D
dansul
albinelor, decantorul
de ceara, decembrie,
decoct macris,
demaree,
depopularea,
depresiunea,
descapacire,
deschiderea
stupului, dezertarea coloniilor, diafragme etanse, diareea,
dioxidul
de carbon, dicumarina,
dispozitiv
de reactivare, dispozitia
familiei de albine, distante, distrugerea
coloniilor,
directia zborului, diversificarea
muncii, diversificarea
productiei, doicile,
Dootlittle,
dopuri de
crestere, downloads,
durata vietii
albinelor, |
|
|
|
|
acarieni, calugarita,
clestarul
pasturii,
fluturele
cap de mort, furnicile, gaselnita, gandacul
de slanina, plosnita
de camp, senotainioza, apianus,
apocephalus
borealis,
triungulinoza, urechelnita,
paianjenii,
viespile |
|
|
|
Dansul
albinelor
Albinele culegatoare
atunci cand gasesc o noua sursa de cules, intorcandu-se
in stup fac miscari asemanatoare unui dans, felul acestuia
variind in functie de distanta pana la sursa de cules
(dans circular, sub forma de secera sau imitand cifra
8). Noua sursa este stabilita in raport cu pozitia soarelui
in momentul efectuarii dansului cat si de unghiul miscarilor
facute de albine fata de aceasta pozitie, albinele cercetase
transmitand concomitent mirosul nectarului si calitatea
lui.
 sus
Decantorul
de ceara
Este un vas spoit sub
forma de con cu varful in jos, cu pereti dubli, in care
se pune ceara topita, mentinuta la o temperatura constanta
de 20-25 0C cu ajutorul unui curent de apa
calda care circula in interiorul peretilor dubli. Dupa
circa 10-12 ore, se deschide un robinet pentru scurgerea
reziduurilor, ceara curata scurgandu-se direct in formele
de solidificare.
sus
Decembrie
Linistea in stupina
face parte din conditiile unei bune iernari. Circulatia
stuparului prin fata stupului nu este auzita de albinele
din stup dar, atunci cand pamantul este inghetat albinele
se nelinistesc. Daca zapada a cazut abundent si a acoperit
stupii nu trebuie intervenit caci ea tine de cald. Daca
cumva cade o ploaie peste zapada troienita, crusta de
deasupra trebuie sparta, pentru ca aerul sa poata patrunde
pana la stupi. La fel trebuie procedat si cu crusta de
gheata care se formeaza la urdinisurile superioare.
Acum este timpul
cel mai potrivit pentru a face bilantul activitatii apicole.
La capitolul cheltuieli se vor trece toate cheltuielile
legate de hrana albinelor (inclusiv mierea lasata pentru
iernare), costul materialelor folosite (unelte, faguri
noi pusi in stup, sarma, cuie, medicamente
), costul matcilor
selectionate, costul transportului, pazei, costul reparatiilor
mijloacelor de transport, asigurarilor si verificarilor
tehnice, plata muncitorilor sezonieri. Pentru amortizarea
stupilor si altor mijloace de baza se va trece un coeficient
de 10% din valoarea lor (daca se face stuparit pastoral)
si numai 5% daca stupina e stationara. La rubrica venituri
se va trece intreaga productie de miere si ceara obtinute.
Aparte se va calcula valoarea produselor secundare obtinute
cum este cea a matcilor imperecheate si folosite in propria
stupina cat si cea a celor vandute, a roilor, laptisorului,
polenului, propolisului, veninului etc.
sus
Depresiunea
Fenomenul de depresiune
se manifesta prin:
-
reducerea
cantitatii de puiet (puiet pestrit);
-
scaderea
vitalitatii familiei,
-
scaderea
instinctului de aparare,
-
incetarea
construirii fagurilor,
-
sensibilitate
la boli,
-
scaderea
dimensiunilor corporale etc.
sus
Deschiderea
stupului
Numaram mai intai
ramele ocupate de albine ca sa ne dam seama de puterea
coloniei, apoi trecem pe o latura, facand loc pentru scoaterea
primei rame. Ramele sunt cercetate din ochi, pe deasupra,
pentru a vedea cu ce sunt ocupate (puiet, miere, pastura),
greutatea fiecarei rame fiind apreciata printr-o mica
ridicare. Atunci cand stupii nu sunt dotati cu funduri
mobile, la revizia de primavara este necesar sa curatim
fundurile. In acest scop, ramele vor fi impinse sau trase
in partea opusa urdinisului, dupa curatare fiind aduse
la loc, cu acest prilej facand toate observatiile necesare
pentru bunul mers al coloniei.
Fagurii cu prea
multa miere vor fi descapaciti pe suprafete mici (1-2
dm2 fara a ne atinge de obisnuita coroana)
facand loc matcii pentru ouat.
sus
Dezertarea
coloniilor
Parasirea stupului
si lasarea tuturor fagurilor goi, chiar si atunci cand
se mai gaseste puiet, este un fenomen rar intalnit, fiind
determinat de lipsa de provizii sau din diverse cauze
(diaree, loca, lipsa spatiului, mortii
albinelor etc.).
sus
Dezinfectii
in stupina
Utilizarea uneltelor
sau a materialelor de la o stupina la alta, constituie
o mare greseala, chiar si in cazul in care ambele stupine
sunt sanatoase, fiecare stupina avand o flora microbiana
caracteristica la care albinele proprii sunt adaptate.
I.
Clasificari
Dupa scopul urmarit
dezinfectia este de mai multe feluri:
Se executa primavara
si toamna in toate stupinele.
Se executa in
perioada de evolutie a bolii (la imbolnavire),
pentru combaterea unor boli
(loca,
nosemoza clinica, viroze, puiet varos si pietrificat etc.)
din momentul inregistrarii
primelor cazuri si pana la lichidarea focarului. Orice
fel de dezinfectie incepe cu curatirea
manuala.
Se fac dupa incetarea
bolii in vederea evitarii reaparitiei.
II: Fazele
dezinfectiei
-
Curatirea
manuala. Orice fel de
dezinfectie incepe cu curatenia manuala, ce consta in
raderea cu peria, dalta, spaclul si cutitul a cerii
si propolisului de pe peretii stupului si a accesoriilor
lui (fundul, podisorul
si ramele), precum si
rosaturile de faguri, cadavre de albine, dejectii si
a altor corpuri straine din interiorul stupului, insistandu-se
asupra colturilor si crapaturilor.
