Text
 
â

Patologie apicola

Introducere
A. Boli contagioase 1. parazitare
2. virotice
3. bacteriene
4. micotice
B. Bolile necontagioase anomaliile matcilor (cauze), boala de mai (tratament), boala de padure (tratament), intoxicatii (prevenire), puietul racit (prevenire),
C. Boli atipice diareea, hemofilia, intoxicatiile, parazit+virus,
medicamente antivaroa:

sus

 

Introducere

Albine sanatoase si productive

In orice sistem de crestere a albinelor rentabilitatea si progresul nu pot fi asigurate decat cu albine sanatoase, viguroase, cu o desfasurare normala a ciclului biologic. Desi toata lumea intelege teoretic acest lucru, in practica acest deziderat nu este realizat asa de usor si aceasta, in primul rand, pentru simplul motiv ca majoritatea apicultorilor se incapataneaza sa tina in stupina familii la limita supravietuirii considerand ca le vor redresa pe parcurs. Uneori reusesc alteori nu, in majoritatea cazurilor acestea reprezinta focare de infectie intretinute cu buna stiinta. De aceea, cel mai bun lucru pe care l-am putea face este sa desfiintam toate familiile de albine care, din diverse motive, nu reusesc sa tina pasul cu cele cu adevarat productive. Avem nevoie insa de mult curaj, de existenta in stupina a familiilor de rezerva si de multe altele.

Nu trebuie uitat apoi concluzia trasa de Dr. I. Ograda: "suprapopularea cu albine a unei zone sau a unei tari favorizeaza raspandirea bolilor si mai ales a virozelor in sectorul apicol, ca efect al faptului ca neavand ce culege albinele stau in stup mai mult decat de obicei, iar acest sedentarism favorizeaza multiplicarea microorganismelor patogene."

Obiectivele urmarite

  • realizarea unui efectiv de familii puternice omogen dezvoltate in stare a se apara singure de boli si daunatori;
  • schimbarea periodica a matcilor (la 1 sau la 2 ani);
  • intoleranta fata de familiile slabe care totdeauna cad prada bolilor infectioase si parazitare, devenind focare de boala pentru intreaga stupina;
  • schimbarea fagurilor vechi (cel putin 1/3 din faguri anual);
  • hranirea stimulativa si de completare executate in perioadele optime;
  • diagnosticarea la timp a bolilor, urmata de executarea organizata a tratamentelor si evitarea abuzurilor terapeutice;
  • prevenirea bolilor prin dezinfectii periodice;
  • prevenirea intoxicatiilor cu pesticide;
  • evitarea supraaglomerarilor de stupi, a deplasarilor frecvente si la distante prea mari, a transferului de faguri tip serie, stiut fiind ca acestea creeaza situatii de stres, dezechilibru si rezistenta minora la bolile contagioase, stuparitul industrial impunand aplicarea unei tehnologii adecvate si o atenta supraveghere.

ATENŢIE! Folosirea medicamentelor trebuie sa se faca cu mult discernamant. Tratarile asa zis preventive, cu doze mai mici de medicament, nu fac altceva decat sa obisnuiasca microbul cu medicamentul respectiv. Nu in ultimul rand mierea extrasa de la familiile tratate cu antibiotice nu mai poate fi comercializata. De aceea, se recomanda ca tratarea cu antibiotice sa se faca doar atunci cand nu mai exista alta cale.

Cele mai periculoase boli

In practica, cele mai periculoase boli s-au dovedit a fi:

  • varrooza (familiile netratate neavand nici o sansa de supravietuire) si

 

A. Bolile contagioase

1. Boli parazitare

 

Acarapioza

Este o boala endoparazitara a albinelor adulte. Evolueaza clinic in timpul iernii si la inceputul primaverii, putandu-se asocia cu nosemoza si varrooza, realizandu-si ciclul biologic in traheea toracica a albinei.

 

Amibioza

Mijlocul de raspandire al amibiozei este apa infectata cu fecalele pline de chisturi ale  albinelor. Chistul patrunde pe cale bucala. Albinele mor intoxicate de produsele de eliminare ale parazitilor. Moartea se datoreaza autointoxicatiei.

