi în 1958 sub 4 forme: loca americana, loca europeana, puietul în sac si paraloca.

sus

 


 

Longevitatea culegatoarelor

Albinele de vara traiesc între 28-35 de zile, în medie 31 de zile. In principiu, ele devin lucratoare începand cu a 21-a zi. Daca traiesc mai mult pot sa produca mai mult. Albinele care încep sa culeaga abia la varsta de 28 de zile, recolteaza înca 8-9 zile. Dar, daca culesul începe deja la varsta de 15-16 zile, el continua înca 14-15 zile, aproape de doua ori mai mult ca în cazul precedent. Cunoscand faptul ca o doica poate sa se ocupe de mai multe larve, în cazul în care o colonie are pentru fiecare larva cate o doica, în acea familie va aparea un excedent de doici. In familiile slabe acest excedent este mic, însa în familiile puternice, în care matca depune pana la 2000 oua pe zi, mai mult de 10.000 doici pot sa se gaseasca în somaj tehnic. In acest caz, glandele lor faringiene regreseaza si devin culegatoare înainte de varsta normala. Cum nu sunt epuizate prin hranirea larvelor ele au si o longevitate mai mare.

Trebuie deci stimulate albinele cu cel putin 40 de zile înaintea culesului principal pentru a avea maximum de culegatoare la început de cules.

sus


 

Lotul apicol

Este terenul destinat culturii plantelor melifere valoroase. Culturile întinse de plante melifere nu sunt rentabile decat în situatia în care terenul nu poate fi folosit mai bine altfel. In acest caz este indicat a se cultiva plante melifere perene, care nu necesita cheltuieli prea mari, cum sunt urechea porcului care poate sat pe acelasi loc 8 ani, iarba sarpelui, melisa, nalba, salvia, isopul, catusnica, levantica din varietatea lavandula, busuiocul, cimbrisorul etc., care cer lucrari numai de rarire si cel mult de îngrasare minerala.

sus


 

Lotul de prasila

Este format din acele familii care s-au dovedit a fi cele mai productive din stupina, criteriile de selectie urmarind în special productivitatea. In fiecare stupina, sunt folosite – de regula – 3 colonii recordiste:

  1. una crescatoare de trantori,
  2. una donatoare de larve si
  3. una crescatoare.

sus

 


 

Lucerna

Daca este irigata iar terenul este calcaros, poate da o productie de 250 kg miere la ha, iar în cazul în care sunt folosite îngrasaminte chimice cu azot, potasiu sau fosfor, productia se poate dubla. Pe terenuri obisnuite si fara amendamente productia este de 25 kg miere la ha. Planta este melifera mai ales daca este lasata pentru samanta si cand înflorirea coincide cu o perioada umeda.

sus

 

 

Dreamweaver Suport Center DHTML Menu / JavaScript Menu - Created Using NavStudio (OpenCube Inc.) Acest site: "Miere de albine pastoral" este o locatie noncomerciala http://romapis.org/index.php?id=salvatialbinele

© 2002 ult rev: 22-mar-18

 

Flag Counter  IP Address
Unique Hits