-
-
Stupii
se supun unei dezinfectii riguroase conform indicatiilor;
-
Halatele,
sorturile si bonetele
se vor dezinfecta prin fierbere intr-o solutie de
soda de rufe 5% timp de 30 de minute;
-
Manusile
se supun vaporilor cu formol;
-
Fagurii
fara puiet mort, proveniti de la stupii infectati
se dezinfecteaza in camere ermetizate cu vapori
de formol, acid acetic glacial sau prin sulfurizare
(fagurii stropindu-se cu apa inainte de afumare
fiind apoi spalati si uscati inaintea introducerii
in stupi);
-
Fagurii
cu puiet mort se elimina si se topesc, ramele
goale de faguri urmand a fi curatate si dezinfectate;
-
Mainile
se vor dezinfecta prin spalare cu apa si sapun.
III. Respectarea
timpului de contact
Fiecare produs
are nevoie de o perioada de contact pentru ca dezinfectia
sa-si faca efectul. Aceasta perioada este dependenta de
mai multi factori (substanta, temperatura, concentratie
etc.).
Efectul nociv al substantelor
administrate trebuie inlaturat prin spalare si aerisire,
altfel vor fi afectate si albinele.
IV.
Substante dezinfectante
A. Pentru
stupi si alte materiale
-
Carbonatul
de sodiu - Soda de
rufe - in concentratia de 5-10% (50-100 g
la 1 litru apa calda).
-
Dezinfectant
cationic, i n
concentratie de 20%, se foloseste sub forma de solutie
- 7,5 ml la litrul de apa.
-
Formolul
comercial =
formalina 29%, care contine ca principiu activ aldehida
formica, in solutii de 2-4 %. Se administreaza
cu echipament de protectie si numai sub supraveghere
sanitar-veterinara. Se foloseste si in concentratie
de:
-
14%
(140 ml formol comercial 1/1 litru apa), cantitatea
de solutie folosita pentru dezinfectia unui stup
fiind de 4 litri solutie, sau
-
in
concentratie de 20%. Hristea recomanda ca
in fiecare stup sa fie prezenta o sticluta
cu solutie de formol 20%, in interiorul acesteia
introducand un fitil ce iese prin gatul sticlei
cu 2-3 cm deasupra, considerand ca evaporarea
lenta a formolului previne aparitia bolilor
(Vezi
Stuparitul, pag 553, 558-559, 601. Acest lucru
nu stiu daca este recomandat, avand in vedere
noile prevederi ale normelor UE dar, probabil
ca e de folos in stupinele contaminate, de la
care oricum nu se comercializeaza mierea).
Daca stie cineva mai multe
despre acest lucru este rugat sa vina cu completari.
Tratamentul cu solutia
de formol are un folos indoit: din cauza puternicului
miros ce se raspandeste in stup, albinele sunt
silite sa faca o ventilatie foarte puternica,
datorita careia, larvele moarte din stupii bolnavi
se usuca si, in acelasi timp, prin faptul ca pentru
aceasta ventilatie stau mai multe albine la urdinis,
acesta e mult mai bine aparat si hoatele nu pot
sa intre. Sticlutele nu vor fi niciodata pline
pana sus, ci numai pe trei sferturi. Ele pot fi
asezate intr-o taietura facuta intr-un colt de
rama, sau la marginea dinspre diafragma, alaturi
de rama. Singura grija a apicultorului va fi ca
din cand in cand, sa deschida stupul si sa vada
daca nu cumva albinele au propolizat capatul fitilului
care iese din sticluta, impiedicand astfel evaporatia.
In acest caz ori va schimba fitilul, ori va dizolva
propolisul in putin spirt.
-
Hidroxidul
de sodiu (NaOH) - Soda
caustica - in concentratii de 4% (40
g la 1 litru apa calda), impune folosirea unor haine
de protectie. Ea distruge majoritatea bacteriilor,
protozoarelor, virusurilor si parazitilor in formele
lor de dezvoltare si de rezistenta (spori), puterea
sa de dezinfectie crescand direct proportional cu
temperatura solutiei (solutiile fierbinti de 70-90
oC fiind cele mai active). Pentru a mari
puterea de dezinfectie se adauga sare de bucatarie
in concentratie de 5%. Manipularea sodei se face obligatoriu
cu manusi si cizme de cauciuc si cu haine de protectie.
Pentru dezinfectia unui stup se folosesc 3-4 litri
solutie de soda caustica sau de soda de rufe calcinata
(carbonat de sodiu) in concentratie de 5%.
-
Propolisul.
Albinele acopera cu un strat
subtire de propolis intreg interiorul stupului si
mai ales spatiile inguste precum si eventualele crapaturi,
ca sedii ale unor posibile focare de infectie. Fiind
si rau conducator de temperatura, propolisul de pe
peretii stupilor protejeaza albinele impotriva frigului
iarna, sau impotriva caldurii excesive vara.Primavara
apicultorii isi curata stupii si uneori ii ard cu
lampa de sudura, in felul acesta indepartand stratul
de propolis, facilitand atacul bacililor sau impunand
albinelor o pierdere de timp si de energie pentru
refacerea acestui strat. Din aceasta cauza se recomanda
ca dupa dezinfectia si expunerea stupilor la aer timp
de 48 - 72 ore, peretii si fundurile lor, ca si ramele
noi sa fie unse cu extract alcoolic de propolis, folosind
in acest scop o pensula sau un tampon. La nevoie,
spatiile mici sau crapaturile sa fie astupate cu propolis
moale cu ajutorul unei spatule.Extractul
alcoolic de propolis se prepara din amestecul
a 100 g de propolis faramitat in 400 ml alcool etilic
la 96%. Sticla sa fie agitata periodic timp de 10-15
minute, pe parcursul a 3 zile. Dupa filtrare solutia
poate fi folosita. Pentru un stup nou cantitatea de
extract necesara este de 60 ml. Pentru un stup care
a fost ocupat cu albine, necesarul este de 4 ml.
-
Solutia
de sapun. Sapunul
de rufe - solutie de 5% - in apa fierbinte se poate
folosi atat ca detergent cat si ca dezinfectant pentru
obiectele de panza si lemn (stupi, rame, faguri si
ustensile), fiind si un foarte bun distrugator de
virusuri.
-
Spirtul. Dupa
curatirea resturilor cutia stupului se sterge cu o
carpa bine inmuiata cu spirt medicinal, dupa care
se pulverizeaza spirt medicinal in interiorul cutiei
si se da foc. In momentul cand propolisul si ceara
de pe pereti incep sa se topeasca se intervine cu
o carpa umeda cu care se acopera stupul in vederea
stingerii focului. In felul acesta se evita mirosul
neplacut generat de flambarea stupilor cu benzina.