 

Brauloza

Este o boala parazitara provocata de un paduche. Se trateaza asemanator cu boala varoozei.

 

Galerioza

Este cunoscuta sub numele de gaselnita sau de molie a cerii.

 

Tropilelapsoza

Este o boala exotica, o parazitoza externa a puietului si albinelor adulte semnalizata in mai multe tari ale Asiei, fiind produsa de un acarian. Modul de viata parazit al acarianului determina moartea larvelor, pupelor si albinelor adulte; daca totusi larvele supravietuiesc, dupa eclozionare albinele adulte au o dezvoltare dificila sau prezinta malformatii (aripi deformate).

Simptome

Tropilelapsoza se manifesta clinic printr-o depopulare progresiva a familiilor afectate, depopularea fiind mai rapida in cazul asocierii tropilelapsozei cu varrooza.

Tratament

Ca si in cazul varroozei au fost incercate multe substante cu scop terapeutic fara a se stabili un tratament specific. Garg Sharme si Dogra (1984) in urma experientelor efectuate, considera ca acidul formic 65 % administrat prin vaporizare cate 5 cm3 zilnic timp de 21 de zile, reduce parazitismul familiilor afectate fara a fi daunator puietului sau albinei adulte.

2. Boli virotice

Virusurile sunt microorganisme cu dimensiuni cuprinse intre 15-150 µ compuse din acizi nucleici si proteine, fara metabolism propriu, incapabile sa se reproduca singure. Replicarea lor este facuta de celula gazda in milioane si miliarde de exemplare prin mesajul transmis de virus genomului celular.

In ultimii ani virozele albinelor au luat o extindere tot mai mare, aparand noi maladii virotice pe scara planetara, vehiculate la distante mari, continental si intercontinental datorita transportului de material biologic reproducator, efectuat in general clandestin de catre apicultori. Contaminarea se face si din aproape in aproape, albinele folosind flora melifera si trantorii migrand fara sa tina seama de granite, aglomerarile de colonii de albine transportate in pastoral favorizand o intensa contaminare.

Dr. I. Ograda recomanda luarea urmatoarelor masuri de prevenire a viroozelor:

  1. sa nu se transporte albine dintr-o tara in alta, intrucat se risca propagarea unor agenti patogeni exotici, greu de depistat;
  2. numarul familiilor de albine sa fie in corelatie cu resursele melifere.

In cazul in care unii apicultori sunt tentati, dupa un sezon cu totul exceptional, sa pastreze prea multe familii, in anii apicoli slabi sau medii vor trebui sa hraneasca cu zahar, iar albinele isi vor petrece o mare parte in stupi facand sa creasca infectiile endemice, datorate atat virusurilor cat si celorlalti agenti patogeni, care se transmit numai cand albinele sunt in contact strans intre ele.

Virusuri si viroze

In 1990 erau cunoscute la albine urmatoarele 17 virusuri patogene:

  1. virusul paraliziei cronice;
  2. virusul asociat paraliziei cronice;
  3. virusul paraliziei acute;
  4. virusul paraliziei in sac;
  5. virusul botcilor negre;
  6. virusul x,
  7. viroza y;
  8. virusul aripilor opace;
  9. virusul paraliziei lente;
  10. viroza albinelor de Egipt;
  11. virusul de Arkansas;
  12. virusul de Kasmir;
  13. virusul de Kasmir (tulpini australiene);
  14. virusul Thai;
  15. virusul iridiscent;
  16. virusul filamentos;
  17. virusul maladiei Insulei Wight.

Virozele subliniate sunt cele care prezinta interes pentru zona continentala in care ne aflam, putand evolua singure sau asociate.

