L
Laboratorul stupinei, Lac pentru interiorul stupilor,
Lampa cu benzina, Laptele, Layens, Ladita
portativa, Lamaita, Laptisorul de matca (conservare,
recoltare, proprietati),
Largirea
cuibului, Largitorul
de celule, Lecanii si lachnide, Legaturi
catre alte site-uri apicole, Legislatie
apicola, Limitarea ouatului, Linia, Liofilizarea,
LMR,
Loca, Locamicinul,
Longevitatea
culegatoarelor, Lotul apicol, Lotul
de prasila, Lucerna |
Laboratorul
stupinei
Este o camera absolut necesara
pentru stupinele mai mari. Aici se tin la un loc toate uneltele
care se folosesc în apicultura pentru a le avea la îndemana
ori de cate ori avem nevoie de ele. Aici reparam stupii, topim
ceara, extragem mierea, pastram polenul etc. In laborator se
pastreaza o perfecta curatenie si tot aici trebuie sa avem la
îndemana o mica farmacie necesara exploatarii: sulf, acid acetic,
amoniac, apa de Javel, antialergice
(fiole de calciu, adrenalina, romergan etc.).
Laboratorul este folosit
si la transvazarea larvelor viitoare regine. Pentru aceasta,
camera trebuie sa fie luminoasa, bine aerisita, lipsita de igrasie,
cu posibilitate de încalzire pentru a se ajunge, pe timpul transvazarii,
la o temperatura interioara de cel putin 30 grade Celsius.
sus
Lac
pentru interiorul stupilor
Latev recomanda urmatoarea
metoda:
Propolisul se spala cu o solutie
slaba de acid sulfuric dizolvat în apa calda. Se iau apoi 40
g de propolis spalat si 20 g ceara ce se framanta la cald ca
sa se omogenizeze, adaugand 80 g ulei de in. Amestecul se reîncalzeste
atunci cand se întinde cu o pensula pe suprafata interioara
a stupului.
sus
Lampa
cu benzina
Este folosita la flambare,
fiind prevazuta cu un dispozitiv de pompare a aerului, pentru
a crea în interior o presiune puternica. In acelasi scop se
poate întrebuinta si o butelie de aragaz cu dispozitiv de reglare
si arzator de tipul celui de la lampa de benzina.
sus
Laptele
Poate fi folosit ca înlocuitor
de polen în hranirea de stimulare de primavara sau la stimularea coloniilor
doici în lucrarile de crestere a matcilor.
sus
Ladita portativa
Stupul ladita de transport
face parte din inventarul stupinei. Este o ladita de lucru usoara,
facuta din P.F.L., avand o capacitate de 4-8 rame STAS, prevazuta
cu manere si cu o curea de pus pe umar, precum si un capac telescopic,
pentru ca nici o albina sa nu poata patrunda înauntru. Va fi
folosita la adapostirea provizorie a ramelor scoase din stupii
ce se controleaza, transportul ramelor cu miere pentru extractie
si a ramelor ce se folosesc în stupina la diverse lucrari, formarea
si transportarea roilor etc. Va fi dezinfectata regulat pentru
a se preveni raspandirea bolilor în stupina.
Atentie!
In cazul în care aceste ladite
sunt folosite pentru formarea roilor artificiali trebuie luate
anumite masuri de precautie. Lasate la soare se încalzesc prea
tare, chiar daca aerisirea este deschisa, albinele nemaiputand
lucra normal. Este bine ca peste capac sa se aseze o copertina
care sa tina umbra, altfel, caldura din cuib poate determina
albinele sa plece sub forma de roi, parasind chiar si puietul.
Daca timpul e racoros, peste sita de aerisire se va aseza o
bucata de ziar care s-o acopere partial sau total dupa nevoie.
sus
Lamaita
Este un arbust melifer valoros,
originar din tarile calde ale carui flori emana un parfum asemanator
mirosului de lamaie. Se înmulteste prin butasi pusi din toamna
sub geamuri iar în aprilie sunt plantati pe brazde unde raman
2 ani, dupa care se replanteaza definitiv.
sus
Laptisorul
de matca
Laptisorul
este o secretie
glandulara a albinelor doici ce se prezinta ca o materie
gelatinoasa, pseudo-vascoasa, folosit în hrana viitoarelor matci.
Culoarea laptisorului proaspat este alb-galbuie, uneori batand
usor în brun-galbui, mai ales cand albinele aduc în stup mari
cantitati de polen de la o anumita planta bogat polenifera.