B. Pentru fagurii goi de rezerva
-
Acidul
acetic glacial 96%. Se
foloseste sub forma de vapori neincalziti, pentru
dezinfectia fagurilor goi de la rezerva, pentru combaterea
sporilor de nosema si a gaselnitei, acestia introducandu-se
in corpuri de stup, dulapuri sau camere etansate.
in cantitate de 2 cm3/l volum. Pentru un
corp Dadant se folosesc circa 120 cm3.
Expunerea la vaporii de acid acetic glacial emisi
la temperatura mediului este de minim 7 zile.
-
Apa
oxigenata. Hidrogenul
peroxidat sau peroxidul de hidrogen poate fi folosit
ca solutie comerciala de apa oxigenata 3% ce se poate
prepara din perhidrol 1 parte la 9 parti apa sau din
perogen 6 comprimate la 1 litru de apa. E folosita
in cazul virozelor. Fagurii goi pentru rezerva se
dezinfecteaza prin umplerea celulelor cu solutie sau
prin stropire si imbaiere. Dupa 24 de ore se elimina
apa din faguri si acestia se usuca prin aerisire.
-
Cloramina
B. Concentratia
indicata este de 10-20 comprimate de cloramina la litru
de apa. Solutiile de perhidrol,
perogen si cloramina
se prepara imediat inainte de folosire si se utilizeaza
mai ales la dezinfectia fagurilor in caz de viroze si
pentru materialele folosite la cresterea matcilor.
-
Sulful.
Este utilizat sub forma de fumigatii
prin arderea batoanelor (pulberea nu e recomandata)
si necesita 50 g la m3, fiind recomandat
pentru dezinfectiile impotriva nosemozei si pentru combaterea
gaselnitei.
- Hipermanganatul
de potasiu.
-
Oxidul
de calciu (CaO) - Varul
nestins - se imprastie 0,5-1 kg / m2,
apoi vatra se sapa. Se poate folosi si varul stins
(clorura de var) sub forma de suspensie in apa (10-25%),
in dezinfectia de necesitate, prin imprastiere si
sapare.
1.
mecanica. Se
face prin razuire
cu dalta, cutitul, peria
de sarma =
metoda insuficienta si
ineficienta.
2.
termica (prin flambare). E
foarte eficienta (se
recomandata folosirea unui dispozitiv de flambare cu
gaz de butelie),
flambarea executandu-se
dupa o prealabila curatare mecanica a tuturor componentelor.
3.
chimica Se refera la utilizarea
substantelor dezinfectante sub diferite forme de agregare
(solutie, vapori etc.).
4.
mixta. Combina metodele de
dezinfectie enumerate mai sus avand cea mai
mare eficienta. Din acest motiv aceasta
metoda este cea mai recomandata.
Diafragme etanse
Pentru ca diafragmele
sa fie etanse acestea trebui prevazute pe margini cu
cate o foaie de cauciuc care sa atinga fundul iar
in partea de sus sa inchida golul de sub podisor. Ele
sunt folosite cu succes la etanseizarea compartimentelor
de iernare a mai multor nuclee, la buna impachetare pentru
pastrarea caldurii in cuib sau la alcatuirea nucleelor
de imperechere intretinute in aceeasi cutie de stup.
sus
Diagnosticarea
bolilor
1.
Diagnosticul clinic Primavara
stupinele trebuie controlate cu precadere pentru urmatoarele
maladii: viroze, loca
europeana, loca americana,
nosemoza, ascosferoza,
varrooza si intoxicatii.
Fenomenul
depopularii. Disparitia albinelor
din stupi in cantitati mai mari decat nivelul biologic
normal, este determinata de urmatoarele:
-
moartea
albinelor in camp ca urmare a vizitarii unor
zone in care s-au efectuat recent tratamente fitosanitare,
sau exista substante cu remanenta mare;
-
acumularea
in timp a substantelor toxice in organismul
albinelor si pieirea acestora in afara stupului;
-
reducerea
vietii albinelor infestate cu pana la 50% in
functie de gradul de parazitare;
-
in
cazurile grave de depopulare este suspectat
virusul paraliziei acute asociat parazitului
Varroa.
Pentru a lupta cat mai eficient
impotriva acestor depopulari si asocieri maladive, trebuie
sa actionam prin toate mijloacele in vederea obtinerii
unor familii cat mai puternice, avand mare grija ca fagurii
din cuib sa fie bine acoperiti cu albine, luand toate
masurile de igiena apicola (mutarea fagurilor
din stupii considerati infestati
- in alti stupi - fiind cu desavarsire interzisa),
toate resturile de albine si materialele suspecte vor
fi arse, avand grija sa luam masuri sporite si pentru
preintampinarea furtisagului.
Semnele
de boala:
-
larve
moarte necapacite sau capacite fara semne
de loca sau ascosferoza,
-
nimfe
moarte de culoare alba-cenusie,
-
albine
moarte inainte de eclozionare (uneori innegrite
si depilate, fara aripi ...),
-
albine
vii malformate (cu aripile insuficient dezvoltate,
cu exsudat la suprafata corpului, cu un picior sau
mai multe paralizate etc.),
-
fagurii
cu puiet au aspect pestrit, acesta fiind
diseminat in faguri, iar albinele in general blocheaza
cu nectar celulele goale nelasand o perioada de timp
matca sa oua in ele,
-
familiile
grav afectate se depopuleaza putand sa piara
pana in toamna sau iarna, sub influenta negativa a
rigorilor vremii.
diagnosticul
de laborator
sus
2.
Diagnosticul de
laborator se pune
pe baza semnelor clinice si a examenelor de
laborator de inalta calificare (laboratoarele
sanitar-veterinare judetene sau laboratorul
central din Bucuresti), cel mai specializat
laborator fiind cel de la Institutul Rothamsted
din Anglia.
-
Pentru diagnosticul
virozelor se trimit albine
vii si bucati de fagure cu puiet afectat si neafectat.
-
Pentru loca
se trimit bucati de fagure cu puiet bolnav.
-
Pentru puiet
varos se trimit faguri
cu puiet si larve moarte si eliminate
de albine pe fundul stupilor sau in afara acestora.
-
Pentru varrooza
se trimit albine recoltate
vii si faguri cu puiet capacit, mai ales
cu celule de trantori.