Artropodele si in special insectele sunt purtatoare si transmitatoare de virusuri si in numeroase cazuri populatiile de insecte sunt distruse de boli virotice fapt care a determinat dezvoltarea de cercetari cu privire la folosirea virusurilor in combaterea insectelor daunatoare din agricultura si silvicultura. Fenomenele de depopulare a stupilor, cauzate de infectiile virale, pot fi explicate si intelese in masura in care se cunosc procesele patologice virale la alte grupe de insecte si raporturile dintre virusuri, insecte si acarieni.

Materialul acumulat in cei peste 70 ani de cercetare in acest domeniu este vast si atesta existenta virusurilor la peste 400 specii de insecte utile sau daunatoare culturilor agricole. Virusurile insectelor fac parte din ecosisteme si au un rol major in reglarea populatiilor. Multe virusuri se afla in stare latenta in insecte, acidul nucleic viral fiind incorporat in acidul nucleic al gazdei, fara a produce fenomene de boala. Anumiti factori cum ar fi cresterea densitatii populatiilor, radiatiile ultraviolete si unele substante chimice produc activarea virusurilor cu declansarea de epidemii care decimeaza populatiile intr-un interval scurt de timp.

Virusurile de la albine au fost mai putin cercetate comparativ cu alte entomovirusuri. Cele mai multe cercetari au fost facute in Marea Britanie. Pe continentul european cele mai periculoase virusuri sunt: virusul paraliziei acute, virusul botcilor negre si virusul paraliziei cronice.

 

Virusul paraliziei acute

Albinele atinse de VPA se recunosc usor dupa incapacitatea de zbor, paralizia partiala sau totala a picioarelor posterioare si pierderea perisorilor de pe corp. Ca urmare albinele au abdomenul de culoare neagra-stralucitoare si par mai reduse ca dimensiuni, sindrom care a fost denumit „micul negru”. Astfel de albine, in caz ca inca mai zboara, nu sunt primite in stup, fiind considerate albine negre hoate (black robbers). Exista dovezi certe ca dezvoltarea epidemiilor de paralizie acuta depinde de cresterea numerica a parazitului varroa in stupi, femelele de varroa fiind purtatoare ale acestui parazit. Dislocarea aripilor si malformarea picioarelor este datorata infectiei cu VPA in stupinele puternic infestate. Foarte adesea, primavara, probele de larve analizate au fost gasite purtatoare atat de VPA cat si de virusul botcilor negre. Unele virusuri cum sunt cel al botcilor negre, virusul X si Y si virusul filamentos au o incidenta mai mare in coloniile infestate cu Nosema apis si Malpighamoeba mellificae.

Virozele pot evolua singure sau asociate, unele predominand in sezonul cald, altele in sezonul rece.

Conditii favorabile patogenitatii:

  1. fond radioactiv crescut
  2. fond toxic
  3. nosemoza
  4. dismetobolii datorate hranirilor necorespunzatoare
  5. exploatarea cu intensa spoliere a albinelor si slabirea imunitatii
  6. calduri si secete excesive
  7. temperaturi foarte scazute
  8. prezenta unor germeni asociati precum: rickettsii, spiroplasme, bacterii, micete, protozoare sau
  9. facilitarea izbucnirii unor maladii contagioase clasice ca de exemplu: loca europeana, nosemoza, ascosferoza.

Puietul in sac (saciform)

Este produs de un virus filtrabil. Putrezirea puietului in forma de sac a mai fost numita si loca in forma de sac, fiind cea mai usoara dintre cele 4 forme de loca, fiind favorizata de ploile reci si de lunga durata.

Evolutie

Apare in tot cursul sezonului activ insa cel mai frecvent in cursul verii, puietul bolnav murind de regula dupa capacire, dand un aspect pe fagure asemanator cu cel al locei americane. Larvele din albe sidefii devin galbene, apoi cenusii si in final brune. In prima faza larvele au aspectul unui sac sau pungi pline cu un lichid, de unde si denumirea bolii. Larvele moarte de mai mult timp se usuca sub forma unor cojite neaderente la peretii celulei, avand o forma curbata de barca sau de papuc. Puietul bolnav nu raspandeste nici un fel de miros. Dupa ce nimiceste un mare numar de albine, boala dispare dar va apare in anul viitor.