In contact cu aerul si lumina culoarea laptisorului se schimba,
devine mai dens si se întareste, capatand un aspect sticlos
si o culoare de brun-închis. Gustul laptisorului este acrisor,
usor astringent, cu un pH de 3,5-4,5 asemanator cu cel al sucului
gastric din stomacul omului. Laptisorul de matca pur este o
sursa
de regenerare celulara.
In amestec cu mierea el se
urca la suprafata sub forma de spuma datorita densitatii sale
de 1/1. se descompune repede si absoarbe cu usurinta umiditatea
din mediul înconjurator si se rancezeste. In culturi de laborator
cu bulion 10 % este bactericid. In contact cu diferite metale,
în special cu aluminiul, el le ataca, dand produsi toxici si
schimbandu-si el însusi o parte din componentele sale. Pastrat
la rece (2-4 grade C) isi mentine calitatile timp de 7-8 luni,
iar dupa 12-16 luni valorificarea lui terapeutica devine nula.
Cea mai buna pastrare se face prin liofilizare imediat dupa
recoltare.
In componenta laptisorului
intra un numar însemnat de vitamine si aminoacizi si compusi
înca neidentificati (în proportie de 2,8%). Tehnica
producerii laptisorului a fost initiata la noi în tara în
1957. Operatia de producere a laptisorului se va porni numai
atunci cand timpul s-a stabilizat bine si dupa ce coloniile
stimulate puternic în cursul primaverii au crescut cel putin
2 generatii de puiet numeros, coloniile alese fiind perfect
sanatoase, debarasate în prealabil de trantori.
Pentru ca laptisorul sa fie
de buna calitate larvele trebuie sa fie ferite de curenti puternici,
lumina solara puternica, sau o temperatura mai mica de 20 grade
Celsius.
Conservarea
laptisorului
Cel care se foloseste curand
poate fi stabilizat pentru o perioada scurta în miere sau alcool
fiind pastrat apoi la o temperatura de la +2 grade Celsius pana
la +4 grade Celsius, imediat dupa extractie fiind pus la gheata
sau într-un racitor.
In gheata se pastreaza în recipiente mici asezate într-un vas
mare de tabla cu capac, care sta afundat complet în gheata.
Cine nu are asemenea posibilitati (în pastoral), pot folosi
în conditii foarte bune un frigider cu butelie de aragaz (o
butelie tine 15-20 de zile) avand grija ca nici un moment frigiderul
sa nu stea fara racire. Se mai pot folosi termosuri mari de
4-5 kg cu gheata sfaramata în mici bulgarasi, în care se afunda
recipiente mici (borcanase de plastic cu capac care se însurubeaza),
bine umplute si ceruite la exterior, pentru a nu patrunde apa
în ele. Gheata din aceste termosuri poate tine 3-4 zile.
Lumina altereaza laptisorul cu mult mai mult decat caldura,
caci ea actioneaza în mod catalitic, producand reactii de polimerizare,
oxidare sau izomerizare. De aceea în final pastrarea laptisorului
se face în vase de sticla neutra si colorata închis, de preferat
de culoare bruna, avand dop slefuit, pentru ca substanta sa
nu ia contact cu aerul.
Cu cat laptisorul este mai curand predat la oficiul beneficiarului
spre conservare, cu atat este mai bine.
Recoltarea
propriu-zisa a laptisorului
Recoltarea
trebuie facuta conditii de igiena perfecta, barele port-botci
scoase din stupi fiind transportate într-o camera curata, fara
praf, fara curenti, luminoasa, folosind aparate sau spatule
dezinfectate prin fierbere. Recipientele de pastrare trebuie
sa fie perfect curate si fierte în prealabil, operatorul fiind
îmbracat în halat curat, dupa ce s-a spalat bine cu apa si sapun.
Recoltarea propriu-zisa este
precedata de 2 operatii:
-
prima este scurtarea botcilor pentru
ca sa se poata lua mai usor laptisorul;
-
a doua se refera la eliminarea larvelor
din botca.
a. Scurtarea botcilor:
Se face cu un cutit curat,
bine ascutit si cald. Se poate întrebuinta o lama de barbierit
(are avantajul ca nu necesita încalzire).
b. Eliminarea larvelor:
Se face manual cu ajutorul
capatului ascutit al spatulei.
c. Extragerea laptisorului:
Se face cu spatula (cu capatul
lat si rotunjit ce are latimea unei botci) sau cu ajutorul unei
pompe de vid. Spatula introdusa în interiorul botcii poate scoate
dintr-o data tot laptisorul din ea dar, operatia se repeta de
2-3 ori pentru a nu ramane resturi de laptisor pe fund si pe
pereti. Spatula nu trebuie apasata prea tare, caci botcile se
pot rupe, iar laptisorul va avea în el particule mici de ceara,
care nu pot fi separate si devalorizeaza la receptie calitatea
produsului.