-
In
caz de intoxicatii se recolteaza
si se trimit albinele
moarte recent si vii, faguri cu puiet mort, precum
si bucati de faguri ce contin polen si miere
recent introdusa in faguri. In caz de intoxicatie
cronica se trimit albine, faguri cu miere capacita
si pastura.
Probele trebuie sa cuprinda
cel putin 20-30 de albine. Albinele bolnave ce se
tarasc pe oglinda stupului sunt luate si omorate prin
scufundare in alcool. Dupa ce au murit se usuca intre
2 sugative sau 2 foi de ziar, dupa care se impacheteaza
in cutii de chibrituri sau pachetele de hartie. Pe
fiecare cutie se va scrie numarul familiei de la care
provin albinele. Pentru diagnosticul nosemozei, in
perioada de la farsitul iernii se pot recolta si albine
moarte de pe fundul stupilor.
In cazul banuielii intoxicatiei
cu substante chimice probele vor contine
300-500 de albine moarte de curand. Probele se vor
impacheta intr-o cutie rezistenta la transport, iar
in interior se va introduce o nota cu urmatoarele
date:
-
-
-
-
Numarul
familiilor din stupina la care s-au observat semne
de intoxicare, precum si orice alte date sau amanunte
legate de aceasta problema.
Probele de faguri cu puiet
bolnav se vor recolta din portiunile cele mai atacate,
cu cele mai multe larve bolnave. Fagurele nu trebuie
sa cuprinda celule cu miere, dimensiunile sale fiind
de 10 x 10 cm, ambalat intr-o
cutie de lemn, fiind bine fixat in interior, spre
a nu se misca. Pe fundul cutiei si pe capac se fixeaza
2 sipculite de lemn de grosimea unui creion spre a
tine fagurele departat, spre a nu mucegai sau deteriora.
diagnosticare
boli
sus
Nu este propriu-zis o boala
ci un fenomen produs de supraincarcarea cu excremente
a intestinului gros, fiind periculoasa atunci cand apare
ca o consecinta a nosemozei.
In
general, este o consecinta a relei functionari a intestinului
gros, atunci cand glandele sale nu mai secreta catalaza.
Excesul de rezidii si fermentarea intestinala extind la
maximum peretii intestinului si a pungii rectale, apasand
asupra tuturor celorlalte organe de digestie si impiedicand
oxigenarea normala a sangelui. Hrana de calitate inferioara,
pe timpul iernii, frigul, zgomotul, lumina prea puternica
si lipsa de aer determina o acumulare prea mare de reziduuri
si, in lipsa unui zbor timpuriu de curatire, albinele
nu mai sunt in stare sa le retina, imprastiindu-le pe
faguri, pe scandura de zbor etc., intreaga familie fiind
amenintata cu pieirea. Daca albinele au parte de un zbor
timpuriu diareea se vindeca de la sine.
Primele semne de diaree se pot
observa prin ascultare la urdinis cu tubul acustic sau
deschizand stupii, simtim un miros greu emanat din interior,
albinele si fagurii fiind murdari. Aceste manifestari
sunt asemanatoare cu cele ale nosemozei si amibiozei
si, de aceea, se recomanda trimiterea probelor la laborator
pentru analize.
In afara consumului mierii necorespunzatoare
si a nosemozei, sucurile zaharate pe care albinele le
culeg toamna tarziu de pe fructele cazute de prin pomi
si de la struguri, pot declansa de asemenea diareea.
La fel si zgomotele prea mari produse iarna de ciocanitori,
soareci, o circulatie prea activa si zgomotoasa de autovehicule
pe un drum din apropierea stupinei, ori deschiderea
brusca a podisorului, astuparea urdinisului cu cadavrele
albinelor, umiditatea excesiva, siropul preparat gresit
(prin adaugarea unei portii prea mari de tartru pentru
invertire, sau apa de put cu prea multe saruri minerale),
lipsa apei etc.
sus
Masuri
de inlaturare si combatere
-
urdinisurile
sa fie larg deschise, inlesnind aerisirea;
-
albinele
moarte sa fie scoase;
-
in
zilele calduroase sa stimulam zborurile de curatire;
-
dupa
zbor, se administreaza albinelor un decoct
de macris sau
coacaze indulcit cu miere (parazitul
nosemozei nesuportand mediul acid):
-
2
kg frunze de macris la 10 litri apa de ploaie,
-
dupa
decoct, adaugam un volum egal de miere sau zahar,
-
siropul
se administreaza cald in celulele unui fagure asezat
langa ghemul de iernare;
-
siropul
administrat in faguri nu trebuie sa depaseasca marimea
ghemului de albine, caci in cazul in care va ramane
descoperit, prin absorbtia umiditatii din stup,
va fermenta;
-
cu
prima ocazie, fagurii patati
sunt scosi din stupi si dezinfectati prin vaporizare
cu acid acetic si razuire manuala. Daca pe respectivii
faguri se gaseste miere, aceasta nu se da la consum
(continand spori de nosemoza);
-
in
cazul in care probele de laborator indica prezenta
nosemozei, aceasta trebuie tratata cu toata
staruinta.
sus
Se refera in general la directia
de deplasare a albinelor atunci cand parasesc stupul.
Daca zborul albinelor este obstructionat cu ceva ele pot
deveni agresive.
sus
Este un corp de stup fara fund
si capac despartit prin interior cu o scandura ce imparte
spatiul in 2 compartimente neegale, spatiul gol de sub
scandura fiind de 7 mm.
Albinele ce stau inactive in
barbi sau cele din stupii puternici, pot fi folosite
cu ajutorul acestui dispozitiv, la intarirea familiilor
slabe sau a roilor din stupina, prin maturarea cu peria
in interiorul dispozitivului. Dispozitivul se pune peste
stupul primitor, avand un orificiu de 3 cm, practicat
in mijlocul blanitei ce separa cele 2 compartimente.
In jurul acestei gauri, in compartimentul in care introducem
musca, punem cateva linguri de miere cristalizata, dupa
care desfacem orificiul pentru a da posibilitatea din
compartimentul de sus sa se uneasca cu cele din compartimentul
de jos, ale stupului primitor. Dupa cateva ore, dispozitivul
se ridica, fara nici o albina ramasa in compartimentul
de sus, totul intrand in normal. Operatia se face fara
a da fum. Dispozitivul se poate folosi si la introducerea
unei matci tinere, dimpreuna cu albina insotitoare,
folosind cam aceeasi procedura.
sus
Dispozitia
familiei de albine
O familie agresiva cu albina care
se irita permanent constituie un motiv serios al schimbarii
matcii, operatie ce se sondeaza de multe ori cu esecuri.