Tratament

Pentru tratare este indicat un bun cules si aplicarea unor masuri de igiena (topirea fagurilor cu puiet bolnav, intarirea familiilor bolnave, hraniri cu sirop pe baza de ceaiuri, transvazare etc.).

 

Paralizia cronica

Se manifesta prin tremuraturi ale abdomenului umflat si a aripilor albinelor afectate, pierderea perisorilor, imposibilitatea de zbor, paralizie si moarte in 7-8 zile. Virusul paraliziei cronice afecteaza nimfele, albinele inainte de eclozionare, albinele tinere si adulte. La temperatura de minus 70 oC se pastreaza ca infectant in cadavrele albinelor timp de 6 luni, la minus 15 oC mai mult de o luna iar la +40 oC timp de 3-4 zile. Este inactivat la o temperatura de +60 oC in 30-60 minute, la +70 oC in 10 minute, iar la +35 oC dupa 7 zile. Razele ultraviolete il omoara intr-o ora. Este sensibil la dezinfectantele uzuale: soda caustica, soda de rufe, cloramina, perhidrol si altele.

In practica s-a constatat ca familiile bolnave de nosemoza contracteaza mai usor infectia cu VPC si fac o forma de boala mai severa. De cele mai multe ori acest virus evolueaza concomitent cu virusul paraliziei acute.

Tabloul clinic

Paralizia cronica se poate manifesta:

  • benign cand se observa la un numar limitat de indivizi sau
  • malign cand ia proportii la mii de indivizi si la majoritatea familiilor din stupina.

Epizootii severe pot sa izbucneasca in orice anotimp, dar mai ales toamna. Semnele clinice incep sa apara la 4-10 zile de la infectare si se recunosc printr-o tremurare anormala a aripilor si a corpului. Albinele ies din stupi, se misca la sol dar nu pot sa zboare. Se aduna in grupuri si pot fi observate pe iarba cu abdomenul distins, aripile anormale si paralizii ale unuia sau mai multor picioare. In aceleasi colonii pot apare albine cu malformatii ale aripilor precum si albine de culoare neagra ce par mai mici. Acestea initial pot zbura, mai apoi chelesc complet, devin lucioase si sunt indepartate din stup de albinele sanatoase. In coloniile afectate sever de paralizie se inregistreaza mortalitate si la nimfe, in special la cele aproape de eclozionare.

3. Boli bacteriene

Loca

Primul pas in stapanirea acestei boli este cunoasterea ei, iar recunoasterea semnelor clinice in faza incipienta a bolii e esentiala. Dupa unele pareri, sporii de loca se gasesc aproape in toti stupii dar coloniile nu sunt afectate decat atunci cand sunt intrunite conditiile prielnice dezvoltarii bolii, mai ales la familiile de albine ce mostenesc predispozitia la imbolnavire. Intr-un mediu prielnic, datorat de cele mai multe ori unui puiet racit, alteori hranei sau apei infectate, bacilul isi face aparitia intr-o singura colonie si de aici se poate raspandi in toata stupina.

Loca, sub ambele forme, este o maladie infecto-contagioasa si poate trece de la o familie la alta, de la o stupina la alta, dintr-o regiune a tarii la alta, transmiterea ei realizandu-se prin vehicularea sporilor cu ajutorul trantorilor, albinelor hoate, a vantului, a apicultorului (maini nespalate), prin intermediul uneltelor, echipamentului de lucru, materialului biologic (albine, matci, roiuri) etc. familiile bolnave sunt supuse carantinei iar mierea recoltata de la ele nu se comercializeaza.

S-a constatat ca microbul Baccillus larvae (White) unul din agentii patogeni care provoaca boala nu poate trai mai mult de 6 ore intr-un mediu de laptisor cu o aciditate ridicata. Dar, cu cat cantitatea de laptisor data larvelor de catre albine este mai mica, cu atat este mai redusa aceasta aciditate. Pentru a secreta mai mult laptisor doicile au nevoie de rezerve bogate de pastura sau polen.