Laptisorul recoltat se va
pune provizoriu într-un mic recipient din material plastic cu
o capacitate de 60-70 g, prevazut cu capac prin însurubare,
care dupa umplere se parafineaza si se pastreaza în termos sau
la frigider. Pe masura ce laptisorul din botcile de pe o bara
este extras, bara cu botcile golite se aseaza sub un prosop
ud, îndoit în doua, pentru ca resturile de laptisor ce au ramas
pe fundul si peretii botcilor sa nu se usuce.
Proprietatile
laptisorului
Laptisorul extras din botci
si distribuit bolnavilor în proportii reduse, intensifica metabolismul
organic în transformarile biochimice ce se fac în procesul de
asimilare din alimentele ingerate si transformate de ficat si
alte organe.
El contine hormoni, enzime,
vitamine, acetilcolina, aminoacizi etc. Influenteaza în bine
starea psihica, micsoreaza presiunea sanguina, ajuta la crestere
si la restabilirea sanatatii, regenereaza sangele (mai cu seama
în ceea ce priveste globulele albe), mareste continutul de fier
în sange si intensifica actiunea glandei suprarenale, mareste
numarul si dimensiunea globulelor rosii din sange, are actiune
favorabila asupra ficatului. Are o putere bactericida similara
cu cea a antibioticelor si da rezultate bune în tratarea colibacilozei
si a bolilor generate de batranete.
Se recomanda în cazuri de
insomnii morbide, lipsa poftei de mancare, în boli de piele
(chiar cand se ia pe cale bucala), trateaza bronsita astmatica
(1 g la 50 g miere administrat cate 200 miligrame zilnic, în
2 doze, timp de 3 saptamani). Laptisorul ajuta refacerea organismelor
slabe si mai este indicat în tratarea afectiunilor nervoase
si a insuficientei cardiace. Nu are nici o contraindicatie si
poate fi luat în orice afectiune. Dozele administrate sa fie
mici la început, apoi sa fie treptat marite pe încetul pana
la sfarsitul curei. Contribuie la regenerarea organica a omului,
fiind un bun bio-regenerator si regulator endocrin.
sus
Largirea
cuibului
Face parte din masurile preventive
de combatere a roirii. In principiu, aceasta
lucrare cere o deosebita atentie, apicultorul trebuind sa tina
seama de un complex de conditii legate de:
- populatie numeroasa în spatiul cuibului;
- varsta albinelor reînnoite fata de cele
de iernare;
- calitatea matcii;
- numarul albinelor doici din cuib;
- numarul fagurilor cu puiet deschis;
- fagurii plini sau nu cu miere etc.
Pe
timp rece, largirea se va face numai cu faguri de culoare închisa,
ce tin mai bine de cald puietului, datorita captusirii celulelor
cu resturile învelisurilor corporale nimfale aderente. In lunile
calde si cu bun cules, matca va oua cu predilectie în faguri
albi, noi, fagurii noi fiind indicati si în vederea depozitarii
nectarului, mierea pastrandu-si intacta aroma distincta.
In cazul în care fagurii
nu sunt ocupati în totalitate de albine este nelogica si pagubitoare
largirea cuibului. Daca populatia s-a extins pana la diafragma,
largirea trebuie facuta, fagurele nou introdus fiind asezat
la marginea cuibului (între ultimul fagure cu puiet si cel de
acoperire). La stupii mai slabi largirea trebuie facuta moderat,
cu cel mult 2 faguri saptamanal si numai daca albinele acopera
bine ultimul fagure. Spargerea cuibului prin introducerea fagurilor
noi direct în mijloc se face numai la stupii puternici, atunci
cand clima s-a stabilizat. La stupii verticali, atunci cand
au ajuns foarte puternici, largirea se poate face prin inversarea
corpurilor. Operatia se repeta apoi din 2 în 2 saptamani sau
în functie de necesitati.
Largirea premergatoare
culesului se face în functie de tipul de stup folosit.
La stupii ME se inverseaza corpurile. La stupii orizontali se
pot introduec dintr-o data 6-7 faguri goi, gata claditi, de
culoare închisa, care este bine sa aiba si coronite cu miere.