De aceea se recomanda ca operatia sa fie executata de
regula toamna tarziu, prin unificarea cu o familie ajutatoare,
care poseda matca tanara cu calitati deosebite, dar mai
ales care da nastere la descendenta neagresiva, acesta
fiind scopul schimbarii. O familie mai poate fi gasita
intr-o proasta dispozitie de a primi matca prin conditiile
care apar la un moment dat: conditiile meteo nefavorabile
care tin albinele in cuib uscat (lipsa de nectar si polen),
existenta botcilor necapacite sau capacite etc. Toate
acestea elimina orice posibilitate de acceptare a tinerei
matci.
sus
-
distanta
dintre rame si peretii stupului sa nu fie mai mica de
6 mm (caci atunci albinele vor propoliza
ramele) si nici mai mare de 8 (pentru
ca golurile sa nu fie umplute cu fagurasi).
-
distanta
dintre letisoarele de jos ale ramelor de cuib si fundul
stupului sa nu depaseasca 12 mm.
-
distanta
ce desparte rama de rama in corpul stupului sa nu fie
mai mare de 11 mm, atunci cand fagurii
nu sunt capaciti; distanta dintre rame se ia mai usor
din mijlocul uneia pana la mijlocul celei vecine si
ea trebuie sa fie de 38 mm pentru ramele de cuib, iar
cele pentru magazia de recolta pot sa fie de la 44
pana la 48 mm, departandu-le
cu incetul pentru ca albinele sa poata prelungi cat
mai mult peretii celulelor (regina ne mai putand oua
in astfel de rame);
-
distanta
care desparte ramele cuibului de cele din magazia de
recolta, sa nu fie mai mare de 8 mm;
-
distanta
dintre podisor si leatul superior al ramelor sa nu fie
mai mic de 6 mm si nici mai mare de
8 mm, in ultimul caz albinele cladind
fagurasi ce vor fixa podisorul, ingreuind cercetarea;
-
distanta
dintre marginea de jos a diafragmei si fundul stupului
sa fie de 8-10 mm;
-
intre
diafragma si peretii stupului, sa nu fie nici un gol,
iar letisorul de sus al diafragmei sa fie mai inalt
ca ramele, inchizand etans spatiul de sub podisor;
-
asezarea
pe vatra a stupilor se poate face in forma de:
-
-
-
-
-
-
in
n grupuri de cate
2-3 etc.
-
respectand
distantele: 1-2 m pe rand si 3-4 m intre randuri.
A se vedea si masurile
stupilor Dadant, ME,
Vertical, Orizontal,
diafragmelor
etc.
sus
Distrugerea
coloniilor bolnave
Daca o boala foarte periculoasa
s-a ivit la un numar mic de stupi, unii apicultori recomanda
distrugerea totala a acelor colonii, folosind in acest
scop fum de pucioasa. Cadavrele albinelor vor fi apoi
arse, fagurii vor fi topiti. Mierea extrasa nu va fi folosita
la hranirea altor stupi ci va fi utilizata doar pentru
consum propriu. Stupii si ramele dupa flambare vor fi
dezinfectate cu o solutie de formol 20% si lasate la soare
sa se usuce.
Daca coloniile sunt slabe si bolnave,
distrugerea lor este solutia cea mai indicata.
sus
Diversificarea muncii albinelor
in raport cu varsta nu este absolut matematica, fiind
dependenta de mai multi factori:
-
in
timpul unui cules abundent - spre exemplu - participa
si albinele tinere (de 3-10 zile);
-
in
cazul roilor artificiali, formati numai cu albine tinere,
dupa 3-6 zile albinele doici devin culegatoare;
-
in
cazul in care dintr-o familie se inlatura albinele tinere,
o parte din culegatoare devin doici si claditoare, ceea
ce denota o mare adaptabilitate a albinelor fata de
conditiile de mediu.
sus
Au un rol determinant in viata
coloniei. Ele sunt albinele tinere cu glandele faringiene
gata de a intra in functie (10-12 zile de la eclozionare).
In primele 3 zile ele se hranesc din abundenta cu polen
pentru a putea hrani din abundenta puietul. Cu cat larvele
vor primi o cantitate mai mare de laptisor in primele
3 zile de la iesirea din ou, cu atat viitoarele albine
vor fi mai viguroase si mai rezistente la boli. Albinele
sanatoase si cu o longevitate marita vor fi asadar cele
hranite de un numar mare de doici.
In primele 3 zile doicile se hranesc
din plin cu polen si-si formeaza o rezerva corporala bogata
in proteine din care se aprovizioneaza glandele faringiene
producatoare de laptisor. Cu cat larvele vor primi de
la doici o mai mare cantitate de laptisor in primele 3
zile, cu atat viitoarele albine, cand vor ajunge mature
vor avea o vigoare mai mare. Unele doici se ocupa cu ingrijirea
matcii, numarul lor variind intre 6 si 10. cand matca
trece pe o alta fata a fagurelui, sau pe un alt fagure,
grupul nu o mai insoteste, in jurul matcii formandu-se
un altul ce are in grija hranire, curatirea matcii si
transmiterea substantei de matca albinelor din stup.
sus
Dopurile sau "degetarele " de crestere (vezi
Catalog
apicol pozitia 1403)
sunt confectionate din lemn sau plastic si sunt folosite
ca suport pentru botca artificiala. Intr-o mica adancitura
a lor se toarna ceara topita nu prea fierbinte si se aplica
botca care se fixeaza solid in suportul de ceara solidificata.
