Z
zaharul
(farin,
invertit),
zborul albinei, zburatoarea,
zmeurul, zoonoza.
Zaharul
Albinele gasesc zaharul in
natura sub diferite forme dar nu il recolteaza decât daca se
afla intr-o concentratie mai mare de 8%. Zaharurile de mana
cer albinelor prelucratoare doze sporite de fermenti - enzime
si invertaza - lucrarea epuizând albinele care mor mai devreme.
Chiar si zaharul oferit albinelor
in sirop solicita albinele pentru invertirea
lui in glucoza si fructoza. Efortul albinelor pentru invertire
va fi cu atât mai mare cu cât concentratia de zahar din sirop
este mai ridicata. Concentratia cea mai indicata este de 55-60%
zahar.
Invertirea
zaharului dupa reteta Gica Romanescu
Gica scrie:
"Reteta pe care o voi posta nu-mi apartine. Invertirea
zaharului este cunoscuta de mult timp. Varianta de invertire
pentru apicultura a fost stabilita si batuta in cuie de o ruda
acum mai bine de 40 de ani. Personal nu am schimbat nimic la
ea. Puteti folosi orice cantitati de zahar cu conditia respectarii
proportiilor pentru celelalte componente si esentialul,vasul
in care pregatiti sa aiba volumul dublu fata de nr. de kg. de
zahar.La 5 kg vas de 10 litri,la 100 kg butoi de 200 litri.
Varianta folosita de mine:
Intr-un pet de 2 litri pun 100 grame sare de lamaie umplu cu
apa si amestec pana la dizolvare.Aceasta este solutia de sare
de lamaie 5%.Continutul ajunge pentru invertirea a 100 kg de
zahar.
Reteta standard pentru sirop din zahar invertit:
Necesar
-oala de 10 litri
-100 ml solutie 5% sare de lamaie
-1 litru de apa
-5 kg zahar
Sa presupunem ca vrem sa invertim 5 kg de zahar.
Se ia o oala de 10 litri,preferabil emailata.
Se pune 1 litru de apa apoi 100 ml solutie sare de lamaie
Se pune la fiert.Cand apa incepe sa cante (inainte de a fierbe)
se pun 2 kg de zahar. Se amesteca bine, cand se apropie de fiert
se pun celelalte 3 kg si se continua cu amestecatul.
Mare atentie la foc, cand incepe sa fiarba se unfla ca laptele
pus la fiert. Face spuma si creste in oala, la un moment dat
stationeaza si incepe sa dea inapoi. Asta inseamna ca invertirea
s-a terminat. Se stinge focul.
Acum :
- daca vrei sirop 1:1 pui imediat 4 litri de apa rece si amesteci
bine.
- Daca vrei sirop 2:1 pui imediat 1,5 litri apa rece si amesteci
bine.
Asta este totul. Acum daca se doreste ceva mai bun se poate
pune Protofil sau ceaiuri."
proapis
vine cu unele completari interesante:
"S-a demonstrat stiintific
ca albinele mai repede cara siropul in concentretie de 50%
apa si zahar. Sub 5% si peste 80-90% atat siropul de zahar
cat si nectarul ne le mai intereseaza. Sub 5% e de inteles iar
la 90% duce la uzura prematura a albinei si ea stie asta din
instinct ; in afara de fatul ca-i gripeaza ,,motorul'' mai e
o chichita :!:
- 1/1 - il dai ca stimulare asa cum e recomandat de cartile
apicole...si de prieteni
- 2/1 - il dai atunci cand treci mai rar pe la stupina
- 3/1 - il dai cand vrei sa faci hranirile de completare
cat mai repede
Siropul 1/1 se poate acri si in mai putin de 24h, asta in functie
de temperatura mediului ambiant. CONCENTRATUL ala de 5/1 are
termen de valabilitate prelungit."
Zaharul
farin
Pastrat in conditii necorespunzatoare
se transforma in bulgari tari, greu de sfarâmat. Bulgarii pusi
in pungi de plastic neperforate, legate la gura si introduse
in apa, dupa 24 de ore, fara nici un efort, prin simpla apasare
cu o sticla goala se transforma in pulbere - zahar
pudra.
sus
Zborul
albinei
O albina poate iesi la zbor
abia dupa 6 zile de la eclozionare dar, de obicei, albinele
ies la zbor ceva mai târziu, pentru zbor fiind folosite aripile.
Un rol in insemnat in actiunea zborului il joaca si antenele,
care transmit creierului excitatia vitezei curentilor de aer
intâlniti in zbor si a rezistentei pe care o exercita asupra
ei.