Acesti faguri se pun în partea urdinisului marginal, pe unde
obisnuit circulau albinele, împingand spre mijlocul cuibului
întregul cuib, flancat în partea opusa cu un fagure cu pastura,
dupa care se aseaza diafragma si împachetajul. La stupii verticali
cu doua corpuri cel de-al doilea corp se pune atunci cand primul
corp este ocupat bine de albina sau corpul de jos se protejeaza
cu hartie de ziar sau linoleum în vederea pastrarii caldurii.
sus
Largitorul
de celule
Se construieste din lemn bine
lustruit, cu un diametru de 8,5-9 mm si un capat bombat ce se
unge cu putina miere pentru a putea fi introdus în celula viitoare
botca, în vederea cresterii perimetrului, facand mereu o miscare
de învartire, si avand grija sa nu-i rupem peretii.
sus
Lecanii
si lachnide
Sunt 2 specii de insecte producatoare de mana
(mari si mici) apartinand ordinului Homoptera, subordinul Coccina,
care traiesc pe conifere în special pe molid si bradul alb.
Dezvoltarea speciei mari precede cu 3-4 saptamani specia mica.
Lecaniile
nascute în toamna se ascund si sunt protejate de solzii scoartei
molidului, trecand iarna sub forma de larve, mult diminuate
de inamici si de frig. Cu aparatul lor bucal alcatuit dintr-un
puternic stilet, strapung coaja ramurilor sau frunzelor bradului
alb, a molidului, a zadului si a altor specii (artarul, teiul,
ulmul etc.), aspirand seva din tesuturile respective.
Lachnidele
trec iarna sub forma de oua si apar în primavara vietuind în
luna mai pe lastarii moi ai bradului si molidului. Traiesc parazitare
în gramezi, eliminand substante zaharoase sub forma de eruptie,
provenind din seva plantelor parazitate. Cand timpul este favorabil
productia este atat de mare încat se pare ca sub arbore cerne
o ploaie fina si dulce. Produsul zaharos devine vascos si se
întareste repede, iar albinele nu-l mai pot lua decat daca intervine
un timp putin umed, o ceata sau burnita de ploaie, care-l dilueaza.
Cand ploua abundent apa spala aceste depozite, iar culesul de
mana înceteaza complet.
Numai dupa 2-3 saptamani,
tinerele insecte, traind la început pe seama mesei ierboase
a arborelui, sunt capabile, fara sa se fecundeze, sa depuna
oua din care apare prima generatie. Numai din cateva oua pastrate
peste iarna si ferite de ger se nasc pana în toamna, 5-10 generatii,
putandu-se ajunge la circa 25 miliarde, daca nu ar fi vanate
de o serie de daunatori pe masura, franandu-le înmultirea asa
prodigioasa care ar dauna padurii. Incepand din iunie, cand
înmultirea lor este mare si secretia bogata, albinele încep
sa culeaga aceasta miere de mana daca continutul de zahar este
de peste 8%. Obisnuit, bogatia acestei eliminari este asa de
mare încat albinele aduna abia 2% din ea, restul se risipeste.
sus
Limitarea
ouatului
-
Se cauta matca
si se ridica cu fagurele pe care se afla, punand-o într-un
stup gol cu fund, aducand langa matca toti fagurii cu puiet
necapacit, completand corpul cu faguri artificiali. Peste
corp se aseaza o gratie Hannemann, deasupra punand corpul
al doilea cu restul de rame cu puiet capacit, hrana si fagurii
goi. La stupii orizontali matca se izoleaza în marginea
opusa urdinisului pe 2-3 faguri, despartiti cu gratie.
-
Orfanizarea coloniei
cu 10 zile înaintea culesului mare da rezultate bune cu
conditia ca la fiecare 3-4 zile sa primeasca putin puiet
larvar stiut fiind ca numai coloniile care au putin puiet
necapacit activeaza la parametri maximi în timpul culesului.
-
Se izoleaza matca
în cuibul sau - cu ajutorul unui cerc de tabla cu gratie
Hannemann, fagurele cu matca plasandu-se în dreptul urdinisului.
sus
Linia
Grupa de familii de albine care
se evidentiaza prin productivitate deosebita si prin însusirea
de a transmite la descendenti întocmai însusirile ereditare
se numeste linie.
Prin încrucisarea între matci fiice ale unei linii cu trantori
din alta linie se obtin descendenti cu însusiri valoroase superioare
celor doua linii initiale.