Dupa fiecare folosire se curata ramasitele de botci, prin
retezare cu cutitul, iar ceara se topeste cu ajutorul
unei bare de fier in forma de "L", pe suportul
nou format aplicandu-se o noua botca artificiala.
sus
Durata de viata a albinelor nascute
in vara este de aproximativ 35 zile, epuizarea lor fiind
strans legata si de productia cerii si a laptisorului
de matca. Pe de alta parte, imbatranirea albinelor se
datoreaza nu atat activitatii pe care o depun in stup,
cat mai ales hranirii puietului. Cata vreme glandele faringiene
nu s-au epuizat, albinele sunt inca viguroase. De aceea,
albinele eclozionate dupa 15 septembrie si care nu au
puiet de hranit, isi prelungesc viata pana in aprilie-mai,
putand creste puiet in primavara. La albinele de iernare
se acumuleaza in organism o rezerva de materii proteice
care formeaza asa-zisul corp gras care inconjoara cavitatea
pericardica, si captuseste partea interioara chitinoasa
a corpului. Din aceasta rezerva, impreuna cu glucidele
si mai ales cu glicogenul acumulat in tesutul gusii, intestinului
si musculaturii, albinele doici isi extrag substantele
proteice cu care alimenteaza glandele faringiene pentru
secretarea laptisorului necesar la hranirea matcii si
puietului. De aceea generatiile care se nasc din primavara
si pana in toamna si care au de hranit mult puiet, pier
dupa o perioada de cel mult 32-35 de zile.
sus
Este o insecta din ordinul Artropodelor,
asemanatoare
cu lacusta, avand culoarea verde inchis si picioarele
lungi si subtiri, hranindu-se cu insecte (in special cu
albine). Cei mai mari dusmani ai calugaritei sunt ciorile.
Pagubele facute de aceasta insecta nu sunt prea mari -
in comparatie cu cele din alte tari.
Este o coleoptera de 1,5-2 mm
care se hraneste, creste si se inmulteste in polenul colectat
si pus la pastrare.
Patrunde noaptea pe urdinis scotand
un sunet asemanator cu al matci si se hraneste cu miere.
La plecare, fiind prea voluminos, daca urdinisul nu este
destul de inalt nu mai poate sa iasa si este omorat de
albine.
Ataca stupii mai ales noaptea, consumand
miere si uneori puiet. Neputand lupta cu ele albinele,
atunci cand atacul e masiv isi parasesc locuinta. In astfel
de situatii, desi furnicile sunt folositoare, trebuie
luate masuri severe:
-
turnand
pe locul furnicarului petrol,
-
punand
intr-o cutie acoperita cu o panza metalica cu ochiuri
de 2-2,5 mm: arseniat de sodiu (3-4
g amestecate cu putin zahar); in
loc de arseniat de sodiu putem folosi o solutie
de borax (20 g borax la 100
g apa fierbinte, amestecate cu 100 g zahar);
-
in
caz de atac puternic furnicarele situate in apropierea
stupinelor se vor desface, de preferinta seara, cu ajutorul
unui tarus se vor face cateva gauri in furnicar, peste
care se va turna petrol, pacura, apa fiarta sau var
nestins;
-
de
asemenea se pot folosi vase cu sirop de zahar cu adaos
de insecticide, acoperite cu sita deasa de sarma, care
se vor pune sub stupi sau pe potecile stupinei.
Nu
este admis sa nesocotim insa rolul furnicilor in combaterea
biologica a unor daunatori ai padurilor. Pentru acest motiv
nu este indicat sa desfiintam furnicarele situate la o distanta
mai mare fata de stupina ci trebuie sa aparam doar familiile
de albine impotriva atacului furnicilor din imediata apropiere.
In cazul in care atacul nu este prea puternic,
furnicile pot fi alungate si astfel:
-
imbibam
scandura de zbor, hranitoarele si podisorul cu ulei
de floarea soarelui si avem grija sa tinemin stupina
numai familii de albine foarte puternice;
-
in
jurul stupilor atacati se presara cenusa, sau sare iar
suporturile stupilor se ung cu pacura;
-
de
asemenea, sarea de bucatarie presarata in jurul furnicarelor
indeparteaza furnicile din prisaca;
-
furnicile
mai pot fi alungate cu naftalina, superfosfat, frunze
verzi de pelin sau apa in care a fiert pelinul cu
un adaos de 5 g de sare de bucatarie la un litru
de solutie (adaugata prin stropire sub fundul stupilor
si intre stupi.
In mod obisnuit furnicile dupa
ce ataca stupul se retrag in furnicarul lor, dar sunt
si cazuri in care isi organizeaza cuibul chiar in stup,
dincolo de diafragma si pot distruge familii intregi de
albine sau sa le reduca foarte mult capacitatea productiva.
Dermestes
Lardariush este un gandac de culoare cenusie lucioasa,
cu multe picioare, trup mare si cap foarte mic poate patrunde
in stup, transmitand sporii de loca si nosemoza, prezenti
in murdariile ce le depun in stup.
Este plosnita de culoare verde,
cenusie pe spate si usor castanie pe abdomen, cea care
emana un miros neplacut cand este strivita. Ataca albinele
care cad greoaie in fata urdinisului, cand se intorc de
la camp, sugandu-le hemolifa si nectarul din gusa.
Musca senotainia
- este o musca mai mica decat musca comuna (6-8 mm) avand
o culoare cenusie deschisa, o pata alba pe cap si picioare
mai lungi. Senotainia tricuspis se aseaza din zbor pe
corpul albinei depunand 1-2 larve foarte mici (nu pot
fi distinse cu ochiul liber).
O singura musca poate depune 100-700
de larve care intra in toracele albinelor parazitate si
incep sa se alimenteze din tesuturile musculare, insectele
gazde murind in cateva zile (3-6 zile), timp in care larvele
parazitare ajung la maturitate, parasind trupul inert
al albinelor si ingropandu-se in pamant, unde se transforma
in pupe (25-27 zile), ciclul de dezvoltare fiind insa
foarte variat (de la 15 la 33 de zile) astfel ca, in cursul
unei veri, se succed cel mult 3 generatii.
Senotainoza poate distruge familii
intregi. A fost identificata si la noi in 1956 - in cateva
regiuni din sesul dunarean si in nordul Moldovei.
Se
face cu ajutorul unor farfurii albe umplute cu apa
in care se picura 2-3 picaturi de metylmercaphtos,
in lipsa acestuia apa amestecandu-se cu petrol,
farfuriile fiind asezate pe capacul stupilor.
O alta metoda consta
in folosirea insecticidelor in care se adauga
amidon sau faina de grau. Cu aceasta solutie
se imbiba bucati de carton alb sau panza alba, care sunt
tinute pe stupi in timpul zilei, ridicandu-se noaptea
pentru ca roua si ploile sa nu spele emulsia.
Este un vierme
parazit
ce-si face culcus mai ales in coloniile ce vietuiesc in
scorburile copacilor, dar, uneori si in coloniile slabite,
in special in lunile mai-iulie. Din albine si nimfe nu
mananca decat interiorul, larvele sunt consumate in intregime.
Acest vierme este si transmitator de boli molipsitoare.