Asadar, unul din factorii favorabili evolutiei acestei boli este subalimentarea proteica a albinelor.

Factori favorizanti:

Cercetatorul Sturtevant a constatat ca o hrana in care proportia de zahar depaseste 5% inhiba germinarea sporilor. Al doilea element care intervine favorizand sau franand evolutia bacilului este caldura cuibului. Vara, cand temperatura este mai ridicata, iar caldura din cuib creste, agentul patogen se dezvolta intens (coloniile puternice fiind cele mai grav afectate).

Loca americana

In patologia apicola si in special in bolile puietului, loca americana ocupa primul loc in ce priveste pagubele pe care le poate produce si complexitatea problemelor pe care le ridica combaterea ei.

Caracteristici

Microbii care o provoaca dau nastere, atunci cand isi simt viata amenintata, la o forma speciala de rezistenta numita "spor" (ce se va transforma iarasi in microb capabil sa se inmulteasca in momentul cand conditiile redevin prielnice). Medicamentele reusesc doar sa anihileze microbii nu si sporii, creand o stare de sanatate aparenta.

Sporii sunt raspanditi in tot stupul (pe peretii acestuia, pe faguri, in miere si pastura, in intestinul si pe corpul albinelor, in matca etc.) insa rezervorul principal il constituie larvele moarte in care sporii se pot numara cu milioanele, patogenitatea acestora putand fi pusa in evidenta si dupa 15 ani.

Spre deosebire de loca europeana:

  1. larvele moarte sunt lipite strans de peretii celulei asa incat albinele nu le pot indeparta in perioada de actiune a medicamentelor;
  2. apare mai tarziu decat loca europeana (cele mai multe cazuri fiind descoperite in septembrie-octombrie);
  3. provoaca moartea puietului dupa capacire, fiind favorizata de caldurile mari din timpul verii;
  4. la inceputul bolii diagnosticul este greu de stabilit, avand in vedere ca celulele infectate sunt putin modificate iar resturile de larve sunt reduse ca numar si abia vizibile.

In cazul unei infectii masive (albinele nemaiputand face fata indepartarii larvelor imbolnavite), simptomele bolii devin aparente si diagnosticul clinic este posibil dupa:

  • aspectul imprastiat al puietului pe fagure;
  • moartea larvelor dupa capacire;
  • consistenta vascoasa si filanta a larvelor moarte;
  • mirosul de clei de tamplarie incins;
  • prezenta cojilor uscate si a butonilor cefalici in cazurile vechi;
  • aderenta la peretii celulei a larvelor moarte atat inainte cat si dupa uscarea acestora ...
Tratament
  • Limitarea actiunii de combatere numai la tratamentul medicamentos este o practica nestiintifica care nu lichideaza boala, ci o preschimba in forma latenta, sursa permanenta de infectie pentru stupii si stupinele din jur, boala fiind capabila sa se activeze imediat ce medicamentele nu mai sunt prezente in stup.
  • La fel de gresita este si practica de a se trata numai familiile recunoscute ca bolnave, in momentul cand semnele de loca au devenit vizibile, deoarece in stupina vor exista si alte familii contaminate sau care se vor contamina in perioada imediat urmatoare. Daca in celelalte boli ale albinelor puterea familiei si conditiile bune de intretinere constituie o pavaza sigura, in loca americana aceasta pavaza este mai putin sigura, desi conditiile bune de hrana si de adapost contribuie intr-o masura covarsitoare si in acest caz, insa doar atunci cand coloniile bolnave sunt ajutate cu medicamentele specifice.
  • In vederea vindecarii definitive a familiilor de albine trebuie urmarit a se distruge toti microbii si sporii, lucru care nu este deloc usor avand in vedere complexitatea masurilor si lucrarilor care sunt necesare. Pana la ora actuala nu s-a ajuns la o conduita unitara nici in materie de metodologie curativ profilactica si nici de legislatie sanitar-veterinara. La noi, la fel ca si in SUA, familia bolnava este considerata recuperabila si se admite, intr-un complex de masuri si tratamentul medicamentos cu antibiotice, stupii tratati ramanand in carantină, mierea obtinută de la ei neputand fi comercializată. Pentru siguranta, se recomanda scuturarea albinelor de pe faguri si tratarea lor cu antibiotic, distrugerea tuturor fagurilor afectati, dezinfectia stupilor si a intregului inventar apicol, declararea si tinerea in carantina a tuturor familiilor ce se afla in zona afectata de boala etc.