Aerul acumulat in sacii traheeni
inainte ca albina sa-si ia zborul, o ajuta sa-si modifice greutatea,
sacii având o capacitate de acumulare care ingaduie un zbor
de 15-20 de minute. La coborâre in fata stupului sau pe floarea
cu nectar, acestia se golesc si albina isi recapata greutatea
ei normala. Pentru ca sa poata zbura din nou are nevoie sa-si
umple din nou sacii traheeni. Deseori se intâmpla ca din cauza
oboselii albinele sa cada in fata stupului direct pe pamânt,
de unde se ridica foarte greu, nereusind sa-si reincarce sacii
la intreaga capacitate.
Actiunea zborului implica
un mare consum de energie pe care albinele si-l satisfac folosind
mierea din gusa, miere pe care albinele o iau la plecarea spre
câmpul de recoltare. Din aceasta miere se alege, prin disociatie,
separat glucoza, ce trece direct in hemolimfa (sânge), unde
se concentreaza in proportie maxima de 2,6% din care poate consuma
pentru zbor pâna ce proportia coboara la 1%. Atunci o noua doza
de glucoza completeaza proportia maxima si zborul continua.
Daca rezerva din hemolimfa este aproape epuizata, iar albina
nu gaseste in câmp nectar proaspat, ea face apel la mica rezerva
de glicogen acumulat in tesuturi (nu mai mare de 2 mg). În corpul
albinei glicogenul se transforma in glucoza, când sta in repaus,
putând apoi sa se inapoieze la stup, unde se alimenteaza din
nou. Deci, zborul indepartat este o paguba, distantele cele
mai recomandate fata de masiv fiind cele de 4-500 m. Chiar si
la distante mici, atunci când vântul bate cu 10-20 m/s, uneori
albinele prefera sa stea in stupi sau daca sunt pe câmp se adapostesc
sub buruieni, viteza cu care fac zborurile depinzând si de atractivitatea,
bogatia culesului, calitatea nectarului, starea fiziologica
a albinelor (tinere, batrâne, bolnave de nosemoza etc.), starea
timpului, momentul zilei, incarcatura, distanta fata de sursa
nectaro-polenifera si anotimp. În medie, inapoierea la stup
se face cu o viteza de 20-30 km/ora. La un zbor de 8 km departe
de stup albina consuma toata rezerva de glucoza cât si intreaga
acumulare de nectar din gusa, iar când ajunge in stup ea trebuie
sa se acumuleze cu miere din faguri.
Coloniile puternice isi retin
in stup o rezerva de zbor, constituita din albine tinere ajunse
la maturitatea de zbor, ce ramân biologic tinere indiferent
de vârsta lor reala si pe care le pun la lucru intens numai
atunci când apare marele cules.
La inapoierea spre stup albinele
economisesc energia alegând drumul cel mai scurt, orientându-se
dupa soare. Cu cât distanta este mai mare fata de sursa de cules
cu atât viteza de zbor este mai mica si invers. Viteza de zbor
mai depinde si de anotimp, starea vremii, starea albinei, vârsta
si vitalitatea albinei etc. În mod obisnuit albinele nu fac
mai mult de 8-9 zboruri pe zi, iar cele iesite din iarna rar
daca mai pot face 40-45 de zboruri pâna la sfârsitul vietii
lor, pe când cele nascute in iarna sau primavara pot atinge
cel mult 65-70 de zboruri in viata lor. Zborurile de dimineata
si seara sunt mai scurte decât cele din timpul zilei, iar albinele
stau mai mult in stupi decât la cules.
Zborurile mai pot fi:
sus
Zburatoare
Numita si roscove, rachitica,
iarba Sfântului Ion, zburatoarea este o planta perena cu o tulpina
inalta de 0,60-1,25 m, fara peri, uneori de culoare rosietica.
Frunzele ei sunt asemanatoare cu cele ale salciei iar florile
sunt rosii-purpurii, insirate pâna la vârf, inflorind pe rând,
fiecare floricica durând 2 zile, intreaga inflorire tinând 35-40
de zile. Produce 500-600 kg la ha, dar productia este foarte
nesigura, caci adeseori planta sufera de atacul unor musculite
care-si depun ouale pe potirul florilor, iar larvele lor nelinistesc
asa de mult albinele la culesul nectarului incât renunta sa-l
mai adune.
sus
Zmeurul
Rugul de munte este un arbust
cu tulpini inalte de 1-2 m care se arcuieste la vârf, având
ghimpi drepti, productia de nectar variind intre 50-100 kg la
ha. Este cea mai sigura planta melifera si polenifera (când
sunt conditii de zbor exista si cules), fiind o planta perfect
aclimatizata conditiilor de la munte. Durata culesului la zmeuris
este de 15 zile.
sus
Zoonoza
Este o boala ce se transmite
si la om.
sus