Mijloacele de lupta impotriva lui constau in mentinerea
unei curatenii desavarsite in stupi, pastrarea in stupina
doar a coloniilor puternice.
Este o boala parazitara de invazie
a albinelor culegatoare provocata de larvele unor insecte,
din ordinul Coleoptera, cunoscute sub numele de triongulini.
Adultii acestor paraziti traiesc in sol, pe pajisti, livezi,
paduri etc. Dupa ecloziune, tinerele larve nu se urca
direct pe plantele melifere ci stau un timp pe sol (2-4
zile) dupa care se urca pe plante in asteptarea gazdei.
Cand insecta soseste, triongulinul se fixeaza rapid pe
ea cu ajutorul ghearelor, in special la nivelul toracelui,
lasandu-se astfel transportat in stup. Albina este folosit
drept gazda ocazionala a acestui parazit. Specia cea mai
periculoasa pentru albina melifera este Meloë
variegatus (niste paraziti de culoare neagra sau galbuie).
Dupa
ce se agata de insecta, triongulinul patrunde cu partea
anterioara a corpului atat de profund incat nu poate fi
vazut, intre ultimele segmente abdominale ale abdomenului
larvei, perforand tegumentul albinelor si hranindu-se cu
hemolimfa pana produc moartea albinei. Apare o mortalitate
mare observata pe sol in fata stupilor.
Parazitul ataca albinele incepand
din luna mai si pana in toamna, afectand in egala masura
trantorii si matcile. Contaminarea se face in timpul culesului
de nectar sau polen, mai frecvent de pe pajistile de padure,
livezi, fanete etc. In stupi se pot gasi multe larve primare
venite probabil direct de pe sol, care se strecoara prin
crapaturi, se agata de pereti sau raman pe scandura de
zbor asteptand momentul propice pentru a avea acces in
interiorul stupului. In general proportia parazitata este
intre 1-10 %, pe o albina putandu-se numara intre 3 si
15 triongulini dispusi in special in regiunea toracelui.
Albinele
bolnave apar in fata urdinisului, pe scandura de zbor sau
in fata stupului la orele de dimineata si seara, sunt agitate,
prezinta miscari spasmodice, fac sarituri si incearca prin
miscari particulare sa se debaraseze de paraziti, cad pe
o parte si-si pierd capacitatea de zbor, dupa care mor.
Cand infestarea e prea mare aceste larve stau cu zecile
pe albine dandu-le o culoare brun-roscata sau neagra, in
functie de specia parazitului.
Coloniile puternice sunt in stare
sa se apere singure, prinzand si ucigand larvele parazitilor
cu ajutorul mandibulelor. Tratamentul se face cu Varachet,
naftalina (10 g pe o hartie pe fundul stupului) sau fumigatii
cu tutun. Dupa tratarea cu tutun foile se ridica si se
arunca in foc. Daca nu vom proceda astfel, dupa 3-4 minute
parazitii se ridica si se raspandesc din nou in stup.
Rusii folosesc o hartie (45 x
45 cm acoperita cu un amestec de coloniu (sacaz) si ulei
de ricin in proportie de 1 la 1, pusa pe fundul stupului.
Albinele se misca liber pe aceasta hartie pe cand larvele
parazitilor se lipesc si mor. Hartia unsa cu acest amestec
(5-10 g) se aseaza pe fundul stupului, dupa care se da
prin urdinis 2-5 jeturi de fum, colonia tinandu-se inchisa
3 minute, dupa care stupul se deschide pe deasupra, iar
dupa 5-10 minute se ia hartia si se arde. Tratamentul
se executa cateva zile la rand. Pentru economisirea substantei
lipicioase se poate folosi o foaie de tabla care se pune
la 10-15 familii cu conditia sa nu existe in familii boli
contagioase. Amestecul se prepara din sacaz topit pe foc
peste care se adauga o cantitate egala de ulei de ricin,
amestecandu-se mereu. La noi a fost depistata in 1979,
in zone izolate din nordul Moldovei, sesul dunarean, Buzau
si Bucuresti.
Este o insecta
omnivora careia ii convine caldura si umiditatea din
interiorul stupilor. Noaptea patrunde in stupi consumand
miere, pastura si chiar puietul (atunci cand ataca in
masa). Impotriva lor se foloseste un aluat compus din
fosfura de zinc si faina (1 pahar cu faina de grau + 1
pahar cu malai + 2 linguri de zahar tos + fosfura adaugata
in portii mici pana ce aluatul devine putin cenusiu) cu
care se unge marginea fundurilor stupilor si laturile
de contact al capacului cu stupii. Efectul acestui preparat
dureaza 1 an. O alta masura este asezarea peste podisoare
a unor carpe care, fiind folosite de urechelnite pentru
cuib, in timpul zilei se scutura in foc.
Ataca
albinele stand ascunsi in petalele florilor, pe iarba etc.,
cel mai periculos fiind cel din specia Thamisus
rotundatus, de culoare galbena-rosiatica, care se aseaza
pe florile cu culori asemanatoare. Unii dintre paianjenii
care traiesc in tara noastra, nu se mai ostenesc sa urzeasca
panza capcana arhicunoscuta, ci ataca, prind si devoreaza
hemolimfa albinei victime, direct de pe scandura de zbor.
-
amenajarea
si extinderea "oglinzii"
fiecarui stup nu numai in fata acestuia, cum se recomanda
in literatura de specialitate, ci si pe sub el, in spatele
si in partile laterale, astfel ca paianjenii sa nu aiba
suporti necesari pentru fixarea panzelor capcane;
-
de
fiecare data cand observam paienjeni in apropierea stupilor
acestia trebuie distrusi.
Toamna tarziu viespiile ataca
in special coloniile slabe si chiar pe cele puternice
care au urdinisurile sau cuiburile nestramtorate corespunzator.
Viespea comuna
Viespea comuna
patrunde in stupii cu familii slabe spre a fura miere.
Combaterea consta in cautarea si distrugerea cuiburilor,
direct sau prin pulverizarea unor substante insecticide,
avand grija sa fim protejati la cap de un eventual atac
al acestora.
Viespea mare
(barzaunele), lupul albinelor
Barzaunele,
viespea
mare sau bondarul
ataca lucratoarele ce se intorc de la cules hranindu-se
cu acestea. Corpul viespiei mari are o lungime de 30 mm,
o culoare galben-bruna si dungi galbene pe torace si abdomen.