Practica ne va convinge insa ca decat sa tratam medicamentos stupii, mai bine este sa ne ocupam cu:

  1. inlocuirea cat mai rapida a tuturor fagurilor vechi (cel putin o treime pe an),
  2. dezinfectia stupilor si a intregului inventar apicol,
  3. schimbarea matcilor (sunt preferate reginele italiene, mult mai rezistente la loca) etc.

Tratamentul virozelor si al locei se face cu:

  • oxitetraciclina sau teramicina, administrate in sirop (4-5 administrari a cate 250-500 ml sirop cu concentratia de 0,75 g la litru, primele 2 administrari la interval de 4 zile, ultimele la 5-7 zile), in cazul locei facandu-se concomitent si pudrari cu Locamicin, cate 80-100 g / familie;
  • stupii bolnavi vor fi unificati intre ei, dar numai atunci cand sunt vecini, vor fi transvazati si dezinfectati, sticluta cu formol si floarea de pucioasa fiind prezente in toti stupi pana la disparitia bolii.

Loca europeana

Este o maladie mai putin grava decat loca americana, dar care netratata poate compromite recolta prin slabirea familiilor de albine. S-a constatat ca apare mai ales in coloniile slabe si cu rezerve insuficiente de hrana. Boala apare de obicei primavara sau vara (mai-iunie) si se manifesta diferit, uneori cu intermitente, alteori continuu, pana cand cresterea puietului inceteaza, toamna tarziu. Caldura din timpul verii sau aparitia unui bun cules face ca boala sa regreseze. Atunci cand intervine si un cules masiv de polen sunt cazuri cand boala este complet inlaturata, datorita prezentei in polen a diferitilor bacteriofagi. In cazul in care dupa un cules principal nu se asigura albinelor un cules de intretinere se creeaza in familiile de albine conditii prielnice aparitiei bolii. In formele usoare, familiile atinse de loca europeana se deosebesc greu de cele sanatoase, intrucat activitatea lor se pastreaza nemodificata. Abia dupa trecerea unei perioade de timp boala devine aparenta prin depopularea familiilor si prin mirosul acru sau de putrefactie ce se degaja la deschiderea stupului.

Boala se recunoaste clinic dupa larvele tinere de 3-4 zile care mor inainte de a fi capacite, culoarea galbena a larvelor si schimbarea pozitiei in celule, consistenta nevascoasa si nefilanta a acestora si neaderenta la peretii celulelor. Tratamentul este asemanator cu cel pentru loca americana.

Intretinerea coloniilor puternice este prima conditie de inlaturare a acestei boli.

 

Loca dubla

Este o forma de loca care de cele mai multe ori este luata drept una din cele doua forme: europeana sau americana. Este cauzata de bacilul Streptococcus para-alvei care este foarte virulent. Simptomele sunt asemanatoare formelor de loca americana sau europeana. Tratamentul cu antibiotice da rezultate bune.

 

Loca falsa

Prezinta caractere asemanatoare cu cea europeana dar este provocata de un microorganism sporulat care este sensibil la tratamentul cu antibiotice in aceleasi doze descrise la celelalte forme de loca.

 

Paratifoza sau salmoneloza

Este o boala infecto-contagioasa a albinelor adulte produsa de Bacillus paratyphi alvei. Apare de obicei primavara si in cazuri rare in cursul verii, indeosebi in coloniile adapostite si asezate in locuri neigenice, bacilii patrunzand in intestinul albinelor odata cu apa infectata, si de acolo in hemolimfa. Albinele bolnave nu mai pot zbura, au abdomenul balonat, prezinta diaree, paralizeaza si mor. Albinele cu abdomenul paralizat au acul scos afara, fara sa poata intepa, caci abdomenul lor este paralizat. Uneori prezinta si simptome de diaree.