Pentru crearea unei linii
este nevoie de un material biologic numeros (obtinut de la un
mare numar de stupi), de statiuni controlate de împerechere
sau de practicarea împerecherilor artificiale, ceea ce presupune
existenta unor centre specializate, apicultorii semiprofesionisti
putand practica cu succes doar selectia
în masa. Familiile cu însusiri necorespunzatoare se elimina
de la reproductie.
sus
Liofilizarea
Este operatia care se face
în anumite laboratoare ce au o aparatura speciala si supun diferite
substante unei actiuni de înghetare în vid cu o temperatura
de minus 40-50 grade. Prin aceasta actiune brutala de înghetare
rapida în vid, apa din produsul pus la liofilizat se elimina
prin sublimare, obtinandu-se o pulbere complet deshidratata
ce se închide în fiole ermetice spre a se feri de aer. In ceea
ce priveste laptisorul de matca, liofilizarea prea brutala îi
dauneaza daca nu se iau anumite masuri. De acea liofilizarea
acestuia se recomanda a se face la o temperatura mai joasa si
fara vid.
sus
LMR
Se refera la limitele maxime
de reziduuri de medicamente în produsele de origine animala,
acceptate în cadrul reglementarilor comunitare si apar în Jurnalul
oficial al Comunitatii Europene, în 4 anexe:
Anexa I - cuprinde LMR fixate
definitiv; Anexa II - se refera la produsele fara reziduuri,
considerate ca netoxice;
Anexa III - este un dosar cu LMR provizorii, fabricantii avand
obligatia ca în mai putin de 5 ani sa umple lacunele;
Anexa IV - se refera la substantele interzise consumului în
uniunea europeana, din cauza imposibilitatii fixarii unor LMR.
sus
Loca
Boala albinelor numita loca
sau pesta era cunoscuta la noi în 1958 sub 4 forme: loca
americana, loca europeana,
puietul în sac si paraloca.
sus
Longevitatea
culegatoarelor
Albinele de vara traiesc între
28-35 de zile, în medie 31 de zile. In principiu, ele devin
lucratoare începand cu a 21-a zi. Daca traiesc mai mult pot
sa produca mai mult. Albinele care încep sa culeaga abia la
varsta de 28 de zile, recolteaza înca 8-9 zile. Dar, daca culesul
începe deja la varsta de 15-16 zile, el continua înca 14-15
zile, aproape de doua ori mai mult ca în cazul precedent. Cunoscand
faptul ca o doica poate sa se ocupe de mai multe larve, în cazul
în care o colonie are pentru fiecare larva cate o doica, în
acea familie va aparea un excedent de doici. In familiile slabe
acest excedent este mic, însa în familiile puternice, în care
matca depune pana la 2000 oua pe zi, mai mult de 10.000 doici
pot sa se gaseasca în somaj tehnic. In acest caz, glandele lor
faringiene regreseaza si devin culegatoare înainte de varsta
normala. Cum nu sunt epuizate prin hranirea larvelor ele au
si o longevitate mai mare.
Trebuie deci stimulate albinele
cu cel putin 40 de zile înaintea culesului principal pentru
a avea maximum de culegatoare la început de cules.
sus
Lotul
apicol
Este terenul destinat culturii
plantelor melifere valoroase. Culturile întinse de plante melifere
nu sunt rentabile decat în situatia în care terenul nu poate
fi folosit mai bine altfel. In acest caz este indicat a se cultiva
plante melifere perene, care nu necesita cheltuieli prea mari,
cum sunt urechea porcului care poate sat pe acelasi loc 8 ani,
iarba sarpelui, melisa, nalba, salvia, isopul, catusnica, levantica
din varietatea lavandula, busuiocul, cimbrisorul etc., care
cer lucrari numai de rarire si cel mult de îngrasare minerala.
sus
Lotul
de prasila
Este format din acele familii
care s-au dovedit a fi cele mai productive din stupina, criteriile
de selectie urmarind în special productivitatea. In fiecare
stupina, sunt folosite – de regula – 3 colonii recordiste:
- una crescatoare
de trantori,
- una donatoare
de larve si
- una crescatoare.
sus
Lucerna
Daca este irigata iar terenul
este calcaros, poate da o productie de 250 kg miere la ha, iar
în cazul în care sunt folosite îngrasaminte chimice cu azot,
potasiu sau fosfor, productia se poate dubla. Pe terenuri obisnuite
si fara amendamente productia este de 25 kg miere la ha. Planta
este melifera mai ales daca este lasata pentru samanta si cand
înflorirea coincide cu o perioada umeda.
sus