Isi construieste cuibul in pamant. Stropirea cuiburilor
cu tetraclorura de carbon le ucide imediat.
Lupul
albinelor este o viespe mai mica decat barzaunele,
fiind insa foarte puternica, putand prinde si ucide din
zbor albinele, ducandu-le la cuib pentru a fi date ca
hrana larvelor. Lupta cu aceste viespii se face prin descoperirea
si distrugerea cuiburilor (cladite in pamant) prin turnarea
de sulfura de carbon sau 5-6 litri de motorina prin intrarea
principala a cuibului, dupa care o astupam cu pamant.
dusmanii
albinelor
sus
B. Pasari
si animale insectivore
In cautarea lacustelor ele distrug
si albinele pe care le intalnesc in cale. Pot fi speriate
prin focuri de arma, fara a fi ucise.
Este o pasare
insectivora cu pene multicolore ce bat in cenusiu,
avand un cioc gros si tare. Nu numai ca mananca albine
pe care le prinde din zbor dar isi face si rezerve pe
care si le pune la pastrare in tepii copacilor.
Se adaposteste in jurul stupinei
si stand sub fundul stupilor, in timpul noptilor venind
la scandura de zbor pentru a prinde albine. Ariciul e
cel mai bun paznic, hranindu-se cu broaste.
Ataca albinele numai iarna. Pot
perfora iarna peretii stupilor, in special a celor amplasati
in paduri. Se impune tinerea la distanta prin plase protectoare
sau diferite sperietori.
5. Prigoria sau albinarelul
Dintre toate pasarile, cel mai
mare dusman al albinelor este prigoria,
care isi aduna hrana de la 7-8 km distanta de cuib, o
pereche de prigorii putand consuma intr-un sezon cca 20.000
albine. Un stol de 100 de prigorii fac ca o stupina de
50 de stupi sa devina neproductiva, nefiind in stare sa-si
adune nici rezerva de hrana necesara iernarii. Prigoriile
fac pagube mari mai ales atunci cand sunt in numar mare
(fiecare prigorie consumand pe zi in medie cate 60-70
de albine). Consumul cel mai mare de albine se face in
lunile mai si septembrie, albinele nedepasind totusi 50%
din hrana consumata, acolo unde mai sunt si alte insecte.
Prigoriile
s-au imputinat restrangandu-si zona de activitate si sunt
protejate de mult prin lege, fiind considerate pasari folositoare
agriculturii si silviculturii. Cu toate acestea, in conditiile
atacarii in masa a unor stupine mari se poate cere aprobarea
organelor silvice pentru vanarea lor si apararea
stupinelor.
-
stupinele
sa fie instalate la distante cat mai mari de cuiburile
prigoriilor;
-
prigoriile
sa fie indepartate prin sperietori (zmei zburatori etc.),
de mare folos fiind insa petardele;
-
cuiburile
prigoriilor si prigoriile pot fi distruse dupa obtinerea
aprobarii, prin momeli otravite, gazare, astuparea gaurilor
cu ghemotoace de iarba indesate la 50-60 cm adancime,
intinderea unui fir de nailon de pescuit de care se
agata ate de nailon subtire, lungi de 20-30 cm, care
la capatul de jos au prins cate un ac mic de undita
prevazut cu cate un trantore etc.
-
folosirea
unor curse speciale (sub forma unui tub cu diametrul
de 18 cm, lung de 32 cm) prevazute la ambele extremitati
cu cate o clapa actionata de un arc care permite intrarea
pasarii dar nu si iesirea; cursele se introduc in galeriile
prigoriilor, indeosebi cand acestea clocesc si se ridica
dupa 2-3 zile;
-
astuparea
galeriilor cu carpe imbibate cu diferite substante otravitoare;
-
folosirea
unui soim impaiat si proptit bine pe post de sperietoare
(soimul fiind dusmanul cel mai mare al lor);
-
folosirea unor prigorii moarte ca sperietori (cu aripile
rasfirate, agatate pe pari inalti in mijlocul stupinei).
Acestea prind si inghit din
zbor albinele, matcile (30% din matci pierzandu-se
din cauza lor) si trantorii. Pagubele estimate nu
sunt insa exagerate.
Este un parazit al albinei
pe care aceasta il aduce din apele murdare si statute.
El patrunde in intestinul albinelor si traieste ca
orice parazit intestinal, scurtandu-le viata. Se recomanda
secarea baltilor murdare din imprejurimi si instalarea
unui adapator cu apa indulcita.
Produc pagube toamna tarziu,
cand se instaleaza in stupi, hranindu-se cu faguri
cu miere, pastura si albine. Ei sunt si transmitatori
ai amibiozei. Pentru aceasta trebuie luate masuri
de protejare a urdinisurilor si folosirea momelilor
otravite.
Este
un dusman greu de observat. Sta pitita sub fundul stupului
si inghite albinele ce cad in fata scandurii de zbor
(consumand in medie cate 25 de albine pe zi.
Ariciul le nimiceste. Daca
observam prezenta ariciului in stupina trebuie retinut
ca este prietenul nostru si al albinelor.
Ataca sporadic stupii deplasati
in pastoral, in zona montana. In cazul in care un
urs s-a naravit la miere stupina trebuie sa fie mutata
urgent. In unele cazuri izolate din zonele premontane
si montane ursii care sunt ocrotiti de lege, atunci
cand produc pagube mari atacand vitele si chiar stupinele
pot fi impuscati cu aprobare speciala.
dusmanii
albinelor
sus
Este o planta insectivora
care poseda capcane pline cu nectar. Odata albina
asezata pe planta, aceasta secreta un acid ce descompune
corpul albinei, ramanand doar resturile de chitina.
Face parte din familia Ranunculaceae,
cu peste 20 de specii, dintre acestea, floarea brosteasca
si rarunchielul sunt plante cu polen otravitor.
Denumita si
iarba fiarelor, roua
cerului creste prin locurile umede si este o planta
carnivora, hranindu-se si cu albine pe care le prinde
cu ajutorul petalelor care se inchid, albina fiind
consumata dupa descompunerea cu ajutorul unui suc
asemanator sucului digestiv. Aceasta planta se gaseste
mai mult in Delta Dunarii.
4.
Spicul dracului
Mai e numit si mohor
sau dughie.
Albinele incercand sa adune polenul de pe aceasta planta,
isi prind picioarele de carligele setelor, murind de
foame.
Desi este o planta buna melifera, in anii secetosi polenul
contine sponina, substanta
toxica.
|
|