Tratament

Tratamentul consta in masuri de igiena si in tratament medicamentos cu teramicina in doza de 0,5 g pe familie, de 3 ori la interval de 7 zile, cat si asigurarea unui cules sau, in lipsa, hraniri cu sirop si intarirea periodica a familiilor bolnave. S-au obtinut rezultate satisfacatoare prin pulverizarea (prafuire) usoara a albinelor cu biovitina (un intermediar, insolubil in apa, al biomicinei – in doze de 5-10 g de colonie), la intervale de 5 zile. Stupina trebuie mutata undeva la soare, departe de grajdurile cu animale bolnave, sau scoasa din adapostul umed, arzand albinele moarte si dezinfectand intreaga stupina.

 

4. Boli micotice

Melanoza

Este o boala micotica infectocontagioasa care ataca albinele adulte, mai cu seama matcile la orice varsta, carora le afecteaza aparatul reproducator determinandu-le sterilitatea. Ciuperca care provoaca boala patrunde in organismul albinelor pe cale bucala, atacand glandele salivare si infectand laptisorul de matca, ducand la imbolnavirea matcilor. Se banuieste ca ciuperca patrunde in stup o data cu recoltarea mierii de mana.

Diagnostic si evolutie

Diagnosticul se face in laborator, iar cel diferentiat se face in cazul sterilitatii produse din cauze neinfectioase. Evolueaza in tot cursul anului si se prezinta sub doua forme:

  1. forma A si
  2. forma B. 

Clinic se recunoaste dupa:

  • diminuarea pontei pana la incetare;
  • dopul de excremente in regiunea anusului.

Pentru combatere se trece imediat la schimbarea matcii afectate, extragerea mierii de mana si deplasarea stupinei la alt cules.

 

Boli necontagioase

Puietul racit

Este o boala nemolipsitoare cauzata accidental, atunci cand exista un dezechilibru intre cantitatea de puiet si cantitatea de albine acoperitoare, sau datorata manipularii incorecte a stupilor in special in lunile reci de primavara.

Atentie!

Existenta puietului racit in stupi poate duce la aparitia puietului varos sau chiar a locei.

Boala de mai

Este un ansamblu de simptome ce afecteaza albinele adulte. Apare din urmatoarele cauze:

  1. timp neprielnic;
  2. alterarea polenului din faguri;
  3. lipsa de apa;
  4. absenta prelungita a culesului.

Tratamentul consta in:

  1. masuri de igiena,
  2. restrangerea cuiburilor,
  3. eliminarea polenului alterat,
  4. asigurarea apei necesare.

 

Anomaliile matcilor

Sunt numite "trantorite" matcile din a caror oua depuse rezulta generatii formate in exclusivitate sau in majoritate din trantori.

Cauze:

  1. boli micotice;

  2. boli neinfectioase:

  3. manipulare gresita;

  4. diferente mari de temperatura etc.

  5. boli parazitare

  6. boli infectioase ce provoaca sterilitate primara sau secundara care au la origine:

    1. afectiuni ale tractului intestinal;
    2. amiloidoza peretelui spermatic si degenerescenta glandelor anexe;
    3. aplazia ovarelor;
    4. degenerarea sau alterarea spermatozoizilor;
    5. hipoplazia ovarelor;
    6.   hipoplazia oviductelor;
    7. obstructia oviductelor;
    8. polen sau nectar toxic;
    9. vegetatii la nivelul pungii spermatice etc.

 

sus

 

Dreamweaver Suport Center DHTML Menu / JavaScript Menu - Created Using NavStudio (OpenCube Inc.) Acest site: "Miere de albine pastoral" este o locatie noncomerciala http://romapis.org/index.php?id=salvatialbinele

© 2002 ult rev: 31-dec-21

 

Flag Counter  IP Address
Unique Hits